Război în instanță între Asociaţia Crescătorilor de Taurine (ACT) Dorolea și Consiliul Local Livezile, după ce președintele asociației a denunțat unilateral, în decembrie 2020, un contract de închiriere a unor pășuni ce aparțin comunei din cauza insuficientei încărcături cu animale, însă nu a fost luat în seamă de administrația locală. În schimb, în martie 2021, executivul a pus pe masa aleșilor locali un proiect de hotărâre prin care se aproba denunțarea unilaterală de către Consiliul Local a contractului de închiriere a pășunilor încheiat cu ACT Dorolea. S-a ajuns la instanță: Tribunalul Bistrița-Năsăud a dat dreptate Consiliului Local, însă judecătorii de la Curtea de Apel Cluj au casat sentința recurată de ACT Dorolea și au trimis cauza spre rejudecare.
Pentru că nu a avut suficiente animale necesare pe suprafața de pășune închiriată în 2015 de la Primăria Livezile, membrii ACT Dorolea au decis să renunțe contractul înainte de termen. Drept urmare, în decembrie 2020, conducerea asociației a transmis administrației locale o adresă prin care a anunțat că denunță contractul, începând cu 1 ianuarie 2021, invocându-se “problemele cauzate de neprimirea subvenţiei de la APIA (…), membrii asociaţiei din Dorolea (…) fiind de acord cu rezilierea contractului şi distribuirea păşunii fiecărui membru prin atribuire directă, astfel ca să nu se mai fie de plătit penalităţi pe anul 2021”.
Au promovat proiect de hotărâre după 3 luni
În mod normal, executivul ar fi trebuit să promoveze un proiect de hotărâre prin care aleșii locali iau act de acțiunea asociației.
În cererea de chemare în judecată, se arată că, pe 8 ianuarie 2021, administrația locală, prin secretarul comunei, a comunicat asociației că pentru iniţierea unui proiect de hotărâre în acest sens este necesară hotărârea adunării generale a asociației.
În martie 2021, conducerea ACT Dorolea a comunicat din nou faptul că, contractul de închiriere a încetat, ca efect al denunțării de către asociație, și ca atare nu mai produce efecte juridice.
Administrația locală livezeană nu a luat în seamă această adresă transmisă de asociație, astfel că la finele aceleiași luni, în ședința de consiliu local, aleșii au adoptat o hotărâre prin care era aprobată încetarea contractului dintre Primăria Livezile și ACT, însă partea care denunța contractul era de data aceasta administrația locală.
ACT risca să plătească încă 3 luni chirie
Partea proastă este că fiind intervalul de timp atât de mare între data notificării denunțării unilaterale și data adoptării hotărârii de consiliu local, asociația ar fi fost pasibilă să plătească chirie pentru pășune. Drept urmare, conducerea ACT susține că hotărârea consiliului local este nelegală și au cerut judecătorilor să o anuleze.
„Hotărârea nr. 14 este nelegală şi netemeinică, motivat cel puţin de următoarele: (a) Pentru încheierea contractului de închiriere, așa cum rezulta in mod expres din actele anexate cererii formulate de către ACT Dorolea conform punctului 4 litera (e) de mai sus, nu i-a fost cerută nici hotărârea adunării generale a asociațiilor ACT D (așa cum se cere prin adresa nr.154 din 08.01.2021) si nici dovada ca prin actul constitutiv modificat președintele are dreptul de a lua decizii in numele asociației (așa cum se prevede in preambulul Hotărârii nr.14). În plus, trebuie subliniat ca nici OUG 34, nici Normele de aplicare ale ei si nici contractul de închiriere nu prevăd nici dreptul autorităţii locale de a solicita si nici obligaţia locatarului de a depune astfel de documente, nici cu ocazia încheierii contractului de închiriere, în condiţiile art. 9 aliniatul 1 din OUG 34, si nici cu ocazia încetării lui, indiferent de motivul încetării.
Față de cele ce preced, în mod firesc se pune întrebarea de ce pentru momentul încetării contractului de închiriere, ca efect al renunțării de către reclamantă la acesta, deci pentru momentul când efectele contractului de închiriere încetau, erau necesare asemenea acte.
