Polițist din IPJ BN prins drogat la volan în urmă cu 2 ani, achitat de instanță! Judecător: Însăşi noţiunea de „a fi sub influenţa” nu este definită în legea penală sau extrapenală, deci nu este nicăieri definită în drept

Un polițist din cadrul IPJ Bistrița-Năsăud, care în urmă cu doi ani a fost acuzat de procurorii de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistrița că a condus sub influența drogurilor, a fost achitat de judecătorii de la Judecătoria Bistrița. Deși agentul de poliție a recunoscut că a consumat droguri, însă cu câteva zile înainte de a urca la volan, instanța spune că legea nu incriminează existenţa unui consum anterior de substanţe psihoactive, ci acţiunea de a conduce un vehicul pe drumurile publice fiind sub influenţa acestor substanţe.

Agentul de poliție Dumitrean Dragoș, în timp ce conducea un autoturism pe DN 17, a fost oprit colegii săi, pe data de 17 aprilie 2022, și testat cu drugtestul, rezultatul fiind unul pozitiv la metamfetamine. Bineînțeles, Dumitran a fost condus la spital, unde i s-au recoltat probe biologice de sânge și de urină. Aproximativ o luna mai târziu a venit și rezultatul: în urină s-a evidenţiat prezenţa de metamfetamină si amfetamine, însă nu și în probele de sânge.

Dacă în fața procurorilor a uzat de dreptul la tăcere, în fața instanței a recunoscut starea de fapt expusă în rechizitoriu și a solicitat judecarea sa în procedură simplificată, el fiind totodată de acord ca, în cazul unei condamnări, să presteze muncă în folosul comunității.

Rezultatul analizelor, ciudat

Fiindcă rezultatul raportului de expertiză medico-legală întocmit de Serviciul de Medicină Legală Bistrița-Năsăud era unui extrem de ciudat, în condițiile în care analizele probei de urină indica prezența substanțelor interzise în urină, în timp ce în sânge analiza a ieșit negativă la prezența drogurilor, instanța a vrută să lămurească situația. Drept urmare, judecătorul cauzei a trimis o adresă către Institutul de Medicină Legală (IML) Cluj-Napoca, prin care a solicitat “explicaţii de specialitate, respectiv care este explicaţia medicală că inculpatului posibil i-au fost identificate droguri în urină, însă nu şi în sânge, şi dacă împrejurarea că au fost identificate droguri în urină concomitent cu lipsa completă a unor substanţe din sânge a influenţat în vreun fel sau are capacitatea de a influenţa în vreun fel acuzatul, în special funcţiile motrice şi intelectuale, precum şi precizarea cât timp subzistă drogurile în urină, cu enumerarea pe categorii şi indicarea duratei fiecăruia în sânge şi urină”.

Explicațiile medicilor

IML Cluj a explicat că o astfel de situație poate fi întâlnită în cazul în care o persoană a consumat droguri cu mai multe zile înainte față de momentul recoltării probelor.

“În data de 03.V.2022 s-a eliberat, de către I.M.L. Cluj-Napoca, buletinul de analiză toxicologică nr. 3413/1X/c/354 în care se consemnează că:

-examenul toxicologic efectuat pe proba de sânge prin cromatografie pe strat subțire (CSS) a fost NEGATIV pentru amfetamine.

-examenul toxicologic efectuat pe proba de urină prin aplicarea de teste rapide imunochimice BeRight a fost POZITIV pentru metamfetamină, respectiv NEGATIV pentru: amfetamină, MDMA, cocaină, morfină și alți derivați opiacei, barbiturice, benzodiazepine, tramadol, fentanil, metadonă, ketamină, paracetamol și antidepresive triciclice.

-examenul toxicologic efectuat pe proba de urină prin cromatografie pe strat subțire (CSS) a fost POZITIV pentru metamfetamină (amfetamine).

Totodată, s-a concluzionat că:

1) Examenul toxicologic pentru substanțe psihoactive efectuat în Laboratorul de Toxicologie din cadrul IML Cluj presupune: analiza mostrelor de urină prin utilizarea de teste rapide imunochimice; analiza mostrelor de urină și/sau sânge prin metode cromatografice (cromatografie pe strat subțire).

