Legea este clară: judecarea unor dosare de către complete nespecializate atrage nulitatea absolută. Cu toate acestea, ani de zile s-au judecat și încă se judecă fapte de corupție de către magistrați ce nu au specializarea necesară, așa cum prevede legea. Prin urmare, multe dosare sunt trimise de către judecători spre rejudecare. Cel mai recent caz este dosarul în care mai mulți oameni de afaceri, acuzați de DNA Cluj că au comis un prejudiciu în valoare de peste un milion de euro. Cum motivează Curtea de Apel Cluj retrimiterea dosarului spre rejudecare.
În urmă cu cinci ani, procurorii DNA Cluj au trimis în judecată mai mulţi oameni de afaceri fiind acuzați de fraudă cu fonduri europene, valoarea prejudiciului fiind de peste un milion de euro. În primă fază, judecătorii de la Tribunalul Cluj au condamnat cu executare o singură persoană din lotul respectiv, restul primind pedepse cu suspendare.
Cinci ani și jumătate de închisoare cu executare a primit Camelia Ildo Bărăian ”pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene în formă continuată şi agravată”.
Dumitru Irimuș, fostul lider sindical al depoului CFR Dej, a primit 3 ani de închisoare cu suspendare, Vasile Moldovan – 2 ani și 5 luni de închisoare cu suspendare și Gavril Aurel Rus – 2 ani și 8 luni de închisoare cu suspendare. Firmei Agrodenisa SRL, prin care s-a realizat o parte din fraudă, i s-a aplicat o amendă penală în valoare de 100.000 lei și i s-a interzis să mai participe la procedurile de achiziţii publice pe o durată de 3 ani. De asemenea, amendă penală în valoare de 150.000 lei i s-a aplicat și societății IDM Agro Company SRL. În privința daunelor, inculpații vor trebui să plătească aproape un milion de euro.
Procesul se rejudecă pentru că la Cluj nu există complet specializat pe fapte de corupție
În 29 iulie, Curtea de Apel Cluj a desființat sentința de condamnare și a trimis dosarul spre rejudecare, pe motiv că nu există complet specializat.
”S-a susţinut în faţa Curţii de Apel Cluj faptul că judecarea în fond a cauzei s-a desfășurat în mod nelegal, în faţa Tribunalului Cluj în perioada 2016-2019, cu încălcarea dispozițiilor privind compunerea completului de judecată, nespecializat în judecarea infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 78/2000. Pe cale de consecință, judecarea în fond a cauzei va fi reluată, urmând a se desfășura în fața unui complet specializat în judecarea infracțiunilor de corupție, astfel cum impun exigențele legale în materie”, spuneau la acea vreme avocații Mihai Achimeţ şi Daiana Avăşan de la SCA Iordăchescu și Asociații.
Ce spun judecătorii Curții de Apel Cluj
Magistrații Curții de Apel Cluj au decis ca procesul să fie reluat pentru următoarele considerente:
”Este adevărat că din interpretarea art. 3 din Codul de procedură penală reiese că funcția de verificare a legalității trimiterii sau netrimiterii în judecată reprezintă una dintre cele 4 funcții judiciare ce se desfășoară în cadrul procesului penal, alături de funcția de urmărire penală, funcția de dispoziție asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei în faza de urmărire penală și funcția de judecată.
Cu privire la aceasta, instanța de contencios constituțional a statuat în Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 344 alin. (4), art. 345, art. 346 alin. (1) și art. 347 din Codul de procedură penală (paragraful 27), că, în concepția legiuitorului, această nouă instituție procesuală nu aparține nici urmăririi penale, nici judecății, fiind echivalentă unei noi faze a procesului penal.
Deși acest principiu este enunțat și de Înalta Curte de Casație și Justiție în considerentele Deciziei nr. 13 din 3 iulie 2017, pronunțate în recurs în interesul legii, precizându-se că prin „desființarea hotărârii nu se accede la faza camerei preliminare, închisă definitiv printr-o hotărâre anterioară și distinctă celei desființate de drept, ce nu poate fi cenzurată într-o fază procesuală succesivă sau ulterioară. Această soluție rezultă din aplicarea principiului separației funcțiilor juridice în procesul penal ( art. 3 din Codul de procedură penală), funcția de verificare a legalității trimiterii în judecată fiind distinctă de funcția de judecată (…).“, prin Decizia 590/2019 a Curții Constituționale a României s-a statuat că reluarea cauzei din faza judecății în primă instanță, cu prilejul redeschiderii procesului penal, conform art. 469 din Codul de procedură penală, astfel cum s-a hotărât prin Decizia nr. 13 din 3 iulie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, și nu din faza camerei preliminare (…) încalcă dreptul la un proces echitabil …”.
În continuare, curtea de apel reamintește că obiectul procedurii în camera preliminară îl constituie „verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și legalității sesizării instanței…”, conform dispozițiilor art. 342 din Cod procedură penală.
