După mai bine de 8 ani de procese, Primăria Bistrița a recuperat terenul de aproape două hectare situat pe Drumul Cetății, pe care în urmă cu mai bine de două decenii l-a vândut pe bani de nimic firmei Roseyarns. Totuși, municipalitatea trebuie să returneze suma cu care a vândut terenul, actualizată cu indicele inflației, potrivit sentinței definitive pronunțată pe 14 ianuarie de judecătorii de la Curtea de Apel Cluj.
Din prostie sau nepricepere, Primăria Bistrița a pierdut un teren pe care putea liniștită acum să amenajeze o nouă piața agroalimentară. Terenul a ajuns, sub formă de vânzare, la firma falimentară Roseyarns, care nu a făcut acolo ceea ce se angajase. Deși a expirat perioada în care municipalitatea putea să ceară terenul înapoi, suprafața a rămas în mâinile SRL-ului.
De la închiriere la vânzare pe bani de semințe
Totul a început în februarie 2002, când consilierii locali de la acea vreme au aprobat firmei Roseyarns să închirieze un teren în suprafaţă de 7.447 mp de pe str. Drumul Cetății, proprietatea publică a Statului Român, teren aflat în administrarea Consiliului Local al municipiului Bistrița. Durata contractului a fost stabilită la trei ani şi şase luni, în scopul organizării de şantier la obiectivul „Fabrica de textile cu activitate filatură, manufactură şi vopsitorie”.
În septembrie 2003, prin adresa nr. 109/2003, Roseyarns a solicitat Consiliului Local analizarea condiţiilor în care terenul care face obiectul contractului de închiriere să poată fi cumpărat. Însă nu era vorba de doar suprafața închiriată, ci de una mult mai mare, 19.403 mp. În susţinerea intenţiei de cumpărare, firma a precizat că se fac pregătirile pentru punerea în funcţiune a primei linii tehnologice, a centralei termice etc., iar pe suprafaţa pe care funcţiona la acel moment organizarea de şantier şi pe care intenţionau să o cumpere se vor construi clădiri cu caracter economic şi social, având deja în proiect realizarea pentru salariații săi cantină, club, cabinet de medicina muncii, sală şi teren pentru activităţi sportive.
La finele lunii ianuarie 2004, aleșii municipali au aprobat vânzarea terenului, contractul de vânzare-cumpărare fiind încheiat, în februarie același an, cu condiția rezolutorie ca terenul să fie utilizat numai pentru realizarea obiectivelor cu caracter economic şi social aferent investiţiei “Fabrica de textile”, ca lucrările de executare a investiţiilor să înceapă în termen de 1 an de la data încheierii contractului de vânzare cumpărare a terenului şi să se încheie în termen de 3 ani de la aceeaşi dată.
Prin aceeași hotărâre de consiliu local prin care a fost aprobată vânzarea terenului către Roseyarns, s-a aprobat instituirea unui pact comisoriu de grad IV, în sensul că, “în cazul în care cumpărătorul nu respectă obligaţia instituită prin clauza rezolutorie, contractul de vânzare-cumpărare se rezoluţionează de plin drept, fără somaţie sau alt mod de punere în întârziere”, toate aceste condiții fiind notate și în cartea funciară.
Prețul plătit de cei de la Roseyarns pentru suprafața de 19.403 mp a fost de 59.226,20 lei (592.262.023 lei vechi), adică circa 14.802 de euro (curs valutar euro în februarie 2004 a fost de 4,001 lei).
În mai 2005, între părțile contractante a fost încheiat un protocol adițional, prin care, de comun acord, au convenit prelungirea cu un an de la data semnării protocolului a termenului prevăzut pentru începerea investiţiei urmând ca obiectivele de investiții să fie finalizate în termenul de trei ani, cu precizarea că o nouă prelungire a termenelor nu este posibilă.
La finele lui noiembrie 2007, SRL-ul a venit cu o nouă solicitare către aleșii municipali, respectiv analizarea posibilităţii de prelungire a termenului de executare a investiţiilor în hotărârea adoptată în 2004, întrucât nu a reuşit să finalizeze lucrările de amenajare a unui drum de acces prevăzut a fi realizat pe marginea sudică a celor două terenuri aflate proprietatea sa. Totodată, firma a mai arătat că pentru terenul obiect al contractului de vânzare cumpărare sunt în faza de recepţie lucrările de împrejmuire a terenului urmând ca imediat să înceapă procesul de elaborare a documentaţiei în vederea realizării obiectivului de investiţii propus. Aleșii locali au aprobat prelungirea termenului de începere a lucrărilor aferente investiţiei până finele lunii aprilie.2008, iar lucrările de investiţii să fie finalizate în termen de doi ani de la începerea lucrărilor.