În ceea ce privește detectarea diferitelor substanțe psihoactive în mostrele biologice aceasta este influențată de numeroși factori (factori care pot justifica inclusiv eventualele discrepanțe între rezultatele analizelor toxicologice efectuate pe mostre de sânge, respectiv urină), și anume:

Substanțele pot fi regăsite sau nu în diverse matrici biologice, dependent de faza toxicocinetică în care se află post-administrare: absorbție sau eliminare.

La timp scurt de la consumul substanței aceasta ar putea fi regăsită în sânge, dar nu și în urină (dacă a avut loc absorbția, dar substanța încă nu a ajuns să se excrete renal). Ulterior, există posibilitatea regăsirii substanțelor atât în sânge, cât și în urină.

La un timp mai lung de la consumul substanței este posibilă regăsirea substanței în mostrele de urină, fără a fi regăsită și în sânge.

În ceea ce privește substanțele consumate acestea pot suferi metabolizare în organism cu transformarea lor în diverși metaboliți. Astfel, analizele toxicologice pot viza compușii părinte (compușii consumați) și/sau metaboliții acestora.

Fereastra de detecție (intervalul de timp în care se poate detecta o substanță post-consum în diferite matrici biologice) depinde printre altele de tiparul consumului (cale de administrare, doze, frecvența administrării), precum și de performanțele metodei analitice aplicate în vederea confirmării consumului de drog.

Faptul că uneori există neconcordanțe între rezultatele examenului toxicologic pe mostre de sânge și rezultatele examenului toxicologic pe mostre de urină, poate fi justificat prin particularitățile toxicocinetice ale diferitelor substanțe (parametrii toxicocinetici — concentrații maxime atinse în diferitele mostre biologice, momentul atingerii concentrației maxime post-consum), fereastra de detecție, forma regăsită în diferite matrici (compus părinte consumat sau metaboliți).

În cazul AMFETAMINELOR analiza imunochimică efectuată pe mostra de urină a apelat la teste imunochimice rapide individuale cu anticorpi specifici capabili să detecteze compuşii părinte (amfetamin[, metamfetamină, MDMA), fără a exista reactivitate încrucișată între aceștia (conform specificațiilor tehnice oferite de producător). (…) CSS aplicată pe urină. respectiv sânge permite identificarea metamfetaminei (compus părinte), MDMA (compus părinte) sau a amfetaminei (în calitate I de compus părinte sau metabolit activ al metamfetaminei). (…) CSS aplicată nu a permis diferențierea celor trei derivați amfetaminici între ei.

Din datele existente în literatura de specialitate rezultă că timpul de înjumătățire al amfetaminelor în sânge prezintă variabilitate crescută (9-12 ore, până la 34 ore, pentru  respectiv metamfetamină; 7-8, chiar 12 ore pentru MDMA). O parte semnificativă se elimină sub formă de compus părinte, restul sub formă de metaboliți, fiind astfel posibilă detecția compusului părinte atât în urină, cât și în sânge. Metamfetamina se elimină mai ales sub formă de părinte, dar parțial și sub formă de amfetamină (ca și metabolit activ). În cazul amfetaminei și metamfetaminei, se indică de regulă posibilitatea detectării în sânge timp de 12-48 ore postconsum, în timp ce în cazul MDMA, timp de 6-12 ore (chiar 24 ore) post-consum (dependent de doză, tiparul consumului, performanțele metodei analitice). În ceea ce privește mostra de urină, analiza acesteia permite în general confirmarea expunerii la amfetamine până la 24-72h (chiar până la 4-5 zile) (dependent de doză, tiparul consumului, performanțele metodei analitice).

Rezultatul pozitiv pentru metamfetamină (amfetamine) în urină la aplicarea metodei imunochimice, respectiv CSS, în cazul numitului Dumitrean Dragoș, dar obținerea de rezultat negativ pentru metamfetamină (amfetamine) pe sânge la aplicarea metodei CSS, s-ar putea explica prin timp relativ lung între momentul presupusului consum de derivat amfetaminic și recoltarea probelor biologice, în acest context existând posibilitatea ca nivelul în sânge să fie mai redus decât în urină (concentrația în mostra de sânge putând fi inclusiv sub limita de detecție a metodei analitice aplicate).

