Recunosc, titlul nu-mi aparţine. A fost motto-ul unei emisiuni de televiziune în care s-a încercat punerea mea la zid şi „execuţia în piaţa publică” pentru vina de a fi avut mai mult curaj decât alţii colegi în încercarea de a spune adevărul şi de a ridica puţin vălul de deasupra unor evenimente şi persoane, considerate până atunci intagibile. Presa nu poate fi altfel decât societatea în care trăim, o oglindă a acesteia. Cu toate părţile bune ale ei, dar şi a celor mai puţin bune.
"Gazeta de Bistriţa" nu este un ziar de scandal, cum greşit încearcă unii să acrediteze ideea. "Gazeta" este un ziar de investigaţii, de anchete şi dezvăluiri. Este un ziar în care nu se scrie şi nu se va scrie după dictare. Este un ziar în care se va scrie despre ceea ce unii nu doresc să ajungă în spaţiul public. Cu toate riscurile care decurg de aici. Punerea la zid a intervenit imediat după "vizita", făcută la redacţia "Gazetei de Bistriţa" a unei creaturi venită parcă dintr-o epocă preistorică, trimis, după propriile spuse, de nişte persoane cu funcţii publice, aflate în fruntea unei instituţii pusă să vegheze tocmai la ordinea şi siguranţa publică.
Reacţia presei locale a fost cea pe care o cunoaşteţi, majoritatea au preferat să-şi bage capul în nisip şi să nu se implice. Din cauza acestei atitudini, până la urmă avem de pierdut toţi cei care lucrăm în această branşă. Atacul a avut un singur semnal – nu trebuie atinse subiecte şi persoane considerate tabu.
Faptul că încă nu s-a întâmplat nimic după acel gest incalificabil, dă unora ideea că pot continua pe această linie. Dacă nu-ţi convine ce spune cineva, pui mâna pe par şi dai, îţi faci dreptate cu pumnul. Indiferent ce scrie un ziarist, calea legală pentru a rezolva diferendul este justiţia. Altfel ne întoarcem în vremuri demult apuse, unde guverna legea celui mai tare. Faptul că reacţia presei a fost aşa cum a fost, se vede în aceste zile. Văzând că treba cu pumnul nu prea a ţinut, cei care au orchestrat şi pus la cale primul episod din serialul "Cu pumnul în gura presei", recidivează şi au trecut la alt nivel, recurgând la metode ceva mai sofisticate. După mintea şi capacitatea lor.
Cotidianul on-line "Bistriţeanul.ro" este supus de ceva timp unor presiuni inimaginabile, într-un stat de drept, democratic. O instituţie a statului a declanşat o adevărată cruciadă împotriva acestui ziar, pentru a-i băga pumnul în gură şi ca să scrie probabil după dictare. Ameninţările care curg sub cele mai diverse forme cu nemiluita la adresa colegilor noştri au scopul să determine conducerea ziarului să-şi toarne proprii cititori, pentru că sub protecţia anonimatului, au avut curajul să-şi exprime opinia în legătură cu o poveste de alcov. Sunt investite fonduri, oameni din cadrul poliţiei care umblă după draci verzi pe pereţi, mai mult, plângerea a ajuns la parchet, care şi el este târât într-o poveste de mahala şi de doi lei.
Un poliţist şi o poliţistă s-au autoidentificat neapărat într-o poveste, care nu a nominalizat pe nimeni şi caută să se răzbune neapărat pe cineva. Poliţia şi parchetul nu sunt plătite din banii publici să apere oanoarea unor persoane care au visat că aceasta le-a fost atinsă. Ce s-ar întâmpla în ţara asta, dacă SRI-ul şi alte organe ale statului ar umbla să identifice IP-urile tuturor celor care îl înjură pe preşedintele ţării sau pe alte persoane de conducere în stat? Oamenii care îşi exprimă diferite opinii pe internet sunt în fond vocea poporului sau, după cum spune un proverb latin, "vox populi vox dei". Dacă unui ziarist sau unei publicaţii poate i se va băga pumnul în gură, opinia publică niciodată nu va putea fi oprită să spună adevărul. Ziaristul este până la urmă vectorul de opinie al celor mulţi, iar branşa din care face parte are un rol deosebit într-o societate democratică.
ZAHARIA COTOC