Așa cum a arătat la punctul 4 litera (g) din situaţia de fapt, datorită unor motive obiective, expres menţionate în acea adresa, reclamanta începând cu data de 01.01.2021 a încetat contractul de închiriere ca efect al renunțării. Era evident ca motivele obiective invocate a pus-o într-o imposibilitate obiectiva/reală de a exploata bunul închiriat prin neasigurarea încărcăturii minime de animale, conform capitolului IX litera (a) din contractul de închiriere coroborat cu litera (g) conform căreia „prezentul contract de închiriere încetează «în cazul imposibilităţii obiective a locatarului de a-l exploata, prin renunţare, fără plata vreunei despăgubiri»”, au arătat reprezentanţii ACT în instanță.
Au obținut casarea sentinței de la Bistrița
Tribunalul a înclinat balanța în favoarea administrației locale, considerând că președintele consiliului de administrație al ACT nu a dovedit că este reprezentantul legal al asociației.
Drept urmare, ACT a mers mai departe la Curtea de Apel Cluj, susținând că instanța de fond nu a indicat care este temeiul juridic în baza căruia era necesară o validare din partea asociaţiei pentru renunţare, astfel că hotărârea nu este motivată, ceea ce echivalează cu nejudecarea cauzei pe fond. Astfel, judecătorii clujeni au hotărât să caseze sentința pronunțată la Bistrița și să trimită cauza spre rejudecare, indicând totodată care sunt aspectele de care trebuie să țină cont judecătorii bistrițeni.
“Analizând această critică, curtea observă că problema dreptului de reprezentare al asociaţiei de către domnul (…) este fundamentală în speţă.
În acest sens, reţine că trebuie să se stabilească mai întâi dacă acesta putea denunţa contractul în numele asociaţiei şi, doar ulterior, dacă este cazul, să se verifice dacă o astfel de denunţare unilaterală era posibilă din perspectiva clauzelor contractuale. Astfel instanţa s-a limitat la a reţine că nu s-a dovedit că «formalităţile necesare pentru a obţine încetarea contractului, prin renunţare/denunţare/acordul ambelor părţi şi care, fără îndoială, nu mai permiteau utilizarea păşunilor de către membrii asociaţiei, deţinători de animale, puteau fi îndeplinite prin acţiunea unei singure persoane care nu şi-a dovedit legitimarea de a proceda în acest sens, raportat la prevederile OG nr. 26/2000». Curtea reţine că aceste considerente nu îndeplinesc standardele de motivare a unei hotărâri judecătoreşti, cât timp prima instanţă nu a arătat, în mod clar, care sunt prevederile statutare şi legale care interziceau domnului (…) să denunţe unilateral contractul şi nici nu a stabilit care organ al structurii asociative ar fi putut face acest lucru, făcând doar o trimitere cu totul generală la prevederile OG nr. 26/2000 şi nicio trimitere la statutul asociaţiei. De altfel, este de observat că la dosarul cauzei nici măcar nu se află toate hotărârile adunării generale prin care a fost modificat statutul, astfel că nu se poate stabili care este forma sa actuală, pentru a putea fi verificate chestiunile de mai sus
Pentru aceste motive, curtea reţine incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul formulat.
Având în vedere dispoziţiile art. 498 alin. (2) C. proc. civ. şi ţinând cont de faptul că nemotivarea hotărârii echivalează cu soluţionarea procesului fără a intra în judecata fondului, curtea va casa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe.
În rejudecare, prima instanţă va stabili, pe baza prevederilor actuale din statutul asociaţiei şi, dacă este cazul, a prevederilor legale, dacă denunţarea unilaterală a contractului de concesiune realizată de domnul (…) este valabilă din perspectiva structurii asociative. În situaţia în care se va ajunge la concluzia că aceasta este valabilă, se va verifica posibilitatea denunţării unilaterale din perspectiva contractului de concesiune încheiat de părţi şi, ulterior, se va dispune cu privire la legalitatea sau nelegalitatea hotărârii atacate. În funcţie de soluţia ce se va da, se va hotărî şi asupra cheltuielilor de judecată solicitate în toate ciclurile procesuale”, se arată în hotărârea judecătorilor de la Curtea de Apel Cluj.
