Preşedintele Iohannis şi Consiliu Superior al Magistraturii

Alegerea preşedintelui şi vicepreşedintelui CSM, al căror mandat este de un an, la acest organism care, potrivit Constituţiei, asigură independenţa justiţiei, i-a prilejuit lui Klaus Werner Iohannis unele declaraţii ce au determinat multe comentarii, majoritatea fiind critice.

Cu acest prilej, preşedintele României a făcut aprecieri asupra sferei justiţiei, în general elogioase, dar şi critice, declarând că la mijlocul acestei luni se va deplasa la Bruxelles, unde îi va cere lui Juncker încetarea Mecanismului de Verificare a Justiţiei (MCV).  La această procedură sunt supuse numai două ţări din UE, penultimele acceptate, România şi Bulgaria. Este sigur că acest Mecanism a ajutat justiţia să se revigoreze, respectiv să-şi recapete independenţa. În concret, a contribuit la condamnarea unor persoane importante din lumea politică: prim-ministru, miniştri, parlamentari, apoi mulţi oameni de afaceri, iar alte personaje sunt supuse investigării, fie în stare de arest preventiv, fi în libertate, dar cu anumite măsuri de constrângere. Aş dori să arăt că România nu este singura ţară din Europa în care un premier a fost condamnat. Şi în Croaţia, nu demult, s-a întâmplat acest lucru, încă înaintea primei condamnări a lui Adrian Năstase, deci în această privinţă nu am realizat o premieră. A mai fost trimis în judecată şi un fost vicepremier, Liviu Dragnea, dar acesta, chiar dacă va fi găsit vinovat, nu cred că va fi condamnat la o pedeapsă privativă de libertate cu executare.

Corupţia este o chestiune endemică în România. Succesul mişcării legionare în perioada interbelică se explică şi prin corupţia îngrozitoare. Este adevărat că şi atunci, ca şi acum, au existat politicieni cinstiţi, dar demnitarii nu erau aşa de hrăpăreţi ca cei de astăzi. Mulţi politicieni aveau o avere considerabilă şi nu se îmbogăţeau, împărţind favoruri. Parcă Petre Carp spune că dacă nu ai câteva sute de pogoane de pământ, nu e bine să te implici în politică, pentru că nu această activitate trebuie să fie sursa de subzistenţă. Mai trebuie scos în evidenţă şi faptul că în zilele noastre corupţia este un factor inhibant al investiţiilor străine.

Ridicarea MCV-ului, pe care, după două zile, Iohannis nu o mai susţine, este un subiect controversat. Doamna preşedintă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi fostul Avocat al Poporului, prof. univ. Gheorghe Iancu, doresc menţinerea procedurii, pentru ca justiţia să nu derapeze. Eu cred, ca şi alţi comentatori, că ieşirea de sub MCV ar fi benefică şi pentru aderarea la Spaţiul Schengen. În această din urmă problemă, opoziţia înverşunată a Germaniei şi Olandei mi se pare excesivă. Dacă s-ar introduce MCV şi la alte ţări din UE, chiar la unele fondatoare, un raport obiectiv ar găsi şi acolo aspecte negative de semnalat. Oricum, este bine că România, Bulgaria şi Croaţia au intrat deja în UE, deoarece următorul val de integrare (Turcia, Republica Moldova, Ucraina, Georgia, Serbia) mi se pare foarte îndepărtat, dacă nu este unul la calendele greceşti. În schimb, Grecia – în ipoteza că la putere va ajunge un partid de stânga – are toate şansele să iasă din Uniune. Grecia uită că la ei comuniştii, care în 1947 şi 1948 s-au refugiat de frica justiţiei în ţările comuniste, ulterior cu toţii, absolut cu toţii, s-au reîntors în ”iadul capitalist”. Popoarele au memoria scurtă, sau nu o au deloc.

Paranteza a fost cam mare şi mă grăbesc să mă reîntorc la Iohannis. Şi propunerea ca Procurorul General să facă parte din Consiliul Suprem de Apărare a Ţării mi se pare fezabilă. Infracţionalitatea, când depăşeşte o anumită limită, este cu siguranţă un pericol pentru apărarea şi securitatea unei ţări. Ucraina are problemele de acum, deoarece corupţia acolo a atins dimensiuni inimaginabile, deci nu numai Putin este de vină pentru ceea ce i se întâmplă. Structurile statului au fost extraordinar de slabe, altminteri nu era posibil să ocupe o provincie cum este Crimeea, fără ca structurile de forţă să tragă un foc de armă.

Să-i urăm preşedintelui ţării, care este unul al tuturor românilor, inclusiv al celor care l-au votat pe Ponta, să-şi realizeze măcar o parte din obiective, fiindcă până în luna martie actualul premier va fi cu siguranţă şi preşedintele PSD. Declaraţiile lui Marean Vaghelie, care zicea că va construi un partid al stângii împreună cu Ponta, ce va avea vreo 50 de parlamentari, sunt atât de exagerate, încât pot fi considerate ca basme de adormit copiii. Nu exclud că până la 31 decembrie 2015, totuşi, să avem alegeri anticipate, deşi, aşa cum am mai scris, nu văd ca un lucru de neacceptat ca la conducerea statului să fie atât dreapta, cât şi stânga. România, până la urmă, începe să se maturizeze. Cred că în acest alegeri noi ar fi de prisos, deoarece în 2014 am tot avut alegeri, ba şi un referendum. Câte o pauză este binevenită, şi pentru că membrii Parlamentului nostru stufos în anul trecut au muncit numai 65 de zile, ceea ce este cam puţin, exagerat de puţin.

8 ianuarie 2014

Adrian Man

P.S.: Semnalez două inadvertenţe în mass media:

1. La o emisiune recentă de la Digi 24, la care a participat Gabriel Liiceanu, Roman Horea Patapievici şi Andrei Pleşu, ultimul a declarat că, deşi comunismul a fost declarat un regim ”criminal şi ilegitim”, Iuliu Maniu şi Mircea Vulcănescu au rămas condamnaţi de către justiţia comunistă. Situaţia lui Vulcănescu nu o cunosc, dar Maniu a fost achitat post-mortem de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi i-a fost ridicată pedeapsa complementară a confiscării averii. Maniu şi-a testat întreaga avere în 1940 Episcopiei Greco-Catolice din Oradea. Aceasta, după 20 de ani de când s-a pronunţat instanţa supremă, nu a intrat în posesia ei, şi casa din Bădăcin a marelui bărbat de stat este în pragul prăbuşirii, ceea ce este o ruşine pentru noi toţi. Terenul este deţinut de Consiliul Judeţean Sălaj şi de ani de zile Episcopia se tot judecă ca instanţele de judecată să dea o hotărâre judecătorească de restituire definitivă şi irevocabilă. Am văzut atât decizia Instanţei Supreme, cât şi copia autentică a testamentului, pe care le-am comunicat presei, precum şi la autorităţile ecleziastice. Sub acest aspect, domnul Pleşu are dreptate, şi anume că cel puţin o parte din hotărârea penală din 1947 a rămas în vigoare. În acest context, poate că MCV este necesară în continuare.
2. În Dilema, domnul Cristian Ghinea lansează scenariul optimist că ”PUNR” ar putea să se detaşeze de PSD şi să se alieze cu PNL. Este evidentă eroarea. S-a gândit la UNPR şi a scris PUNR. M-a deranjat faptul că această greşeală repetată nu a fost corectată măcar de redacţie. Oricum, PUNR-ul, partid marca Funar, a dispărut de mult de pe scena politică.