În România ultimilor zeci de ani totul merge pe bază de şpagă. Nu este instituţie în care să mergi pentru a-ţi rezolva o problemă, fără să nu ţi se uşureze în vreun fel buzunarele. Nu contează că mergi la maternitate sau la morgă, la primărie sau la minister, la poliţie sau la tribunal. Peste tot românul dă şpagă.
Acum au ajuns până şi popii să fie şpăgari. Ei care ar trebui să trăiască în smerenie şi fără abuzuri de nici un fel. Unii, foarte puţini la număr, slujesc Biserica cu sufletul şi inima închinate lui Dumnezeu. Cei mai mulţi nu o fac deloc. Se folosesc de numele Domnului pentru a-şi hrăni pornirile necurate.
E foarte adevărat că în popor se spune să faci ce spune popa, nu ce face popa, drept dovadă că printre aşa numitele Sfinţenii, Înalte sau nu, au fost întotdeauna vânzători. De foarte multe ori mă gândesc şi mă întreb cum pot ei, cei care au făcut un jurământ în faţa lui Dumnezeu, să fie atât de ticăloşi? În epoca medievală au stăpânit lumea creştină prin teroarea inchiziţiei. În anii comunismului din Europa de Est, preoţii şi-au vândut enoriaşii securiştilor, precum Iuda pe Hristos pentru 30 de arginţi. De mii de ori în acei ani au încălcat taina spovedaniei şi mii de oameni au suferit din cauza lor.
În ultimii ani au făcut apel la naivitatea omului de rând pentru a aduna fonduri în vederea construirii de noi biserici. Dar zidurile acestora s-au ridicat cu viteza melcului. Nu pentru că nu s-au donat bani, ci pentru că s-au pierdut „puţin” urma lor. Şi culmea, cei mai mulţi care dau bani popilor, indiferent că dau acatiste ori fac donaţii pentru anumite lucrări la biserici, sunt nişte amărâţi care îşi duc viaţa de azi pe mâine, dar care speră să-şi cumpere şi ei un loc în Rai, ajutându-l pe „bietul” popă. În schimb „bietului” popă îi răsar rapid câte o vilă personală, câte o limuzină ori câte un SUV. Noroc acum că noul guvern le-a mărit salariile, altfel erau de-a dreptul muritori de foame.
Dar aşa cum se spune în popor, peştele de la cap se împute, iar dacă popii de rând fac ce fac, se dovedeşte că cei prea mai Înalţi ca ei o fac de-a dreptul lată – propovăduind şi ei, cu nonşalanţă şi tot în numele Domnului, sfinţenia.
Ceea ce a făcut Arhiepiscopul de Constanţa nu este un caz singular. Este doar unicul scos, deocamdată la iveală. Pe lângă faptul că a încălcat a 10-a poruncă, care spune „Să nu pofteşti nimic din ce este a aproapelui tău”, poftind deci la banii altora – arhiepiscopul tăgăduieşte şi dovezile incontestabile ale jurnaliştilor – imaginile înregistrate cu camera ascunsă. Şi asta se cheamă Minciună. Şi asta e un păcat… sau poate „Sfinţia” sa nu cunoaşte definiţia acestui cuvânt. Dar să fim liniştiţi – Cel de Sus îl vede, chiar dacă se spune că până ajungi la el te bat „sfinţii”. Numai că, uite aşa, începe să cadă câte-un „sfânt”.
Liana Mureşan
pe când o anchetă cu o decizie a Judecătoriei Năsăud privind un teren de 4 ari al Episcopiei în Sg.-Băi. V-am mai trimis un comentariu acum vreo lună. Am încredere în d-voastră.