Totodată, s-a specificat că, rezultatul pozitiv pe mostra de urină confirmă consumul de metamfetarnină, dar NU oferă informații cu privire la doza de substanță psihoactivă consumată, momentul exact al consumului, sau natura/intensitatea efectelor metamfetaminei consumate asupra individului. NU s-a efectuat analiză cantitativă (dozare) a substanței identificate, deci NU se pot face aprecieri asupra cantității prezente în organismul susnumitului. Ca urmare, NU putem specifica pe baza rezultatelor obținute dacă substanțele detectate în urină au fost prezente în urme sau în concentrații mai mari.

2) Durata efectelor în cazul administrării amfetaminei, respectiv metamfetaminei este în general de 4-8 ore, chiar până la 12 ore. În cazul MDMA, durata efectelor este în general de 3-6 ore.

Dorim să precizăm și faptul că, în cazul consumului de substanțe psihoactive stimulante (de ex. metamfetamina, amfetamina, MDMA) este posibilă afectarea capacității de atenție și concentrare, necesare conducerii unui autovehicul, a persoanei consumatoare și în faza de recuperare post-consum (după ce efectele stimulante ale substanței consumate au încetat), fază caracterizată prin senzație de oboseală, somnolență exagerată. Gradul și durata afectării și în această fază poate depinde de doză, tiparul consumului (consum acut de doză unică, consum de doze repetate într-un interval scurt de timp, consum cronic).

Deci considerăm variabilitatea crescută în ceea ce privește:

a. timpii de înjumătățire a amfetaminelor

b. fereastra de detecție a compușilor menționați și/sau metaboliților în sânge/urină

c. durata efectelor asupra sistemului nervos central,

precum și alți factori (doza consumată, variabilitatea interindividuală), pe baza rezultatelor obținute în urma analizei mostrelor biologice de lă numitul Dumitrean Dragoș (considerând că analizele efectuate au fost calitative; NU s-a efectuat analiză cantitativă (dozare) a substanței identificate, deci NU se pot face aprecieri asupra cantităților prezente în organismul susnumitului.) NU se poate stabili cu certitudine care era gradul de influentă al substanței psihostimulante din clasa amfetaminelor detectate în urina susnumitului asupra capacității de a conduce, respectiv dacă susnumitul era sau nu sub influența substanțelor psihoactive. Cea mai pertinentă și avizată apreciere asupra stării fizice si psihice a susnumitului a putut fi formulată de medicul/medicii care au participat la recoltarea mostrelor biologice, acesta/aceştia putând efectua si examenul clinic în momentul recoltării.

3)Conform răspunsului formulat la punctul (1):

Din datele existente în literatura de specialitate rezultă că timpul de înjumătățire al AMFETAMINELOR în sânge prezintă variabilitate crescută (9-12 ore, până la 34 ore, pentru amfetamină, respectiv metamfetamină; 7-8, chiar 12 ore pentru MDMA). O parte semnificativă se elimină sub formă de compus părinte, restul sub formă de metaboliți, fiind astfel posibilă detecția compusului părinte atât în urină, cât și în sânge. Metamfetamina se elimină mai ales sub formă de părinte, dar parțial și sub formă de amfetamină (ca și metabolit activ). În cazul amfetaminei și metamfetaminei, se indică de regulă posibilitatea detectării în sânge timp de 12-48 ore postconsum, în timp ce în cazul MDMA, timp de 6-12 ore (chiar 24 ore) post-consum (dependent de doză, tiparul consumului, performanțele metodei analitice). În ceea ce privește mostra de urină, analiza acesteia permite în general confirmarea expunerii la amfetamine până la 24-72h (chiar până la 4-5 zile) (dependent de doză, tiparul consumului, performanțele metodei analitice)”, a reținut instanța din raportul de expertiză medico-legală a IML Cluj.

