Aproape toti taranii români se aprovizioneaza cu de-ale gurii din propria gospodarie, spre deosebire de un sfert din populatia rurala a mai vechilor state comunitare. Venitul unui taran din România este de sub 100 de euro pe luna comparativ cu circa 1.200 de euro câstigati de taranii din statele Europene lunar. Prin urmare, nu este socant nici faptul ca taranii români sunt nemultumiti cu propriul trai. În legatura directa cu aceasta concluzie este si faptul ca peste jumatate din locuitorii satelor românesti au terminat doar opt clase.
Legat de confortul de care dispun oamenii din mediul rural, aproximativ jumatate din gospodariile satesti din Bistrita – Nasaud au wc-ul în curte. Astfel, familiile care traiesc în mediul rural din judet nu au wc-ul în casa, lucru valabil pentru circa 6 procente din populatia de la oras. Lipsa closetului în casa este o problema doar pentru un procent din germanii, francezii sau austriecii care traiesc în sate.

În România anului 2008, integrarea europeana este, la mai bine de un an de la producerea evenimentul, unul dintre cele mai controversate subiecte abordate în mediul rural. Taranii nu vorbesc însa în termeni de politici despre dialog, despre strategii nationale de dezvoltare rurala si programe operationale. Ei traiesc astazi cu teama cu nu-si vor mai putea creste animalele asa cum o fac de-o viata, ca nu-si vor mai putea vinde produsele ca si pâna acum. Mai mult decât atât, taranii sunt îngrijorati ca viata lor va deveni si mai grea odata cu aplicarea noilor norme europene. Taranul va fi nevoit, fara îndoiala, sa se conformeze tuturor regulilor impuse de forurile europene, chiar daca acest fapt va reprezenta o schimbare a stilului sau de viata. Astfel, daca în perioada de preaderare, oamenii de la tara au trait cu iluzia ca nu vor mai pasi în noroaie, ca vor avea apa curenta, daca nu în casa, macar în curte, perioada scursa de la 1 ianuarie 2007 nu le-a confirmat asteptarile. Ei beau apa tot din fântâni si din cismele, de multe ori laolalta cu animalele, fara a fi auzit vreodata de concentratii de nitriti si nitrati sau norme europene.
Vestea buna pentru tarani, dar si pentru administratiile publice locale, este ca, în doar câtiva ani, toate localitatile rurale, indiferent de marimea lor si numarul de locuitori, vor fi obligate sa se alinieze standardelor europene si sa ai aiba sisteme de canalizare si statii de epurare. Putini cred în aceste schimbari.

Asteptari europene, realitati românesti

Problema toaletelor din „fundul curtilor” este, de asemenea, una dintre cele mai delicate realitati ale mediului rural. Potrivit normelor UE, taranii vor fi obligati sa renunte la WC – urile din spatele caselor si la „baia în copaie” si sa se racordeze la un sistem de alimentare cu apa si canalizare care sa le asigure satisfacerea conditiilor de trai în casa, si nu în curte. Distanta dintre ceea ce trebuie facut si ce se face de fapt ramâne, cel putin pentru moment, una colosala.

Peste 100 de unitati de învatamânt înca au WC în curte

Poate cea mai importanta problema cu care se confrunta la ora actuala învatamântul este cea a starii imobilelor. Fie ca sunt revendicate, fie ca sunt într-un grad accentuat de degradare, multe din scolile din România ar trebui închise. Numai daca aducem aminte de banalele WC-uri ne dam seama ca în peste 60% dintre unitatile de învatamânt nu ar trebui sa se mai tina cursuri. La ora actuala, unele unitati scolare au grupul sanitar în curte. În privinta alimentarii cu apa, observam nu toate scoli sunt racordate la retea. Restul fie dispun de o fântâna fie nu au nicio sursa de apa. Trebuie mentionat de asemenea ca în 74% dintre scoli se folosesc pentru încalzire sobele pe baza de lemne.
Absenta apei curente, a toaletelor si a canalizarii din zeci de scoli românesti are o explicatie. Ministrul educatiei, Cristian Adomnitei, sustine ca autoritatile au omis sa treaca în planul de reabilitare a unitatilor de învatamânt aceste utilitati. Culmea ironiei este ca scolile reabilitate au fost dotate chiar si cu termopane, însa unele dintre ele nu au primit autorizatie sanitara de functionare. Referitor la scolile care, desi reabilitate, nu au canalizare si apa, si deci nici autorizatie sanitara, ministrul a spus ca în programul initial, cel al predecesorului sau, nu se pusese aceasta problema.

