Primarul comunei Livezile, Traian Simionca, s-a dat în judecată! Situația pare nostimă, dar este cât se poate de serioasă. Edilul, alături de câțiva angajați din primărie, printre care se numără și viceprimarul Florin Griga și secretarul comunei – Emanuela Mihalache, au dat în judecată Comuna Livezile și Primarul comunei Livezile pentru a obține acordarea sporului lunar de dificultate de până la 50% din salariul de încadrare, întrucât sunt membrii ai Comisiei de fond funciar a comunei. Împricinații au cerut acordarea sporului începând cu 2021 și până la desființarea comisiei.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud în iunie 2023, iar la jumătatea lunii decembrie a anului trecut instanța s-a pronunțat. Sentința, care nu a fost în favoarea reclamanților, a fost însă motivată abia zilele trecute.
Traian Simionca, Florin Griga, Emanuela Mihalachi, Dorin Miron, Ioan Dan, Ovidiu Valea, Iacob Suciu și Vasile Griga, membri ai Comisiei Locale de Fond Funciar a comunei Livezile, au dat în judecată “COMUNA”, dar și pe “PRIMARUL COMUNEI”, din cauză că nu și-au putut adăuga la salariu un spor consistent, în condițiile în care legea le este potrivnică. Au încercat însă o altă interpretare a normelor legale, că poate, poate … nimeresc.
Muncă multă, dificilă și… înjurături
Concret, conform prevederilor legale, membrii unei comisii pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor au beneficiat de spor de dificultate lunar de până la 50% din salariul de încadrare timp de un an de la intrarea în vigoare a legii, din iulie 2006. Deci membrii respectivei comisii au beneficiat de sporul mai sus amintit doar până în iulie 2007. În anii care au urmat, s-a făcut muncă “patriotică”.
Drept urmare, Traian Simionca, Florin Griga, Emanuela Mihalachi, Dorin Miron, Ioan Dan, Ovidiu Valea, Iacob Suciu și Vasile Griga, membri ai Comisiei Locale de Fond Funciar a comunei Livezile, s-au gândit că ar fi momentul să fie plătiți pentru munca depusă, dar cum nu au avut pârghii legale sigure, au fost nevoiți să apeleze la instanță.
Astfel, cei mai sus amintiți, au arătat în cererea de chemare în judecată că, sunt membri ai Comisiei pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Livezile şi au participat la lucrările Comisiei pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Livezile, aducându-şi aportul la soluţionarea cererilor ce vizează aplicarea legilor fondului funciar, aspect ce rezultă din procesele – verbale ale şedinţelor de lucru ale Comisiei. Totodată, aceștia au explicat că volumul de muncă este unul destul de mare în fiecare lună, dar și că sunt expuși insultelor și chiar agresiunilor din partea celor nemulțumiți de hotărârile Comisiei, atunci cânt merg în teren.
“Potrivit art. II din Legea nr. 263 din 27 iunie 2006 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 209/2005 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul proprietății « ART. II (1) Salariații instituţiilor publice implicaţi în mod direct în aplicarea legilor fondului funciar, membrii în comisiile constituite în baza art. 12 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, beneficiază de un spor lunar de dificultate de până la 50% din salariul de încadrare, pe o perioadă de un an calculată de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Stabilirea salariaţilor care beneficiază de acest drept si a cuantumului sporului ce se acordă se face anual de către conducătorul instituţiei implicate în aplicarea dispoziţiilor legale privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra proprietății funciare, în limita fondurilor alocate pentru plata salariilor».
Deci potrivit textului de lege anterior menţionat s-ar putea interpreta că sporul reglementat prin art. II alin. 1 din Legea 263/2006, se acorda numai pentru o perioadă de un an de la data intrării în vigoare a actului normativ, respectiv până la 6.07.2007, această interpretare nu ar fi una obiectivă, întemeiată, întrucât respectivul spor se stabileşte anual de către conducătorul instituţiei potrivit tezei a II-a a art. II alin. l din Legea nr. 263/2006 astfel că actul normativ anterior menţionat nu a avut în vedere doar un singur an în care se poate acorda acest spor, ci perioade anuale, determinate de continuarea activităţii fiecărui membru în cadrul Comisiei.