Este adevărat că încheierea pronunțată în calea de atac a contestației, potrivit art. 425^1 alin. (7) raportat la art. 347 din Codul de procedură penală, este una definitivă, ceea ce înseamnă că cele statuate asupra procedurii de cameră preliminară sunt intrate în puterea lucrului judecat, însă procedurii de cameră preliminară îi sunt aplicabile deopotrivă și dispozițiile legale care reglementează nulitatea absolută, iar potrivit dispozițiilor exprese cuprinse în art. 281 alin. 3 din Codul procedură penală, încălcarea dispozițiilor legale prevăzute la alin. (1) lit. a)-d) din Codul procedură penală poate fi invocată în orice stare a procesului, deci și în apel. Prin urmare, din coroborarea dispozițiilor existente rezultă că cele statuate în camera preliminară prin încheiere definitivă se bucură de putere de lucru judecat, mai puțin dispozițiile adoptate printr-o încheiere pronunțată în urma unei proceduri afectate de nulitate absolută, în cazurile prevăzute de art. 281 alin. (1) lit. a)-d) din Codul procedură penală.
Dispozițiile art. 281 alin. 1 lit. a din Cod procedură penală utilizează terminologia de „complet de judecată“, însă acest aspect nu este în măsură să excludă aplicarea sancțiunii nulității absolute camerei preliminare, deoarece dispozițiile art. 281 alin. 4 lit. a din Codul de procedură penală prevăd expres aplicabilitatea sancțiunii nulității absolute și acestei proceduri.
Întrucât potrivit dispozițiilor art. 281 alin. 3 din Codul de procedură penală, pentru cele patru cazuri de nulitate absolută (trei aplicabile procedurii de cameră preliminară), această sancțiune poate fi invocată în orice stare a procesului, instanța de apel are posibilitatea sancționării procedurii de cameră preliminară, prin dispunerea rejudecării cauzei din această etapă, în conformitate cu dispozițiile art. 421 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală.
„Procesul” penal la care se referă art. 281 alin. (3) din Codul de procedură penală, până la sfârșitul căruia pot fi invocate nulitățile prevăzute de art. 281 alin. (1) lit. a)-d) din Codul de procedură penală, este procesul penal în sens larg, cel care cuprinde urmărirea penală, camera preliminară și judecata, până la pronunțarea unei soluții definitive și nu procesul penal în sens restrâns, la care unele dintre instanțe s-au referit în soluțiile adoptate, în accepțiunea de „cauză“, de „dosar“ aflat în camera preliminară. Nulitățile absolute la care se referă art. 281 alin. (1) lit. a)-d) din Codul de procedură penală pot fi invocate până la finalizarea procesului prin pronunțarea unei hotărâri definitive asupra fondului cauzei și nu până la finalizarea „procesului“ (de fapt procedurii) de cameră preliminară, deoarece camera preliminară este numai o etapă a procesului și nu procesul propriu-zis.
Din interpretarea sistematică a normelor cuprinse în art. 281 din Codul de procedură penală rezultă că legiuitorul a împărțit nulitățile absolute, în funcție de gravitatea lor, în două categorii, anume cele prevăzute la alin. (1) lit. a)-d) și cele prevăzute la alin. (1) lit. e)-f), primele fiind considerate mai grave, motiv pentru care a prevăzut posibilitatea invocării lor în orice stadiu al procesului, indiferent de etapa procesului în care intervin.
Din modul în care sunt reglementate etapele de invocare a nulităților prevăzute de art. 281 alin. (4) din Codul de procedură penală este înlăturat orice dubiu cu privire la intenția legiuitorului de a lăsa ca unele nulități să poată fi acoperite, prin neinvocarea lor până la încheierea etapei procesuale prevăzute de text (fiind practic o excepție de la principiul potrivit căruia nulitatea absolută nu poate fi acoperită în niciun fel), iar altele nu, cum este cazul celor de la art. 281 alin. (1) lit. a)-d) din Codul de procedură penală.
Din momentul în care a fost constatată nulitatea absolută care afectează un act procesual sau procedural, aceasta produce un efect extensiv, la actele aflate în directă legătură cu actul nul, actualul cod de procedură prevăzând în mod expres efectul extensiv de nulitate asupra actelor subsecvente, la art. 280 alin. (2) din Codul de procedură penală, care arată că „Actele îndeplinite ulterior actului care a fost declarat nul sunt la rândul lor lovite de nulitate, atunci când există o legătură directă între acestea și actul declarat nul“.
Legătura strânsă dintre camera preliminară și judecată a fost subliniată și în Decizia Curții Constituționale nr. 641 din 11 noiembrie 2014, în care s-a arătat că procedura desfășurată în camera preliminară este deosebit de importantă, având o influență directă asupra desfășurării și echității procesului propriu-zis.
Efectul iradiant al nulității stabilite prin prezenta decizie nu se va produce decât dacă este afectată de nulitate întreaga procedură derulată în fața unei instanțe nelegal constituite. Într-o astfel de situație este absolut necesară reluarea procesului din etapa camerei preliminare, întrucât declararea nulității unui act procesual sau procedural atrage lipsirea acestuia de orice efecte juridice, iar actul este considerat nul din momentul în care a fost efectuat cu încălcarea legii (ex tune), și nu din momentul în care s-a declarant nulitatea lui (ex nune), un act nul fiind considerat inexistent din punctul de vedere al efectelor pe care ar fi trebuit să le producă dacă ar fi fost valabil.
În măsura în care, prin prezenta decizie, Curtea de apel a constatat că prima instanță de judecată nu a fost legal constituită, încălcând astfel normele de competență materială procesuală (cu privire la componența specializată) – aspect care trebuia a fi verificat și analizat încă din faza de cameră preliminară – soluția pronunțată de o astfel de instanță nu poate fi apreciată ca fiind legală”.
