Cel de-al patrulea raport anual al Comisiei Europene (CE) referitor la stadiul aplicării Mecanismului de Cooperare şi Verificare (MCV) în România nu este favorabil ţării noastre. În document se arată că România nu a îndeplinit multe dintre prevederile MCV instituit odată cu intrarea în UE.
Comisia indică deficienţe importante în eforturile României de a realiza progrese în cadrul MCV. Ţara noastră nu a demonstrat un angajament politic suficient de a sprijini procesul de reformă şi de a imprima direcţia acestui proces, iar factorii de decizie din sistemul judiciar au manifestat o anumită reticenţă de a coopera şi de a îşi asuma responsabilităţi.
Recent a fost făcut public raportul CE privind progresele înregistrate de ţara noastră în cadrul MCV, care are drept obiectiv contribuţia la instituirea unui sistem judiciar şi administrativ imparţial, independent şi eficace, dotat cu mijloace suficiente, între altele, de combatere a corupţiei.
Chiar dacă anul 2010 a adus şi o serie de progrese, în special odată cu adoptarea codurilor de procedură civilă şi penală şi cu publicarea unei strategii multianuale de dezvoltare a Justiţiei, au fost doar progrese limitate în ceea ce priveşte eficienţa sistemului judiciar.
Noua lege ANI, o palmă pentru România
Cel mai dur criticată a fost noua Lege de organizare şi funcţionare a Agenţiei Naţionale de Integritate (ANI), în condiţiile în care aceasta a fost declarată neconstituţională de Curtea Constituţională a României (CCR).
„În aprilie 2010, Curtea Constituţională a declarat neconstituţionale părţi importante din legea privind Agenţia Naţională de Integritate (ANI). Ca răspuns la această hotărâre, Senatul României a adoptat, la 30 iunie 2010, o nouă lege privind ANI. Cu toate acestea, noua lege compromite grav eficacitatea procesului de verificare, de sancţionare şi de confiscare a bunurilor nejustificate. Aceasta limitează transparenţa intereselor financiare şi economice ale demnitarilor şi ale funcţionarilor publici şi exclude sancţiunile disuasive care protejează împotriva corupţiei. Noua lege întrerupe evoluţia încurajatoare a ANI şi nu este conformă cu angajamentele asumate de România la momentul aderării”, menţionează CE în raport.
În acest sens, Comisia susţine că «Strategia de dezvoltare a justiţiei ca serviciu public», lansată de Ministerul Justiţiei, trebuie completată cu un plan de acţiune şi cu un calendar detaliate care să integreze propunerile de reformă judiciară şi structurală prezentate de diferiţi actori. „În acest scop, ar trebui dezvoltată o cooperare constructivă între Guvern, instituţiile judiciare şi asociaţiile profesionale”, menţionează Comisia, iar resursele umane rămân o provocare majoră. CE susţine, că recomandarea sa de a aplica măsuri de urgenţă, precum transferul posturilor vacante între instanţe de jurisdicţie diferite, acolo unde apar dezechilibre importante din punct de vedere al volumului de muncă, nu au fost respectate, nu a fost respectată de România, dar nici alte măsuri corespunzătoare în acest sens nu au fost luate.
Comisia subliniază că toate realizările obţinute de ANI sunt ameninţate de schimbările negative ale legii, care au fost adoptate la 30 iunie ca răspuns la o hotărâre pronunţată de CCR.
„Curtea Constituţională consideră că ANI a devenit o instituţie cu caracter cvasijudiciar încălcând astfel prevederile Constituţiei, că prin publicarea declaraţiilor de avere şi de interese se încalcă dreptul la viaţa privată şi că prin confiscarea bunurilor nejustificate nu se respectă nici prezumţia dobândirii legale a bunurilor, nici interdicţia de confiscare a unor astfel de bunuri. Modificările la legea privind ANI, care au fost adoptate de Parlament ca răspuns la hotărârea Curţii Constituţionale, elimină posibilităţile de sancţionare a neconcordanţelor între bunurile şi veniturile identificate şi, implicit, posibilitatea controlării averilor dobândite de demnitari şi de funcţionari pe perioada exercitării unor funcţii publice. În plus faţă de cerinţele Curţii, celelalte modificări introduse în Parlament reduc eficacitatea investigaţiilor desfăşurate de ANI şi transparenţa modurilor de dobândire a bunurilor prin introducerea unor declaraţii mai sumare”, se spune în raport.
