Primăria Bistrița, alături de Floare Gaftone și Monica Pop, date în judecată de doi bistrițeni! Se cer despăgubiri imense, de 1,2 milioane euro

Doi bistrițeni au dat în judecată Primăria Bistrița prin primar, dar și pe Floare Gaftone – secretarul general al municipiului, și pe Monica Pop – arhitectul șef al municipiului, după ce au fost obligați de instanță să demoleze un imobil construit în 2006 în baza unei autorizații construire eliberate de administrația locală, autorizație care le-a fost anulată 8 ani mai târziu, tot de instanță, în urma unei acțiuni venită din partea unor vecini. Cei doi cer acum primăriei, primarului, Floarei Gaftone și Monicăi Pop, despăgubiri în valoare de 1,3 milioane de euro, cu titlu de despăgubiri, precum și contravaloarea lucrărilor de demolare a construcției, din cauză că, prin certificatul de urbanism, municipalitatea nu i-a solicitat să depună alături de documentația tehnică și un studiu de însorire, în vederea eliberării autorizației de construire.

Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud pe data de 10 noiembrie și are ca obiect acțiune în răspundere delictuală. Pentru că a ajuns în situația în care a fost nevoit să își demoleze imobilul construit în baza unei autorizații eliberate de primărie, bistrițeanul îi face răspunzători pe semnatarii documentului respectiv în numele Primăriei municipiului Bistrița: primarul, secretarul Floare Gaftone, și arhitectul șef Monica Pop.

“Deșteptăciunea” celor din primărie i-a lăsat fără imobil! Studiul de însorire nu li s-a cerut

În document, soții Dorel și Veronica Șutu, proprietarii imobilului situat pe Calea Moldovei nr. 35, arată că,prin sentința civilă nr. 484/2014 pronunțată de către Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr. 2850/112/2006 și menținută prin decizia nr. 2423 pronunțată la data de 05.03.2015 de către Curtea de Apel Cluj, a fost anulată Autorizația de Construire nr. 246/12.04.2006. Ulterior, prin sentința nr. 121F/18.03.2020 pronunțată de către Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr. 6975/190/2017 și menținută prin Decizia nr. 143/03.06.2021 pronunțată de către Curtea de Apel Cluj, respectiv Decizia nr. 1423/2022 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a dispus demolarea construcției edificate de el ca urmare a anulării Autorizației de Construire nr. 246/12.04.2006. În baza sentinței tribunalului pronunțată în 2020, anul acesta a fost demarată și executarea silită ce vizează demolarea construcției.

“Astfel, având în vedere cele anterior arătate este evident că demolarea construcției este de natură să genereze un prejudiciu în patrimoniul nostru, prejudiciu constând din contravaloarea construcției edificate de noi pe terenul situat din punct de vedere administrativ în mun. Bistrița, Calea Moldovei nr. 35, jud. Bistrița-Năsăud, construcție edificată în baza Autorizației de Construire nr. 246/12.04.2006 emisă de către Primarul Mun. Bistrița.

Menționăm că suprafața construită desfășurată a construcției este de circa 1.208,86 mp, astfel cum reiese din raportul de evaluare întocmit de noi în vederea stabilirii taxelor și impozitelor locale.

Referitor la temeinicia prezentei solicitări rugăm onorata instanță să rețină că singura nelegalitate reținută de către instanța de fond, pe care de altfel s-a și întemeiat soluția dată prin sentința nr. 284/2014, a constat în «nerespectarea gradului de însorire».

În acest sens, în considerentele sentinței instanța de fond reține că: «În ceea ce privește nelegalitatea emiterii autorizației de construire pentru nerespectarea gradului de însorire, prin modalitatea de amplasare a construcției în modalitatea în care a fost autorizată pe bazadocumentației tehnice ce a stat la baza emiterii acesteia și care cuprinde inclusiv planul de amplasament, tribunalul reține că acest motiv este întemeiat prin raportare la concluziile raportului de contraexpertiză de specialitate efectuat în cauză (…), în sensul că, gradul de însorire nu este respectat, înălțimea clădirii autorizată fiind de 8,00 ml, a casei reclamanților de 9,50 ml, distanța dintre clădiri de 5,41 ml, fiind încălcată condiția impusă de art. 2 din ordinul nr. 536/1996 al Ministerului Sănătății, deoarece distanța dintre clădiri trebuie să fie mai mare sau egală cu înălțimea clădirii celei mai înalte, pentru a nu se umbri reciproc, cu precizarea că, casa reclamanților este construită anterior autorizării construcției pârâților…».

Totodată, prin aceleași considerente, instanța de fond mai rețină și că: «Se impune a se sublinia că, construcția pârâților cu destinația de complex de prestări-servicii respectă condițiile impuse de autorizația de construire ( aspect ce rezultă din conținutul raportului de contraexpertiză – … ), însă normele legale mai sus enunțate au fost încălcate prin documentația tehnică de autorizare și avizele impuse prin certificatul de urbanism, nelegalitatea fiind transmisă astfel autorizației de construire».