Legea nr. 263/2006 nu este o lege din domeniul bugetar, pentru a se avea în vedere principiul anuităţii bugetului, iar activitatea comisiei este una permanentă, până la desfiinţarea acesteia, astfel că, odată cu desemnarea membrilor comisiei, trebuia stabilit anual şi cuantumul sporului în funcţie de fondurile alocate pentru plata salariilor. Stabilirea anuală a beneficiarilor sporului şi a cuantumului acestui spor este necesară, deoarece bugetele alocate fondului de salarii sunt stabilite pe ani bugetari, determinarea cuantumului sporului poate fi influenţat de alocările bugetare. Pe întreaga perioadă de derulare a activităţilor comisiilor de fond funciar, componenţa acestora rămâne neschimbată, ea fiind stabilită în temeiul art. 2 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 890/2005, cu modificările şi completările ulterioare.45. Stabilirea persoanelor membre ale comisiei anual, cum prevede textul legii, se interpretează în sensul că aceste comisii funcţionează într-o anume componenţă pe o perioadă de 1 an, iar nu pe perioada care rămâne din anul bugetar, începând cu intrarea în vigoare a legii. Sporul de dificultate este cuvenit în considerarea specificului muncii depuse, pe întreaga durată a prestării atribuţiilor suplimentare, acordarea acestuia găsindu-şi suport legal în prevederile art. 7 alin. (1) lit. a) din anexa nr. 1 la Legea-cadru nr. 284/2010, potrivit cărora (1) Funcţionarii publici au următoarele drepturi prevăzute de alte acte normative, al căror cuantum se suportă de la bugetul de stat, bugetul local sau, după caz, de la bugetul de asigurări sociale: a) indemnizaţiile stabilite pentru activităţi suplimentare la care sunt desemnaţi să participe în cadrul unor comisii organizate în condiţiile legii;». Plata indemnizaţiilor suplimentare, cum este şi cazul sporului de dificultate din speţă, este una de recompensă pentru îndeplinirea unor sarcini ce excedează atribuţiilor de serviciu ale funcţionarului. Pe cale de consecinţă, în mod firesc, acordarea acestei indemnizaţii trebuie limitată în timp, prin raportare la durata prestării activităţii suplimentare, respectiv, prin raportare la durata participării în cadrul comisiilor, fiind lipsită de orice justificare obiectivă sistarea plăţii indemnizaţiei la un anumit moment din cursul exercitării acestor activităţi specifice, deşi condiţiile de fond în raport cu care indemnizaţia a fost iniţial acordată nu au suferit nicio modificare.
În susţinerea acestui argument sunt relevante şi dispoziţiile art. 117 din Legea nr. 18/1991, potrivit cărora «Pe perioada cât funcţionează comisiile comunale, orăşeneşti şi municipale, precum şi comisiile de lichidare, membrii acestora, încadrați cu contract individual de muncă, se consideră delegaţi, iar ceilalţi membri ai comisiilor primesc o indemnizaţie ce se va stabili prin regulamentul de aplicare a legii». Ca urmare, scopul Legii nr. 263/2006 a fost acela de a stabili în concret limitele indemnizaţiei pentru participarea în comisiile de fond funciar/limitele sporului de dificultate şi condiţiile acordării acestuia (care se realizează în baza ordinului prefectului de numire a persoanelor ce fac parte din aceste comisii şi de cuantificare în concret a sporului), intenţia legiuitorului fiind aceea de a recunoaşte sporul pe toată durata îndeplinirii atribuţiilor suplimentare, iar nu doar până la data de 3 iulie 2007.
În momentul de faţă, activitatea Comisiei este în continuă desfăşurare, cu şedinţe aproape lună de lună şi cu o multitudine de cereri complexe de soluţionat: cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, cereri la Legea nr. 231/2018, puneri în posesie, comunicare acte pentru eliberarea titlurilor de proprietate, identificarea terenurilor libere la dispoziţia Comisiei etc.
Totodată, după cum bine se cunoaşte, în deplasările pe teren au fost ameninţaţi, insultaţi şi agresați de cei care au fost nemulţumiţi de hotărârea Comisiei.
Intenţia legiuitorului a fost ca membrii comisiilor de aplicare a legilor fondului funciar să fie recompensaţi pentru activitatea desfăşurată în aplicarea acestor legi, activitatea acestora fiind continuă şi laborioasă, membrii comisiei acţionând pentru soluţionarea problemelor de fond funciar intervenite în aplicarea legii sau ţinând de acţiuni litigioase ivite pe parcurs, fapt ce rezultă din procesele verbale ale şedinţelor menţionate mai sus.
