“Planul B” pentru sefia PDL

Reporter: Cum v-a schimbat job-ul de europarlamentar? Ati reusti sa schimbati mai multe decat atunci cand erati jurnalist, precum v-ati propus?

Traian Razvan Ungureanu: Am invatat sa folosesc fiecare clipa. Am aflat, de asemenea, ca politica e mult mai complicata si dificila decat isi poate inchipui cineva din afara. Ce am schimbat se va vedea in timp. Mai exact, in momentul in care propunerile pe care le-am prin Parlamentul European vor deveni programe ale Comisiei Europene. Termen – un an. In orice caz, am sansa de a lucra la teme si cu persoane pe care nu le-as fi putut clinti prin scris. Exemple: labirintul economic, politic si  militar al Marii Negre, birocratia care finanteaza asistenta pentru somerii fara speranta si cativa domni cu experienta monumentala in tras euro-itele cele mai de soi.

Rep.: Credeti ca presedintele Traian Basescu mai are sanse sa isi reabiliteze imaginea in fata oamenilor pe care i-a dezamagit?

T.U.: Nu, pentru ca problema nu exista. Dezamagirea provocata de Basescu e o formula care va apartine. Scaderea cotei de popularitate e altceva: o realitate care vine si pleaca de langa liderii care nu cauta voturi pe timp de criza.

Rep.: Urmeaza alegerile pentru sefia PDL. Care dintre presupusii candidati credeti ca este cel mai valoros?

T.U.: Deocamdata, avem numai presupuneri. Nu avem, deci, “Planul A”. Prin urmare, va raspund cu presupuneri din “Planul B”: Boc, Blaga, Baconschi.

Rep.: Cum vedeti din postura de politician ziaristii din ziua de azi in comparatie cu modul in care vedeati politicienii din calitatea de ziarist?

T.U.: Nici o schimbare. Ca politician, constat acelasi numar (infiorator de mare!) de ziaristi nepregatiti sau lipsiti de onestitate si acelasi numar (pretios si redus) de ziaristi adevarati. Ca ziarist banuiam cam care sunt politicienii seriosi si care sunt politicienii periculosi. Observ ca nu m-am inselat, dar sunt deschis la corectii.

     

Rep.: In calitate de membru al Comisiei pentru ocuparea fortei de munca si afaceri sociale, cum vedeti implementarea intarziata a legislatiei europene in ceea ce priveste forta de munca in Romania? Cum se vede de la Parlamentul European activitatea ministrului Muncii?

T.U.: Rau. E foarte ne-european si, in multe privinte, ilegal, sa blochezi accesul complet al fortei de munca romanesti pe piata europeana. Restrictiile ar trebui sa expire in 2012, dar politica statelor membre UE si mai ales a marilor state membre UE poate inventa alte bariere. Lucrez la un Raport al Parlamentului European care se ocupa de Piata Muncii. Una din temele Raportului e tocmai injustetea restrictiilor impuse Romaniei si Bulgariei. Raportul nu poate rasturna situatia, dar poate intari argumentele celor ce vor sa indrepte lucrurile si poate grabi data la care romanii si bulgarii vor putea lucra in conditiile in care lucreaza belgienii sau irlandezii.

 

Rep.: Cum vedeti o alianta dintre PDL si PSD sau PNL? Care ar fi premizele negative si cele pozitive ale unor astfel de pacturi?

T.U.: Cu liberalii te poti alia numai daca sunt liberali. PD-L a fost aliat cu PNL, apoi a propus reluarea aliantei. Pentru moment, PNL a fost, insa, transformat de Crin Antonescu in dama de companie a PSD si PC. Dupa revenirea la valorile si onoarea liberale, discutia e deschisa.

 

Rep.: Va mai aruncati de pe bloc daca va face PDL o alianta cu PSD? Credeti ca declaratiile socante au mai mare “priza” la public?

T.U.: Chestiunea a fost demult rezolvata de filozofi. Heraclit credea ca nu te poti imbaia de doua ori in acelasi rau. De aici, concluzia ca nu te poti arunca de doua ori de pe acelasi bloc. E o mare diferenta intre declaratiile soc si oratoria politica scaparatoare. Scena publica e dominata de declaratii de o sfasietoare si brutala prostie. Asta a compromis discursul politic. Lumea s-a saturat de enormitatile indrugate, seara de seara, la televizor. Oratoria politica de calitate e rara si aproape niciodata televizata. Asta la noi, unde televiziunile private se ocupa cu intoxicarea in masa. In alte parti, e loc pentru toata lumea si pentru toate discrusurile.  

