Se cere încheiată tematica despre Statutul USR, constatând analogia cu precedenta tratare.
Suma exagerată de atribuţii şi competenţe ce revin preşedintelui USR sunt acordate pe baza Statutului 2013. Acesta este la trecut, dacă îmi amintesc exact, prin Adunarea Generală a Uniunii convocată sub forma de adunări generale succesive în cele 14 Filiale, adoptând modificările sub forma de „schimbări totale” a precedentului statut. Dacă au fost de bun augur vestirile înnoiri vieţii noastre de membri asociaţi în USR, se constată acum când este contestat în întregime; fie de o organizaţie similară, fie de subsemnatul, singur din cei peste 2500 de membri cât are organizaţia în prezent, informează public dl Preşedinte. Erorile şi ilegalităţile statutare devenite fapte, e opinia mea şi ştiu ce îmi asum. De vreme ce sunt procese de casă în justiţie, confirmând existenţa şi a altor contestări, chiar cu vehemenţă, dacă ele sunt părţi în proces. De aceea, nu mai fac o sumară analiză a atribuţiilor preşedintelui de încălcare a legislaţiei până la vârful puterii de stat, să le respingă în totalitate pe cele amintite în precedentul articol. Pentru că funcţia de preşedinte nici nu figurează în lege ca organ de conducere. „Hotărârile adunării generale contrare legii, actului constitutiv sau dispoziţiilor statutului, pot fi atacate în justiţie…” (art. 23/2). Statutul nostru actual nici nu a trecut pe lângă lege, şi USR nici act constitutiv nu are, iar invocatul Decret nr. 267/1949 a fost abrogat de mult.
Pentru toate greşelile de încălcare ale legalităţii, mari şi mici, se face vinovată conducerea USR şi înfăptuitorii Statutului, inclusiv noi membrii ei care l-au votat (dacă l-au votat) legal statutul.
Ca să fie un statut de drept, legal la o persoană juridică precum USR, trebuie să fie învestit în justiţie printr-un judecător. Şi prevederile legii sunt clare, stabilind că: „Modificarea actului constitutiv sau a statutului asociaţiei se face prin înscrierea modificării în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor aflate la grefa judecătoriei în a cărei circumscripţie teritorială are sediul asociaţia, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 8-12”. Asemenea dispoziţii „se aplică în mod corespunzător şi federaţiilor (UNIUNILOR)”.
Din punct de vedere a pregătirii corecte a dosarului şi expedierii instanţei competente USR şi-a făcut obligaţia. Dacă îl trimitea juriilor sale de acordare a premiilor ori judecătoriei Sectorului I Bucureşti tot plin de ilegalităţi trecea aprobat, în starea de astăzi. Adică, rămas neclintit în modificările ilegale. Ştiu ce spun, nu o dată am fost cu speţa mea în instanţă şi am pierdut. Şi ca noi sunt sute poate mii de asociaţii, fundaţii şi federaţii, persoane juridice nepatrimoniale. Aceasta-i în unele verigi şi domenii de drept justiţia românească postdecembristă nereformată, nici schimbaţi judecătorii, aceea pe care naţia o plăteşte peste măsură. Aici este eroarea juridică, etică şi istorică. Cum să fie un stat de drept făurit cu asemenea dezechilibre în finanţarea celor trei puteri de stat, că cere Consiliul Europei? Pentru atari sincope periculoase în sistemul şi compensarea lui, parţial prea evident neprofesional la a treia putere (aceeaşi putere, structură), adăugându-se şi a IV-a putere (îi zic eu), a presei, se constată destulă dezordine în ordinea socială. Când vom avea o justiţie aleasă, o putere executivă demnă de nume şi legislativul competent în frunte va fi şi la noi Apus (nu numai de soare).
USR nu e unica răspunzătoare de atâtea greşeli în statut. A fost incompetent consiliată, întâlnind incompetenţa judecătorului ce trebuie să aibă un nume cel ce şi-a înregistrat greşelile prin aprobarea dosarului necitit. Un medic este anchetat că a pus un diagnostic greşit şi a murit copilul, asta şi după 8 ani, cercetându-se. Iar judecătorii Uniunii şi a cazurilor mele sunt bine; cam nemulţumiţi pentru salarii că nu cresc, ca pensiile din când în când. Închei, fiindcă am mărturisit corect şi asumat că în toate domeniile de drept (am din neam şi din familie jurişti).
Conducerea USR cu preşedintele atotputernic îşi exercită atribuţiile pe baza Statutului 2013 în vigoare. Nivelurile de putere toţi le ocupă şi prin autoritatea literară care o reprezintă; chiar asta îi obligă şi la o bună informare, a citirii unor legi, a Constituţiei ţării. Dl Preşedinte parcă e consiliat de o mafie neştiută sau prea bine dibuiţi din foştii turnători, măcar câţiva din jur. Pe prim-vicepreşedinte fermecat cu de toate îl ştie ţara. Nu îl cred lunecat până acolo pe preşedinte. Mă am în vedere pe mine exemplu şi îmi permit nume să scriu pe Mircea Popa care şi-a apărat superiorul în grad – scriitorul Valeriu Anania, fiindcă neprezentându-mă pentru calomnierea ierarhului în instanţă, am pierdut procesul şi pedepsit cu amendă civilă şi cheltuielile de judecată Domnia Sa, N.M. o să-şi privească mai curajos viaţa la răspântia în care este USR. La starea ei în prezent nu va scăpa moral de vina cât o are ca şi conducător. Prea concentrate în statut are atribuţiile ce îl instituie şef unipersonal. De aceea am amintit numele unui domnitor şi al unui rege din istoria noastră. Din partea mea are nepătată preţuirea adusă criticului şi istoricului literar; cam ghinioniste în competenţe oficiale.
Poate tot ce am scris în problema USR este un foc de paie sau din vreascuri ude. Fie aştept să văd fumul. Până atunci mă opresc cu scrisul pe această temă juridică a USR.
Teodor Tanco
