Prin labirintul instantei – ordonanta presedintiala, judecata cu viteza melcului

Preţul obţinut la licitaţie a fost cu puţin peste suma pe care Cornelia Târnovan o avea de returnat. Astfel, femeia s-a văzut pusă în situaţia de a pierde un imobil care pe piaţa imobiliară valora de trei ori mai mult. Ca urmare, singura ei soluţie a fost de a acţiona în instanţă pe cel care câştigase licitaţia.

Motivul care a stat la baza acţiunii în instanţă, pe lângă cel al valorii mult prea mici obţinute în urma licitaţiei, a fost faptul că între Cornelia Târnovan şi Florin Cincea a fost încheiat de comuna acord un antecontract de vânzare-cumpărare.

Presată de timp şi de datorie

Cornelia Târnovan a încercat să vândă imobilul, cu acordul creditorului, tocmai pentru a rezolva situaţia ingrată în care se afla, adică pentru a face rost de bani pentru achitarea datoriei.

Într-o primă fază a avut un solicitant, care din cauză că nu avea suma necesară i-a spus femeii că va fi nevoit să recurgă la un credit bancar. Acest lucru nu s-a mai întâmplat însă, iar Cornelia Târnovan a pierdut timp preţios.

Pe Florin Cincea, care lucrează la Palatul de Justiţie Bistriţa-Năsăud ca jandarm, femeia îl cunoştea de ceva vreme, ea având o bună perioadă de timp o serie de procese pentru un teren, pentru care, în cele din urmă, instanţa i-a dat decizie favorabilă. „Din cauza acestui teren am ajuns la datoria asta, procesele au durat ani de zile şi am fost nevoită să fac rost de bani”, ne-a declarat Cornelia Târnovan.
Astfel, Cincea i-a propus Corneliei Târnovan să îi vândă lui acel teren. Pentru că formalităţile pentru perfectarea actelor ce priveau terenul cu pricina ar mai fi durat, femeia, presată de timp, i-a propus lui Cincea să îi cumpere imobilul situat pe strada Ion Vidu din municipiul Bistriţa, expunându-i totodată, susţine ea, situaţia de fapt în care se afla casa respectivă. Mai precis, faptul că imobilul respectiv se află sub sechestru, dar că a ajuns la o înţelegere cu creditorul pentru a putea face rost mai repede de bani.

Adjudecat cu 55.000 de euro

Într-o primă fază, Cincea se pare că a fost de acord, astfel că cei doi au încheiat în faţa notarului un antecontract de vânzare-cumpărare a imobilului de pe strada Ion Vidu. Preţul convenit era de 63.000 de euro, oricum sub preţul real. Astfel, în act se stipula că Florin Cincea i-a achitat deja o primă rată, un avans, din suma totală, de 36.000 de euro. Asta doar în acte, deoarece bărbatul nu avea suma disponibilă. Faptul că acest avans apărea însă în acest antecontract l-ar fi ajutat să recurgă la un credit bancar. În realitate, bărbatul i-a dat Corneliei Târnovan doar 1.200 de euro. Până să se ajungă la împrumutul bancar, Cincea cunoscându-l pe creditorul Corneliei Târnovan, a luat legătura cu acesta şi, după cum susţine femeia, s-au înţeles să dea curs executării silite. Pentru Cincea, clar, era mult mai avantajos, aşa că zis şi făcut. În urma licitaţiei, imobilul de pe strada Ion Vidu este adjudecat de Florin Cincea, cu circa 55.000 de euro.

A recurs la ordonanţă preşedinţială

Pentru Cornelia Târnovan începe astfel un nou calvar, al unui alt şir de procese în instanţă, civile şi penale, pentru că s-a hotărât să anuleze licitaţia, în baza acelui antecontract de vânzare-cumpărare. Procesele sunt încă pe rolul Judecătoriei Bistriţa şi a Tribunalului Bistriţa-Năsăud.
După aproape un an de chin, Cornelia Târnovan se gândeşte că cel mai nimerit ar fi să recurgă la o ordonanţă preşedinţială până la rezolvarea diferendului, cu atât mai mult cu cât Cincea a început să reabiliteze imobilul. Astfel, femeia a înaintat Ordonanţa pe 4 august 2008, a obţinut câştig de cauză, urmând ca Cincea să oprească lucrările la imobilul aflat în litigiu. Numai că bărbatul a făcut recurs, pe care l-a câştigat. Evident, urmează recursul la recurs din partea Corneliei Târnovan, pentru care primeşte termen după aproape două luni de la cerere, mai precis pe 25 iunie. Şi vorbim de o ordonanţă preşedinţială. Asta în condiţiile în care, imobilul este în litigiu, lucrările de reabilitare au continuat nestingherite, pentru care Cornelia Târnovan a recurs în mod special la ordonanţa preşedinţială. „Aşa se rezolvă problemele celor care ajung să-şi caute dreptatea în instanţa bistriţeană sau la SIF Bistriţa, unde am depus o plângere penală din data de 5 decembrie 2008 şi de abia acum se începe audierea martorilor” s-a plâns Cornelia Târnovan.

Conceptul ordonanţei în jurisprudenţa românească

Conceptul de ordonanţă preşedinţială este folosit în doctrina şi jurisprudenţă în varii accepţiuni. Astfel, într-o prima accepţiune prin ordonanţa preşedinţială se desemnează „ansamblul de norme după care se conduc părţile şi instanţa în soluţionarea unei pricini urgente! Înţeleasă astfel, ordonanţa preşedinţială se înfăţişează ca o procedură specială reglementată de lege în scopul luării unor măsuri vremelnice în cazuri urgente.
Într-o altă accepţiune, ordonanţa preşedinţială evocă însuşi actul final şi de dispoziţie prin care instanţa statuează asupra cererii promovate de partea interesată.

Conceptul de ordonanţă preşedinţială este folosit de asemenea pentru a desemna actul de investire al instanţei în acele cazuri în care reclamantul invocă o intervenţie urgenţă a justiţiei. În acest sens, în jurisprudenţa noastră s-a decis că cererea de ordonanţă preşedinţială trebuie să îndeplinească îin mod obligatoriu cele două condiţii fundamentale: URGENŢA şi APARENŢA DREPTULUI.

Instituţia ordonanţei preşedinţiale este reglementată în art. 581-582, texte ce alcătuiesc primul Capitol (intitulat Ordonanţe preşedinţiale) din cartea VI a Codului de procedură civilă.
Legea a creat astfel un mijloc procedural rapid şi lipsit de formalism pentru luarea unor măsuri provizorii în cazuri ce reclamă urgenţă.

Scopul ordonanţei este acela de a evita pierderea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, de a preveni o daună iminentă ce nu s-ar putea repara şi de a înlătura eventualele piedici ivite în cursul executării silite.

Silviu Teodoru