Totodată, mai arată instanța, din fişa examenului clinic efectuat în data de 17.04.2022 ora 14.10, întocmită de un medic specialist medicină de urgenţă în cadrul Spitalului de Urgenţă Bistrița, prin omisiunea doctorului, nu rezultă clar dacă : „s-au constatat/nu s-au constatat elemente clinice sugestive consecutive consumului recent de băuturi alcoolice sau substanţe psihoactive”.

Cum medicul respectiv nu a putut fi audiat în calitate de martor din raţiuni medicale, instanţa nu arată că nu poate reţine că aspectele subliniate de acesta în fişă ar reprezenta sau nu indicii ale unui consum de substanţe psihoactive, “din moment ce stări de agitaţie sau de tremurat pot fi extrem de uşor explicate prin emoţiile şi frica puternică resimţite de acuzat (poliţist aflat în postura de a fi cercetat şi de a-şi pierde locul de muncă)”.

Drept urmare, în condițiile în care medicii de la IML au arătat că nu se poate stabili dacă polițistul era sau nu sub influenţa unei substanţe psihoactive în ziua și la momentul în care a fost oprit de patrula de poliție, iar fişa încheiată de medicul din cadrul UPU care a efectuat examenul clinic nu cuprinde elemente clare care să sugereze vreo influenţă a unei substanţe psihoactive, instanța arată că “toate acestea sunt, evident, de natură cel puţin să lovească de dubiu acuzarea, deci însăşi existenţa faptei deduse judecăţii”.

Probele nu au convins instanța că polițistul s-a drogat în ziua în care a fost oprit de colegii săi

Cu astfel de probe la dosar, instanța a respins cererea lui Dumitrean de a fi judecat în procedura simplificată și, la final de proces, fiindcă nu a ajuns la convingerea dincolo de orice îndoială rezonabilă că polițistul a condus drogat, a dispus achitarea.

“(…) această instanţă reţine ca fiind absurd ca un judecător, cu studii juridice – deci specialist strict în drept, să ignore concluziile unor medici, şi să reţină că acuzatul ar fi fost sub influenţa substanţelor psihoactive, fără să poată stabili măcar dacă acei compuşi chimici erau activi sau inactivi, şi în contextul în care însăşi noţiunea de „a fi sub influenţa” nu este definită în legea penală sau extrapenală, deci nu este nicăieri definită în drept.

Instanţa mai reţine că este lipsit de relevanţă modul în care IML a răspuns la solicitările instanţei, raportul de expertiză medico-legală având cel puţin valoarea probatorie a unui înscris. Nu în ultimul rând se reţine şi incapacitatea inculpatului de a prevedea că după un interval de timp atât de mare (chiar de 4-5 zile cum este indicat în raportul de expertiză) de la data consumului şi momentul acţiunii de conducere a unui autovehicul, i se mai pot identifica urme chimice în urină. În aceste condiţii, cum niciun observator diligent şi obiectiv nu poate prevedea timpul fizic necesar eliminării complete a unor substanţe chimice, nu se poate reţine că acuzatul a acţionat cu intenţie directă sau indirectă. Instanţa subliniază că pentru a se putea reţine intenţia indirectă, este necesar ca inculpatul să prevadă cel puţin posibilitatea ca în momentul acţiunii de conducere a unui autovehicul să mai aibă încă în organism reziduuri ale substanţelor psihoactive, şi să rămână cel puţin indiferent faţă de această posibilitate. Ori după un interval atât de mare (care poate dura până la 4-5 zile) nu se poate reţine capacitatea obiectivă de prevedere a acuzatului.

Aşadar, având în vedere și prevederile art. 103 alin. 2 Cod procedură penală, conform cărora condamnarea se dispune doar atunci când instanța are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă, instanța reţine că în prezenta cauză nu se poate dispune condamnarea inculpatului întrucât probatoriul cauzei nu dovedeşte, mai presus de orice dubiu rezonabil, existenţa infracţiunii deduse judecăţii”, se arată în motivarea sentinței pronunțate de Judecătoria Bistrița.

Bineînțeles, procurorii nu au fost mulțumiți de această sentință și au atacat-o cu apel, astfel că procesul s-a mutat la Curtea de Apel Cluj, unde instanța a stabilit un prim termen de judecată în luna decembrie.