Nici acest termen nu a fost îndeplinit, însă municipalitatea nu s-a grăbit să recupereze terenul, în ciuda faptului că exista acel pact comisoriu de care prevedea rezoluțiunea (desființarea) contractului fără notificări sau judecată.
După ce SRL-ul a intrat în faliment, s-a trezit și primăria din somn
În vara anului 2015, însă, Roseyarns a cerut și obținut în instanță intrarea în faliment. Abia un an mai târziu s-a trezit din somn și municipalitatea și a cerut în instanță, la Judecătoria Bistrița, anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat în 2004, obligarea Roseyarns la predarea terenului şi, pe cale de consecinţă, radierea dreptului de proprietate al firmei şi înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate privată a municipiului Bistrița.
În 2017 a fost pronunțată prima sentință în acest dosar, judecătorii dând dreptate SRL-ului, care a invocat prescripția termenului în care municipalitatea putea să ceară terenul înapoi. Mai mult, judecătorii au arătat că în contract nu erau specificate clar ce fel de investiții trebuia să facă producătorul de textile.
„Contractul de vânzare-cumpărare nici nu detaliază și nici nu precizează explicit ce semnifică din punct de vedere practic investiția Fabrica de Textile sau modul cum se vor realiza obiectivele cu caracter economic și social aferente acestei investiții. Prin semnarea contractului de vânzare cumpărare, pârâta și-a asumat realizarea unor obiective cu caracter economic și social, însă în cuprinsul contractului nu îi este impus modul în care ar fi trebuit să atingă aceste obiective. Sunt greșite susținerile reclamantului (n.r. Primăriei Bistrița) potrivit cărora pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale. Pârâta a arătat că reclamantul nu face dovada neîndeplinirii de către aceasta a condiției rezolutorii înserată în contractul de vânzare-cumpărare încheiat în 2004”, se arată în motivarea sentinței dată de Judecătoria Bistrița în 2017.
Primăria Bistrița n-a avut mai mult noroc nici la Tribunalul Bistrița-Năsăud, care, în luna mai a anului 2018, a menținut hotărârea judecătoriei. Ultimul cuvânt l-a avut însă Curtea de Apel Cluj, Primăria Bistrița atacând și soluția dată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în 2018. Aici lucrurile se schimbă, la mijlocul anului 2019, Curtea de Apel Cluj admițând recursul Primăriei Bistrița împotriva deciziei din 2018 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, pe care o casează, iar sentința Judecătoriei Bistrița din 2017 o anulează, dispunând, de asemenea rejudecarea cauzei de către instanța de fond.
După rejudecare, municipalitatea reușește să recupereze terenul
Astfel, în toamna lui 2019, la o lună de la sentința dată de Curtea de Apel Cluj, la Judecătoria Bistrița este înregistrat un nou dosar, în care a fost pronunțată o primă sentință în martie 2023, când judecătorii au decis să anuleze contractul încheiat în 2004 între municipalitate și Roseyarns, fiind dispusă totodată radierea din Cartea funciară a dreptului de proprietate înscris în favoarea firmei şi reînscrierea dreptului de proprietate a Primăriei Bistrița, firma fiind obligată să predea terenul.
Pe de altă parte însă, primăria a fost obligată să plătească Roseyarns 632.286 Euro, reprezentând valoarea actualizată a imobilului teren obiect al contractului de vânzare – cumpărare.
Evident, atât municipalitatea, cât și Roseyarns au atacat sentința cu apel, astfel că dosarul a ajuns pe masa judecătorilor de la Tribunalul Bistrița-Năsăud, unde, în aprilie 2024, judecătorii au schimbat în parte sentința pronunțată de Judecătoria Bistrița, în sensul în care municipalitatea a fost obligată să plătească firmei prețul de achiziție al terenului – 704.791.807 lei vechi, inclusiv TVA (70.479, 18 lei noi), actualizat cu indicele de inflaţie. Hotărârea tribunalului a fost menținută și în apel de Curtea de Apel Cluj, care s-a pronunțat pe data de 14 ianuarie.
