Proiect sortit din faşă, eşecului. Depozitul ecologic de la Tărpiu, între a fi şi a nu fi

Peste 41 de milioane de euro au fost cheltuiţi pentru implementarea proiectului „Sistem integrat de management al deşeurilor solide în judeţul Bistriţa-Năsăud”, din care peste 11 milioane sunt bani ce reprezintă contribuţia judeţului Bistriţa-Năsăud. Un proiect care scârţie din ţâţâni acum la circa 4 ani de la implementare, când neregulile ies la iveală cu carul. Operatorul care gestionează depozitul ecologic de la Tărpiu are probleme mari din cauza neregulilor din timpul construcţiei, în timp ce operatorul care s-a ocupat de partea de colectare şi-a luat catrafusele şi a plecat cu coada între picioare.

Proiectului „Sistem integrat de management al deşeurilor solide în judeţul Bistriţa-Năsăud” a făcut multe valuri în ultimii 10 ani printre autorităţile bistriţene, în mod special, dar şi printre localnici. De la alegerea locaţiei şi până la stabilirea tarifelor şi mai apoi modul de colectare a gunoaielor de pe raza judeţului, precum şi poluările care au avut loc în ultima vreme la Tărpiu sunt evenimente care au marcat foarte tare cotidianul din Bistriţa-Năsăud.

Proiect „antic, vechi şi de demult”

Despre ideea construirii unui depozit ecologic de deşeuri în Bistriţa-Năsăud s-a discutat public încă de prin 2002, când în fruntea Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud se afla Gheorghe Marinescu. Lucrurile nu au evoluat foarte rapid, astfel că abia prin 2006 abia se discuta despre o posibilă locaţie pentru construirea gropii ecologice.

Primii paşi în realizarea unui depozit ecologic au fost făcuţi de municipalitatea bistriţeană, când la cererea acesteia, şi pe deplin conştientă că haldele de reziduuri menajere de pe raza oraşului vor fi închise la un moment dat, a fost realizat un prim studiu de fezabilitate de către ISPA Bucureşti. Deoarece Ministerul Mediului a impus anumite condiţii, care prevedeau cheltuieli destul de mari, iar legislaţia în domeniu a suferit, în timp, modificări majore în vederea corelării cu cea a Uniunii Europene, autorităţile locale au ajuns în situaţia de a amâna demararea unui asemenea proiect.

La începutul anului 2005, frâiele au fost preluate de Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud, în fruntea căruia se afla social-democratul Gheorghe Marinescu, care trimisese Ministerului Mediului şi Gospodărire a Apelor o propunere în acest sens. Astfel, au început tratativele între autorităţile locale şi cele judeţene în vederea identificării unei locaţii potrivite pentru realizarea obiectivului.

Prima locaţie: Valea Boilor din Bistriţa

Primăria Bistriţa, în fruntea căreia se afla Vasile Moldovan (PD), a venit la acel moment cu propunerea ca depozitul ecologic să fie realizat pe Valea Boilor, care se află pe raza cartierului bistriţean Sigmir. Un an mai târziu, după ce majoritatea primăriilor din judeţ au devenit asociate în proiect, consilierii locali bistriţeni au ajuns la concluzia că zona nu este tocmai cea mai potrivită locaţie, cu atât mai mult cu cât acolo începuseră să răsară câteva vile, dând o altă valoare terenului din zonă.

Motivele oficiale enunţate, la acea dată de reprezentanţii Primăriei Bistriţa erau însă altele, legate de suprafaţa destul de mică sau de economiile care s-ar face pentru racordarea la utilităţi. În plus, autorităţile bistriţene abia atunci s-au trezit că de fapt depozitul ecologic s-ar afla şi în preajma zonei sudice de agrement a municipiului. Deşi refuzul municipalităţii de a pune la dispoziţie terenul de la marginea cartierului Sigmir a stârnit o adevărată furtună, autorităţile judeţene s-au văzut puse în imposibilitatea alegerii unei alte locaţii.

A venit Bălăjan cu salvarea: Tărpiu

Astfel, în iunie 2006 se discuta deja despre o altă locaţie – Tărpiu, sat aparţinător comunei Dumitra, salvarea venind de la primarul comunei Dumitra, de atunci şi de acum, Gheorghe Bălăjan, care, întâmplător sau nu, era coleg de partid cu Vasile Moldovan. La momentul la care Bălăjan a venit cu „oferta” de a pune la dispoziţie teren la Tărpiu pentru construirea depozitului ecologic, el spunea că motivul de bază este faptul că localnicii vor dispune astfel de locuri de muncă şi astfel nivelul lor de trai va creşte.

