Din capul locului ma simt dator sa marturisesc ca nu posed studii de specilaitate jurnalistica si nici nu am lucrat în presa. Fac aceasta precizare întrucât, din dezbaterea de vineri seara de la Bistrita TV lipsa studiilor de specilaitate pentru o parte din cei care lucreaza în presa s-au situat la loc de frunte. Ceea ce n-am înteles eu din aceasta dezbatere, condusa de reputatul om de presa, Zorin Diaconescu, avându-i ca invitati pe Adrian Linca, coordonatorul rubricii sportive de la aceeasi post de televiziune si Zaharia Cotoc de la Gazeta de Bistrita, este faptul, daca aceasta emisiune s-a vrut o dezbatere reala a ceea ce trebuie sa fie „omul de presa”, tema de altfel foarte importanta si care se impunea sau s-a vrut un rechizitoriu pentru Zaharia Cotoc, aceasta din urma varianta desprinzându-se din dezbatere. Ceea ce m-a deranjat „foarte”, asa cum se spune în cartile de rugaciuni, este faptul ca fata de titlul emisiunii, întreaga presa locala se putea situa atât în stânga cât si în dreapta conjunctiei. Mirarea, dar mai ales revolta care m-a cuprins a fost data de atitudinea ziaristilor care au intrat în direct si care n-au reactionat la faptul ca astfel este posibil ca si dumnealor, începând cu moderatorul, pot face parte atât din breasla cât si din adunatura, ceea ce este exclus, domniile lor fiind cunoscuti oameni în presa. Daca asa stau treburile, o logica simpla, dar sanatoasa, ma îndreptateste sa conchid ca s-a vrut „condamnarea” lui Zaharia Cotoc. De ce? Voi reveni. Faptul ca asa stau lucrurile, în sensul ca nu s-a dorit o dezbatere sincera a calitatii presei – fie ea vorbita sau scrisa – dar mai ales a celor care fac presa, ci s-a dorit condamnarea lui Zaharia Cotoc, îmi readuce în memorie acea cugetare româneasca care spune ca „nu vezi copacii din cauza padurii”. Asa încât, daca moderatorul voia binele presei, ce-l costa sa mai puna în dreapta „încriminatului” doua, trei scaune si sa nu-l mai deranjeze pe celalalt invitat, ca avea pe cine invita din propria-i ograda. S-apoi sa vezi definitie de pamflet si limbaj de gazetar cu conditia sa nu se utilizeze termeni precum deontologie, apologie sau apoteotic. Ca sa închei cu invitatii, va întreb pe când la Bistrita TV emisiunea „Buna seara copii” moderata de Adrian Linca, pentru ca în ceea ce-l priveste pe individ, ceilalti telespectatori îi recomanda publicatii de genul „Codul manierelor elegante”, „Scoala si familia”, etc? Pentru a crea un cadru mai complet al emisiunii, îl vad pe Zorin Diaconescu – presedinte de complet, Zaharia Cotoc – „inculpat”, Adrian Linca – procuror de sedinta si martorii acuzarii. Marturisesc ca nu mi-am propus sa-l apar pe „inculpat”. Sunt de acord ca displace faptul ca-si foloseste fosta meserie pentru investigarea unor fapte, care daca sunt reale, atrag un anumit gen de raspundere pentru faptasi. Nu stiu ce-i rau în asta, chiar daca semneaza cu pseudonim, cu conditia ca acele „zvonuri” sa aiba acoperire, deci sa fie reale. Cel lezat, poate actiona în judecata si persoana care si-a permis sa scrie fapte neadevarate sa raspunda potrivit celor constatate de instanta. Dureros este faptul ca nici un gazetar din cei care au intervenit în direct nu i-au luat apararea lui Cotoc pentru incidentul din sediu redactiei decât din politete, în treacat. Singurul mai echilibrat a fost Ciprian Moldovan, restul au fost „martorii acuzarii”. Oare domnisoara Cristiana Sabau, care asa cum am mai afirmat, sunteti un bun gazetar, ati „muscat” de atâtea ori racilele bistritene, cum v-ati fi simtit, daca v-ar fi asteptat la scara blocului un haidamac, care dupa ce si-ar fi înfipt mâinile în costitele dumneavoastra v-ar fi întrebat „Tu mai scrii despre primar ca nu asigura caldura în scoli?!” sau „Asculta tu, mai scrii despre Dorel Cosma?” în timp ce individul se asigura ca podoaba capilara este în mare parte în mâinile lui? Valabil si pentru Ana Dragu. Rafuiala celor doua ziariste cu Zaharia Cotoc era mai mult decât evidenta, pentru ca de fapt s-au comportat precum niste martori ai acuzarii, asa cum am mai subliniat. Nu cunosc nimic din activitatea lui Cotoc ca ziarist. N-am citit nici un articol scris de cel în cauza, nici din cele semnate, nici din cele nesemnate sau semnate cu pseudonim. Nu stiu daca exista cu adevarat Mihnea Rosenberg. Si ce daca? Nu stiu deasemenea daca a facut o ancheta despre anumite institutii sau organe în care condamna savârsirea unor fapte grave. S-ar putea sa se adevereasca sau poate nu. Ca gazetari, aparatori ai dreptatii, corectitudinii si cinstei de ce nu ati rostit o vorba de lauda pentru curajul acestuia? Sau gresesc? Refuz sa cred ca prin atitudinea pasiva înca nu v-ati hotarât în care parte a conjunctiei sa luati loc! În încheiere, as cita din articolul „Mama ei de presa” semnat de Adrian Linca … „Fiindca imaginea pe care o are presa bistriteana cere pumni.” Bravo Linca!- ti-ar spune colegii- N-am putea începe cu tine?
Alcibiade