Scoli care nu au nicio sursa de apa

Potrivit datelor Ministerului Educatiei, foarte multe scoli folosesc sobele pentru încalzire. Elevii înca mai folosesc grupurile sanitare amenajate în curtea scolilor. Cristian Adomnitei a anuntat ca, va face o analiza detaliata a modului în care comunitatile locale au cheltuit fondurile de la Guvern destinate reabilitarii si construirii de scoli si gradinite. Ministrul Educatiei face un apel la primari sa îmbunatateasca infrastructura scolara. "Reabilitarea scolilor va reveni atunci Ministerului Educatiei, care poate finaliza lucrarile la cele peste 100 de institutii de învatamânt intrate în programul BEI. Copiii si cadrele didactice nu vor mai avea astfel de suferit", a concluzionat demnitarul.
În Bistrita-Nasaud situatia nu face exceptie de la aceasta regula. În zona de câmpie nu exista nici macar acum retea de apa sau canalizare. Drept urmare, scolile sunt vaduvite de un astfel de privilegiu. Sate precum Sânmihaiu de Câmpie, Budesti, Tagu, Micestii de Câmpie, Visuia, Fântânita, si lista poate continua, sunt exemple clare în acest sens.

Taranii au optat pentru un telefon mobil decât pentru un WC în casa

Popa, doctorul si învatatorul sunt pilonii de baza ai satului românesc pentru care integrarea europeana nu reprezinta deocamdata mare lucru. Conditiile sociale de la tara lasa în continuare de dorit, numai un sfert dintre locuitorii satelor beneficiind de canalizare si de retea de apa potabila. Ici colo doar câte un taran are toaleta în interiorul casei, însa mult mai multi detin telefon mobil. Preocuparile principale ale românilor de la sat ca urmare a integrarii în UE sunt conditiile de cultivare a terenurilor agricole, conditiile de crestere a animalelor si cele de producere si comercializare a produselor animale. Beneficiarii fondurilor europene pot fi numarati pe degete, însa foarte multi nu se declara interesati de accesarea fondurilor europene în acest moment sau în urmatorul an. Potrivit "Barometrului rural", doar 50 la suta din locuitorii satelor au aflat despre existenta fondurilor comunitare, dar nici ei nu sunt interesati de ele. Marea majoritate a agricultorilor se multumesc cu subventiile de stat si nu au nici un fel de proiecte de viitor, desi veniturile pe care le obtin din cresterea animalelor si cultivarea terenurilor sunt foarte mici. 81% din locuitorii satelor au propria casa, iar 16% locuiesc la parinti. 15% din gospodarii au computer si doar 24% au toaleta în interior. În doar 55% din localitatile rurale exista retea de apa potabila, dar în peste 90% exista cel putin o biserica si un birt. În medie s-au constatat 16 pasari în fiecare gospodarie si doua vaci în fiecare curte. Jumatate dintre oamenii care stau la sat nu cred ca ar putea obtine mai mult profit din agricultura, iar 20 la suta nu se ocupa deloc de aceasta activitate.

UE ne obliga?

S-a tot vorbit ca alinierea la UE este motiv de îngrijorare. Ba ca porcul nu mai poate fi taiat cu cutitul, ba ca vaca nu mai poate fi mulsa cu mâna, ba ca gaina nu mai poate face oua neînseriate. În plus mai aflam ca nu se poate sa facem WC în curte fara sa avem fosa septica. Cât de corecta este masura si cât de bine informata este populatia, se vede cu ochiul liber, din orice punct priveste omul. Auzim tot timpul de localitati înghesuite care sunt casa lânga casa, unde vecinul are WC în curte sau o groapa pe care el o numeste fosa septica în care se scurge toata apa menajera din casa, iar în imediata apropiere se afla la vecinul o fântâna, din care se bea apa, se face mâncare si se spala rufe. Oare ne vrea UE raul când ne "obliga" sa ne punem fose septice în curte daca nu avem canalizare?

Pauza la cerintele de confort

Cerintele de confort minim cer ca si WC-ul de la sate sa fie în case, apa curenta sa fie la chiuveta, la dus si la bucatarie. Aici apare adevarata problema. Investitia în confortul acesta (gresia, faianta, instalatiile, tronul de WC, chiuvetele, dusurile etc) este lasata neterminata dincolo de zidurile caselor deoarece teava de canalizare se lasa libera într-o groapa pur si simplu. Nu mai vorbim ca sunt localitati unde aceste capete de conducte sunt deversate pe marginea unor santuri comunale. Aici este boala curata. Apele infestate cu compusii din materiile fecale si toate cele nocive din apele menajere se scurg neepurate în pânza freatica si de acolo este usor de înteles ca o bem ca apa potabila. A trebuit sa vina UE sa ne spuna ca nu e bine ce facem? Nu sta UE sa ne spuna asta. Ei ne obliga. Emit standarde pentru aceasta. Dar standardul nu este altceva decât învatatura minima pe care daca o respectam vom face bine apei freatice din care bem noi toti. Mai concret ei vin si ne descriu fenomenul epurarii, modul în care se face aceasta , volumele minime, modul de prefabricare a foselor, testarea lor, si cam atât.

Aurelia Moldovan

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.