Rep.: Daca ar fi sa facem un exercitiu de imaginatie, cine credeti ca va fi urmatorul premier al Romaniei? Dar urmatorul presedinte?

T.U.: Asta nu e o chestiune de imaginatie, ci o problema grava de evolutie politica. Inainte de saltul in imaginatie, trebuie sa ne amintim ca: 1) viitorul Prim Ministru si viitorul Presedinte vor fi dati de votul popular, nu de imaginatia individuala; 2) Ponta si Antonescu sint prea mici si prea vorbareti pentru functii atat de grele; 3) criza va vota si ea, dar asta nu inseamna ca romanii nu stiu sa judece cu capul lor.

Rep.: Intre baieti destepti din politica si categoria intelectualilor care credeti ca vor conduce mediul politic in perioada urmatoare? Este publicul romanesc interesat de intelectuali si de domeniul cultural?

T.U.: Politica are nevoie de politicieni. Incursiunile intelectualilor in politica au fost, de regula, un dezastru. Exista, insa, intelectuali care au stiut sa devina oameni de raspundere publica dupa ce au intrat in politica. Am impresia ca tineti prea mult la despartirea intelectualilor de politica. In acest caz, trebuie sa va aduc aminte ca Vaclav Havel, scriitorul, a condus excelent Cehoslovacia si Cehia vreme de 14 ani. De altfel, intreaga echipa care a preluat statul cehoslovac in 1989 era alcatuita din scriitori, dramaturgi si filozofi. Nici caderea URSS nu e de imaginat in absenta lui Andrei Saharov, un intelectual inca mai inflexibil decat Havel.

Publicul romanesc e la fel ca publicul de peste tot. Stie sa isi aleaga si cand sa isi aleaga intelectualii si cultura. Consumul de carte la moda nu e un indiciu. Nici prezenta in masa la un vernisaj de arta post-moderna. Proba vine in momentele critice. De asta cred ca situatia sta un pic invers: nu publicul trebuie sa fie pregatit pentru intelectuali, ci intelectualii pentru public.

 

Rep.: Veti lupta pentru libertatea presei mai ales in contextul in care apar zvonuri ca va aparea un nou organism de cenzura a libertatii presei scrise in Romania?

T.U.: Voi lupta pe viata si pe moarte impotriva zvonurilor. Libertatea presei e o realitate clara si uriasa in Romania. Nu vad cum nu poate fi vazuta. Va propun sa intoarceti cu capul in jos toate raspunsurile pe care le-am dat in acest interviu si sa puneti deasupra titlul: ” Ungureanu cere executarea membrilor PSD!”. Ce credeti ca o sa vi se intample?    

 

Rep.: La Parlamentul European simtiti pulsul strazii din Romania? Cum credeti ca se simt oamenii obisnuiti din tara?

T.U.: Nu, nu il simt acolo si nici nu trebuie cautat acolo. Il stiu de acasa. Oamenii obisnuiti sunt cea mai importanta realitate a Romaniei. Multa lume spune asta si gata. Pentru mine lucrurile sunt mai complicate. Infinit mai complicate. E foarte greu sa fii de acord cu oamenii obisnuiti si cine va ascunde acest adevar e un ipocrit. Oamenii de rand au treburile si nevoile lor care nu tin cont de lucrurile invizibile ale politicii de stat: bugetul, relatiile externe, presiunile si santajele politice interne. Dar oamenii de rand au bun simt. Au un fel de busola care da directia buna, daca primeste date corecte. Aici apare efortul colosal al politicianului care trebuie sa predice realitatea placuta sau neplacuta, lasand omul de rand sa decida in cunostinta de cauza.   

Rep.: Credeti ca anul 2011 va fi un an mai bun decat cel care a trecut? Vom reusi sa scapam de criza?

T.U.: Nu vom scapa de criza nici in 2011, nici in 2019. Vom scapa atunci cand vom incheia lupta cu obisnunintele de asistati, cand vom lasa competitia sa stabileasca valorile si cistigatorii, cand n-o sa ne mai uitam atata la televizor si n-o sa ne mai surghiunim mana de lucru si absolventii oriunde, din Irlanda pana in Ungaria. Saptamana trecuta am vorbit cu un clujean care facea tamplarie, depanare electro, zidarie si orice altceva la Bruxelles. Era multumit si isi frantuzea copiii la o scoala belgiana. N-avea dreptate? Avea. Dar ar fi fost mai multumit sa ii mearga bine la Cluj.