Conform dispoziţiilor legale anterior menţionate, angajatorul, Primarul com. Livezile și Comuna Livezile, unitatea administrativ-teritorială titulară a bugetului de venituri şi cheltuieli, aveau şi au obligaţia de a stabili în bugetul de venituri şi cheltuieli sumele necesare acordării sporului de dificultate de până la 50% din salariul de încadrare dat fiind faptul că acest spor salarial are caracter stimulatoriu pentru exercitarea anumitor activităţi pe o perioadă determinată”, au arătat cei opt membri ai comisiei locale de fond funciar din Livezile, în documentul depus la dosarul cauzei.
Trebuie să menționăm că, la dosar nu a fost depusă nici o întâmpinare din partea administrației locale. De altfel, ar fi fost și culmea, în condițiile în care primarul, viceprimarul și secretarul general al comunei se aflau printre împricinați. Deci cum să se combată ei pe ei înșiși?
Instanța a spus NU
Instanța nu a fost de acord cu cererea acestora, precizând în motivare că respectivul spor de dificultate a fost acordat doar pe perioada a unui an de la intrarea în vigoare a legii.
“Ceea ce se impune a fi relevat în cauză, este faptul că legiuitorul a înţeles a limita durata acordării sporului sus menţionat, în conţinutul prevederilor prevederile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 136/2006:
«ART. 2
Sporul de dificultate prevăzut la art. I se asigură din bugetele administraţiei publice centrale sau locale la nivelul cărora sunt numite ori alese persoanele respective şi se acordă pe o perioadă de un an, calculată cu începere de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă».
În atare context legislativ, tribunalul reţine că acordarea sporului de dificultate a fost prevăzută pentru un singur an, respectiv înăuntrul perioadei cuprinse între 3 iulie 2006 şi 3 iulie 2007 pentru persoanele prevăzute de art. II alin. (1) din Legea nr. 263/2006, iar pentru persoanele prevăzute la art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 136/2006 înăuntrul perioadei cuprinse între 28 decembrie 2006 şi 28 decembrie 2007.
Aşadar, în condiţiile în care legiuitorul a stabilit în mod imperativ că se acordă sporul de dificultate numai pe o perioadă de un an, nu poate fi primită interpretarea în sensul că plata sporului ar fi în realitate reglementată pe o perioadă mai mare de un an.
Utilizarea noţiunii de «anual» în partea a doua a textului de lege – art. II alin. (1) din Legea nr. 263/2006 se explică prin aceea că perioada reglementată este cuprinsă între 3 iulie 2006 şi 3 iulie 2007, perioadă instituită pe doi ani bugetari diferiţi, pentru acest considerent legiuitorul dispunând ca stabilirea salariaţilor care beneficiază de spor să se facă anual, întrucât la stabilirea dreptului sunt avute în vedere fonduri alocate pentru plata salariilor.
Totodată, argumentul privind activitatea permanentă a comisiilor, până la desfiinţarea acestora, este un aspect lipsit de relevanţă faţă de perioada pentru care legiuitorul a prevăzut plata sporului de dificultate, neputând fundamenta acordarea sporului de dificultate”, a notat instanța în motivare.
În sprijin, instanța a menționat și Decizia 67/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a respins ca inadmisibilă o sesizare a Curții de Apel București exact pe tema acordării sporului de dificultate de 50%, respectiv dacă acest spor se acordă doar pe o perioadă de un an ce curge de la intrarea în vigoare a legii, respectiv doar pentru perioada 3 iulie 2006- 3 iulie 2007, sau acest spor se cuvine membrilor comisiilor pe întreaga perioadă de derulare a activităţii specifice în cadrul acestor comisii, doar stabilirea beneficiarilor acestui spor urmând a fi realizată anual de către conducătorul instituţiei.
“Conchizând, tribunalul, faţă de dispoziţiile Legii nr. 263/2006 şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 136/2006, văzând că acordarea sporului este limitată prin chiar conţinutul normei legale şi că solicitarea formulată de reclamanţi în cadrul cererii de chemare în judecată excede perioadei pentru care a fost instituit dreptul la încasarea sporului, urmează a respinge ca neîntemeiată, pentru motivele de fapt şi de drept mai sus reţinute, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi”, a precizat Tribunalul Bistrița-Năsăud în motivarea sentinței.
Decizia instanței nu este definitivă și poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