Astfel, modificările legii privind ANI, votate la 30 iunie, reprezintă, în opinia CE, un important pas înapoi, iar legea riscă să prejudicieze rezultatele pozitive obţinute de Agenţie şi aduce România într-o situaţie de nerespectare evidentă a angajamentelor asumate la momentul aderării. Comisia invită România să îşi onoreze angajamentele prin găsirea celor mai adecvate mijloace legislative pentru a restabili competenţele ANI de a propune confiscarea efectivă a averilor nejustificate.
Minusuri în sistemul judiciar
Cât priveşte unificarea jurisprudenţei din România, CE spune că instrumentele existente nu au produs o îmbunătăţire suficientă a situaţiei. Potrivit raportului, o etapă importantă pentru îmbunătăţirea unificării practicii judiciare va consta în reforma Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru ca aceasta să se pronunţe exclusiv cu privire la elemente de drept.
CE subliniază şi faptul că rezultatele sistemului disciplinar sunt neconvingătoare, puţine cazuri disciplinare fiind deschise, iar sancţiunile par uşoare şi nu sunt suficient de bine diferenţiate prin lege. În plus, practica disciplinară în cazurile importante a fost neconvingătoare şi demonstrează o lipsă de sensibilitate la responsabilitatea publică şi la importanţa încrederii publice în integritatea sistemului judiciar.
Beţe în roţile DNA
Activitatea DNA a fost şi ea evaluată de Comisia Europeană. Chiar dacă rezultatele obţinute au fost constante şi convingătoare în ce priveşte anchetele şi trimiterile în judecată în cazurile de corupţie la nivel înalt, iar hotărârile pronunţate în prima instanţă sunt mai severe, în acelaşi timp scăzând numărul pedepselor cu suspendare, la nivelul hotărârilor definitive situaţia nu este una similară. Acolo, hotărârile definitive impun pedepse mici şi cu suspendare.
Majoritatea recomandărilor formulate în iunie 2009 de un grup de lucru mixt cu privire la inconsecvenţele şi clemenţa pedepselor în cazuri de corupţie s-au luat unele măsuri, însă acestea nu sunt încă puse efectiv în aplicare, susţine Comisia. Proiectul de orientări privind stabilirea pedepselor pentru infracţiunile de corupţie, care a fost pregătit la sfârşitul anului 2009, nu a fost încă finalizat şi nici modificat în mod substanţial, iar magistraţii consideră în continuare că acesta prezintă un grad insuficient de utilitate operaţională. De asemenea, durata proceselor este mult prea mare, iar numărul hotărârilor pronunţate împotriva unor politicieni cunoscuţi în prima instanţă, este încă foarte mic, relevă raportul. Totodată, judecarea cauzelor de corupţie la nivel înalt continuă să fie întârziată din cauza excepţiilor de neconstituţionalitate invocate, în timp ce un proiect de lege prin care se elimină obligativitatea suspendării procedurilor judiciare atunci când sunt invocate excepţii de neconstituţionalitate aşteaptă să fie adoptat în Parlament.
Conflicte de interese şi corupţie
Procedurile de achiziţii publice au fost şi ele criticate în raportul CE, în special din cauza existenţei conflictelor de interese şi a corupţiei la nivelul administraţiilor.
„Legislaţia română în domeniu pare inconsecventă, deoarece conflictul de interese este reglementat prin diverse legi, iar lacunele legislative permit anumitor cazuri să eludeze sistemul. În plus, lipsa unor bune practici cu aplicabilitate generală în domeniul achiziţiilor publice, precum şi a cooperării orizontale pentru monitorizarea punerii în aplicare a legislaţiei produce instabilitate şi incertitudine juridică pentru autorităţile contractante”, subliniază Comisia.
Există îngrijorări privind posibilitatea ca rezultatele asistenţei pe care Departamentul pentru Lupta Antifraudă (DLAF) o acordă Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) în vederea protejării intereselor financiare ale UE să fie afectate în mod negativ de hotărârea Curţii Constituţionale a României din noiembrie 2009 privind temeiul juridic al DLAF.
CE are o serie de recomandări în ce priveşte procedurile de achiziţii publice, printre care evaluarea eficacităţii cadrului legislativ şi a atribuirii responsabilităţilor în rândul autorităţilor competente în ceea ce priveşte protejarea împotriva conflictelor de interese, precum şi efectuarea eventualelor modificări, acolo unde este necesar; luarea în considerare a interzicerii ca funcţionarii publici cu grad înalt şi reprezentanţii aleşi să poată beneficia în mod direct sau indirect de contractele comerciale încheiate în numele instituţiei lor şi instaurarea transparenţei depline în acest domeniu, dar şi sancţionarea conflictelor de interese, cooperarea interinstituţională şi cooperarea cu autorităţile judiciare.
Liana Mureşan