Populaţia Terrei creşte, foametea bate la uşă

Încă trăim din avantajele “Revoluţiei Verzi”, dar impactul acesteia este tot mai mic an după an. Situaţia alimentară globală reprezintă un echilibru instabil, în care producţia abia face faţă cererii, iar producţia de cereale nu poate acoperi o creştere a populaţiei umane.

Omenirea consumă mai mult decât produce

Populaţia umană va creşte de la an la an, iar producţia de cereale pentru consumul uman este ameninţată de trei factori diferiţi: creşterea animalelor pentru carne, încălzirea globală – şi declinul petrolului – şi nu în ultimul rând, producţia de biocombustibili.

Omenirea, în decursul ultimilor ani, produce mai puţină mâncare decât consumă, în această perioadă aflându-ne mult sub nivelul unei minime siguranţe alimentare. Din păcate nu există nici un semn că această tendinţă se va schimba în curând, iar dacă nu se va schimba, atunci într-un anumit moment, nu foarte departe în viitor, vom ajunge la crize alimentare permanente, preţurile la mâncare vor sări în aer şi foarte mulţi oameni vor muri – literalmente – de foame.

Revoluţia verde

Miracolul care ne hrăneşte pe noi şi întreaga generaţie actuală se numeşte “revoluţia verde”, care semnifică agricultura intensivă mecanizată, folosirea pe scară largă a îngrăşămintelor chimice şi a pesticidelor. Aceasta e cea care a permis triplarea producţiei de cereale între 1950 şi 1990, în timp ce suprafaţa cultivată nu a crescut cu mai mult de 10% în acelaşi perioadă.

Populaţia globală e mai mult decât dublul a ceea ce era ea acum o jumătate de secol, astfel că trăim cu mai puţin de jumătate din suprafaţa de teren de care aveau nevoie bunicii noştri, însă acesta a fost un miracol unic şi s-a terminat – de la începutul anilor 1990 producţia cerealiera s-a plafonat pe plan global.

Creşterea numărului populaţiei

Cu toate că producţia de cereale a scăzut, numărul populaţiei este în continuă creştere, chiar dacă se manifestă într-un mod mai încet decât era cu o generaţie în urmă. Ceea ce este cert, e că trebuie găsite metode de a hrăni o populaţie foarte numeroasă, iar ideile pentru a face asta folosindu-te de resurse limitate sunt puţine – producţia cerealieră este ameninţată de factori actuali.

Unul dintre aceştia este folosirea tot mai mare a cerealelor pentru producţia de carne, un proces foarte ineficient – e nevoie de 11 şi 17 calorii de mâncare (cereale în primul rând) pentru a produce o calorie de carne de vacă, porc sau găină. Producţia de carne a crescut de cinci ori din 1950 până azi. Anual sunt sacrificate cinci miliarde de vite şi porci şi peste 40 miliarde de găini şi e nevoie de peste o treime din producţia de cereale pentru a le hrăni în prealabil.

Încălzirea globală ca factor ce ameninţă alimentele

Un alt factor ameninţător este încălzirea globală. Ea reprezintă de fapt cauza principală pentru scăderea producţiei de cereale de la un an la altul. Anul acesta se prevede o producţie chiar mai redusă, de doar 1,98 miliarde de tone. O parte din vină o au perioadele tot mai mari secetoase, iar secetele sunt strâns legate de degradarea climatică. De asemenea, creşterea temperaturii influenţează direct producţia – estimările actuale arată că pentru o creştere de un grad Celsius peste temperatura optimă, producţia poate scădea până la 10%.

Biocombustibilii, o alternativă

Ideea pare elegantă – pe de-o parte, avem un înlocuitor regenerabil pentru petrol, iar pe de altă parte, dioxidul de carbon eliminat prin arderea biocombustibililor este absorbit de creşterea plantelor (necesare pentru a-l produce), deci procesul nu creşte procentul de dioxid de carbon din atmosfera şi ar fi chiar bine, dacă terenurile pe care le folosim pentru a creşte biocombustibilii nu ar putea avea şi alte întrebuinţări – ceea ce însă în general nu e cazul.

Principala formă de biocombustibil o reprezintă uleiul de palmier în unele zone ale Terrei, dar palmierii sunt crescuţi pe suprafeţe acoperite altă dată de păduri.
Astăzi, oxigenul e sacrificat pentru a hrăni maşinile, iar ceea ce e mai grav e că şi mâncarea e transformată în combustibil – cantitatea de alcool etilic necesară pentru a face plinul unui SUV reprezintă de fapt cantitatea necesară de a hrăni o persoană pe timp de un an.

Soluţie salvatoare

O soluţie parţială ar fi aceea de a redirecţiona o parte din producţia de cereale destinată creşterii animalelor către hrănirea oamenilor. Actuala tendinţă de scădere a producţiei cerealiere se va accelera, atât din cauza încălzirii globale cât şi a declinului producţiei de petrol, ceea ce va face tot mai problematică utilizarea pe scară largă a pesticidelor, îngrăşămintelor şi maşinilor agricole. Biocombustibilii, prezentaţi drept o “soluţie” la criza petrolieră, încurcă şi mai mult lucrurile – nu au trecut decât două sute de ani de când un număr tot mai mare de ţări au reuşit să evite foametea endemică, dar se pare că această stare de lucruri nu va mai dura mult.

Apocalipsa vine încet

Creşterea demografică accentuată şi încălzirea globală vor provoca o adevărată penurie alimentară care ar putea genera războaie şi migraţii. Populaţia totală a planetei va creşte, în 30 de ani, de la şase miliarde de locuitori la nouă miliarde, iar oamenii, animalele şi chiar motoarele maşinilor vor necesita un consum suplimentar de cereale, toate acestea în condiţiile în care suprafeţele cultivabile ale Pământului nu prea mai pot creşte.

Mihaela Mocanu