Subliniem că prin Certificatul de Urbanism nr. 1961 din 28.10.2004, prelungit la data de 31.10.2005 sub nr. 2350/26145, NU ni s-a solicitat să întocmim un Studiu de însorire pe care să-l anexăm documentației tehnice elaborate în vederea emiterii Autorizației de Construire”, explică soții Șutu în cererea de chemare în judecată.

Prejudiciu cert

Totodată, cei doi soți mai arată că, potrivit legii, autorizația de construire se semnează de președintele consiliului județean sau de primar, după caz, de secretar și de arhitectul-șef sau de persoană cu responsabilitate în domeniul amenajării teritoriului și urbanismului din aparatul propriu al autorității administrației publice emitente, astfel că responsabilitatea emiterii autorizațiilor le revine semnatarilor acestui document.

“În ceea ce privește UAT Bistrița, având în vedere că redactarea actelor administrative nelegale, respectiv a Certificatului de Urbanism și a Autorizației de construire anulată, a fost realizată de către persoane cu responsabilitate în domeniul amenajării teritoriului și urbanismului din aparatul propriu al autorității administrației publice emitente precum și de către secretarul municipiului, aceasta răspunde în calitate de comitent pentru faptele civile delictuale cauzatoare de prejudicii de care se fac vinovați prepușii săi.  

Astfel, având în vedere toate aspectele anterior arătate, considerăm că sunt îndeplinite cumulativ toate condițiile necesare în vederea angajării răspunderii materiale a pârâților, după cum urmează:

1. Prejudiciul cauzat nouă prin emiterea actelor administrative nelegale (certificatul de urbanism şi autorizaţia de construire), respectiv în emiterea acestora în condiţiile nesolicitării unui studiu de însorire, aspect care a fost avut în vedere de către instanțele de judecată pentru anularea Autorizației de Construire nr. 246/12,04.2006, este unul cert.

Acest caracter cert al prejudiciului este de altfel rezultatul direct al dispozitivuluisentinței nr. 121F/18.03.2020 pronunțată de către Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr. 6975/190/2017 și menținută prin Decizia nr. 143/03.06.2021 pronunțată de către Curtea de Apel Cluj, respectiv Decizia nr. 1423/2022 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a dispus demolarea construcției edificate de către noi ca urmare a anulării Autorizației de Construire nr. 246/12.04.2006.

Astfel, atâta timp cât s-a dispus demolarea construcţiei și au fost demarate și demersurile de executare silită a acestei obligații, putem vorbi fără putință de tăgadă de existenţa unui prejudiciu cert în patrimoniul nostru.

Arătăm că în doctrina și practica juridică prejudiciu, ca element esenţial al răspunderii delictuale, constă în rezultatul şi efectul negativ suferit de o anumită persoană, ori de patrimoniul său, prin comiterea unui fapt ilicit sau delict civil, acesta putând fi unul actual sau viitor, iar în speţă fiind în prezența unui prejudiciu actual, concret.

Mai mult, faptul că pe de o parte autorizaţia de construire a fost anulată, iar pe de altă parte printr-o hotărâre judecătorească, pusă în executare, s-a și demarat procedura de demolare a construcție, face ca prejudiciul să nu mai fie o o simplă eventualitate.

• Există o faptă ilicită constând atât în nesolicitarea elaborării unui Studiu de însorire, precum și în emiterea Autorizației de Construire fără o verificare prealabilă a respectării intervalului minim de însorire stabilit prin reglementările legale în materie, nelegalitate de care emitenții și elaboratorii celor două acte administrative se fac vinovați.

Din interpretarea gramaticală a textului de lege care instituie răspunderea administrativă solidară reținem că legiuitorul utilizează sintagma prejudiciul cauzat, deci se pot cere despăgubiri, numai în măsura în care patrimoniul persoanei interesate a suferit o pierdere ce poate fi cuantificată, ori aceasta este iminentă.

În speță este evident că suntem în prezența unui prejudiciu cert și cuantificabil, aspect față de care răspunderea solidară a celor vinovați pentru fapta ilicită reținută în sarcina lor nu poate fi contestată.

• Există un raport de cauzalitate între fapta ilicită cauzatoare de  prejudicii şi vinovăţia celor care au cauzat prejudiciul,
• Subsemnații am fost constructori de bună credință.

În ceea ce privește buna-credinţă arătăm că ea este definită ca fiind atitudinea subiectivă a persoanei interesate care efectuează un anumit demers sau acţiune, cu efecte juridice, în sensul că trebuie să se asigure în mod rezonabil, diligent, că ceea ce face corespunde legalităţii”, au mai arătat petenții în cererea de chemare în judecată, ei precizând totodată că solicită despăgubiri în valoare de 1,2 milioane de euro, plus contravaloarea lucrărilor de demolare, de 100.000 de euro.