Legătura dintre cele două substantive este una de cauzalitate, unul din ele fiind un substantiv comun, iar celălalt unul tot comun, dar ceva mai pretenţios.
În timpul şedinţei de Colegiu Prefectural, după prezentarea situaţiei de la cea de-a doua sesiune a bacalaureatului, Cristian Florian (ambele fiind substantive proprii) s-a arătat îngrijorat de rezultatele liceenilor bistriţeni. Dar i-a trecut până la sfârşitul şedinţei.
De asemenea, acelaşi prefect (acum cu rol de substantiv comun, ordinar şi oarecare) s-a arătat de-a dreptul indignat de incompetenţa directorilor de şcoli care n-au reuşit să obţină încă avizele de funcţionare din partea DSP. Atât de indignat s-a arătat domnul Florian (din nou substantiv propriu, scris cu literă mare la început), încât a ameninţat cu destituirea incompetenţilor fără avize. Oare, alţi directori de instituţii care mai au câte-o problemă şi pe la Prefectură unde documentele şi hârtiuţele lor zac în mormane de alte şi alte „docomente” care aşteaptă semnături şi aprobări cu săptămânile din partea substantivelor comune sau proprii, cum să-şi arate indignarea faţă de acestea?