Măcăiala autorităţilor a dus la o amânare de peste 10 luni şi la modificarea proiectului. În mod normal, până în 15 septembrie 2007, întreaga documentaţie ar fi trebuit să ajungă la Bruxelles, pentru a primi unda verde în vederea accesării fondurilor.

În 2011 au venit şi banii

Investiţia pentru depozitul ecologic din judeţul Bistriţa-Năsăud a intrat în linie dreaptă în 2010, când Comisia europeană de la Bruxelles-ul a aprobat 43,6 de milioane de euro pentru finanţare, termenul de finalizare a acestuia fiind luna iulie 2011.

Proiectul depozitului ecologic de la Tărpiu avea patru mari componente:

• sistem de colectare a deşeurilor şi cinci staţii de transfer (fiecare cu o suprafaţă de 30 de arii);
• construirea centrului de management integrat al deşeurilor şi un depozit ecologic de deşeuri judeţean;
• închiderea a patru depozite de deşeuri neconforme urbane şi a 200 de depozite de deşeuri rurale;
• conştientizare publică, asistenţă tehnică şi supervizare.

Bălăjan a pus condiţii

În acelaşi an 2010, proiectul a fost din nou în pericol, de această dată din cauza orgoliilor politice. Nemulţumitul a fost atunci „salvatorul” proiectului, primarul comunei Dumitra, Gheorghe Bălăjan, care din cauza sumei mici pe care a primit-o în urma repartizării bugetului de către CJ BN, a ameninţat că nu mai pune la dispoziţie terenul pe care ar fi trebuit construit depozitul ecologic. Deşi, iniţial, preşedintele de atunci al CJ BN, Gheorghe Marinescu, a declarat că nu va ceda presiunilor, ulterior s-a mai înmuiat şi, pe ici pe colo, sumele pentru Dumitra au fost modificate.

Mai scump cu 4 milioane lei

Contractul pentru construirea depozitului şi a celor cinci staţii de transfer a fost câştigat Iridex Group Construcţii SRL din comuna Voluntari pentru circa 47 milioane lei, fără TVA. În ceea ce priveşte închiderea şi ecologizarea celor patru depozite de deşeuri urbane şi 200 din mediul rural, licitaţia a fost câştigată de societatea Bilfinger Berger din Bucureşti, pentru o sumă de peste 28 milioane lei, fără TVA, în condiţiile în care depozitele au fost deja închise în marea lor majoritate pe banii primăriilor.

În final, depozitul ecologic de la Tărpiu s-a dovedit a fi mai scump cu patru milioane de lei decât fusese estimat iniţial din cauză că după începerea lucrărilor au fost depistate probleme în ceea ce priveşte stabilitatea solului. Astfel, a fost nevoie ca în groapă să fie duşi 140.000 de metri cubi argila de calitate, scoasă de pe teritoriul comunei Dumitra, de la o distanta de 12 kilometri de locul în care se afla depozitul. Astfel, valoarea lucrărilor a fost majorată cu 50%, iar corecţia a fost acceptată.

Culmea este că, în 2011, atunci când Liviu Rusu a tăiat prima panglică  de inaugurare a depozitului de la Tărpiu, fostul primar al Bistriţei, Vasile Moldovan, care între timp fusese angajat manager de proiect, a afirmat că s-au făcut economii. Numai că economiile au fost nesemnificative, de vreo 3.000 de euro, şi erau doar teoretice. Mai precis respectivele economii proveneau din licitaţiile organizate, însă pe de altă parte construcţia propriu zisă a costat cu 40% mai mult.

Parfum de DNA…

Depozitul a devenit funcţional în realitate în 2012, pe când preşedinte al CJ BN a devenit Radu Moldovan. Noul şef judeţului a devenit foarte repede conştient de problemele existente la Tărpiu, fiindcă acestea nu s-a sfârşit odată cu finalizarea construcţiei şi începerea funcţionării. Fiindcă au fost şi sunt multe hibe la Tărpiu, pe fir au intrat inclusiv procurorii DNA, acest fapt fiind anunţat chiar de preşedintele Moldovan într-o şedinţă a Consiliului Judeţean din 2014, fără însă să dea mai multe amănunte. Acţiunea DNA nu s-a lăsat cu rezultate, asta cu toate că informaţii despre sumedenia de nereguli circulă non-stop în lumea bistriţeană şi nu numai. Însă pe la colţuri.

(Va urma)