România este țara în care persoanele care așteaptă un transplant de organe sunt ”internate” pe listele de așteptare. Odată ajunși pe aceste liste, bolnavii au trei opțiuni: ori dau bani și beneficiază de un organ și o intervenție obținute pe piața neagră, ori așteaptă până au un noroc chior de a beneficia legal de un transplant, sau mor. În această ecuație simplă, procurorii DIICOT, structura care se ocupă de investigarea acestei infracțiuni (traficul de organe), spun că în țara noastră nu există trafic de organe. Din 2015 până acum DIICOT a trimis în judecată un singur dosar în cadrul căruia, după ce a ajuns în fața judecătorilor, infracțiunea de trafic de persoane a fost clasată. Gazeta de Cluj a prezentat că traficul de organe are loc chiar sub nasul procurorilor, la mica publicitate.
Conform datelor statistice ale DIICOT, în perioada 2015 – 2021 au fost soluționate 12 dosare având ca obiect infracțiunea de trafic organe. Într-una dintre cauze s-a dispus trimiterea în judecată față de 5 inculpați, iar celelalte cauze au fost soluționate prin clasare.
”Prin rechizitoriul nr 95/D/P/2013 din 03.03.2017 s-a dispus trimiterea în judecată a 5 inculpați (4 persoane fizice, dintre care doi cetățeni străini și o persoană juridică), reținându-se că începând din luna decembrie 2010 și până în noiembrie 2013 aceștia au constituit un grup infracțional organizat având ca scop comiterea infracțiunii (art 157 al 1 Legea 95/2006). În aceeași perioadă (decembrie 2010 – noiembrie 2013) inculpații au organizat și realizat proceduri frauduloase de prelevare și transplant de celule umane în realizarea obiectului de activitate al inculpatei – persoană juridică – A.H., Departamentul de fertilizare, în scopul obținerii unui folos material pentru organizator sau donator, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii. Pentru celelalte infracțiuni reținute în dosar, inclusiv cea de trafic de organe, s-a dispus clasarea”, arată cei de la DIICOT.
În dosarul respectiv au fost implicați cei care au de-a face cu afacerile spitalului Athena din Timișoara. Patronul afacerii, grecul Giatras Kontantinos, a fost acuzat că se ocupa de traficul cu ovule umane.
Tinere, în special studente, donau ovule pentru 300 euro pentru o recoltare. Ulterior, o procedură de inseminare in vitro cu ovulele cumpărate ajungea să coste 4.000 de euro. Polițiștii de la „Crimă Organizată” au descoperit două cazuri de donatoare şi 13 cazuri de mame purtătoare. Clienţii erau în special familii care nu puteau să aibă copii, dar aveau potenţial financiar. În două dintre cazuri, copiii au fost predaţi de către mamele purtătoare părinţilor cumpărători. Pentru a se asigura că micuţii vor ajunge la „destinaţie” mamele purtătoare au semnat acte notariale prin care se angajau să predea copiii.
Anul trecut, au fost date primele condamnări. Giatras Kostantinos, specialist în fertilizare in vitro şi fondator al Spitalului Athena din Timişoara, a primit cea mai grea pedeapsă: cinci ani de închisoare. Biologul grec Pappa Charikleia, mâna dreaptă a lui Giatras Kostantinos a primit patru ani şi şase luni de închisoare, tot cu executare. Prin aceeaşi sentinţă, medicul ginecolog Stelea Lavinia şi medicul biolog Daniela Ciontu au primit câte doi ani şi 10 luni de închisoare cu suspendare. Sentința nu a fost definitivă și a fost atacată.
După ce au fost declanșate investigațiile, Spitalul Athena a intrat în faliment, iar în toamna anului trecut procedura s-a terminat.
Traficul de organe există chiar dacă procurorii nu îl văd
Chiar dacă, în opinia DIICOT, traficul de organe este ca și inexistent în România, chiar anunțurile de la mica publicitate contrazic acest lucru.
În 2019, Gazeta de Cluj a publicat un articol despre cum oamenii își scoteau la vânzare organele, în special rinichii, pe o platformă de anunțuri online (www.anunturi-on-line.ro). După publicarea articolului, anunțurile au dispărut, poliția a pus câteva întrebări, dar totul s-a oprit la aceste verificări. Reporterii Gazeta de Cluj l-au contactat pe unul dintre clujenii dispuși să își vândă rinichiul. Prețul a fost stabilit la 10.000 de euro plus costurile de operație și analize. Întrebat despre ilegalitatea afacerii, donatorul a spus că dacă facem lucrurile cu cap nu ne prinde nimeni și nu avem probleme cu poliția.
Eu am A2 dar trebuie să facem mai multe teste de compatibilitate să vedem dacă merge transplantul. De câți bani dispui? Păi, 10.000 de euro vreau bani în mână și tu te ocupi să plătești celelalte costuri de deplasare, operație și teste. Spunem că suntem prieteni sau rude și dacă facem lucrurile cu cap nu ne prinde nimeni și nu avem probleme cu poliția”, spune unul dintre posibilii donatori. Ulterior, el a revenit cu un apel telefonic pentru a spune că se grăbește cu transplantul. ”Deci, ai văzut pozele cu mine, ai văzut că sunt tânăr și sănătos. Eu am mai primit oferte și mă cam grăbesc să închei tranzacția. Pentru mine nu-i mare lucru, eu pot fi bine mersi cu un rinichi și pentru tine, pentru un tip care lucrează la birou, 10.000 de euro nu înseamnă mare lucru. Dacă ești hotărât să mă suni!”. Reporterii Gazeta de Cluj l-au convins pe donator să trimită fotografii cu el.
Polițiștii au nevoie de flagrant pentru un caz solid
Înainte de realizarea transplantului au loc o serie de analize de compatibilitate între donator și primitor. Totodată, înainte de intervenție, cele două persoane sunt evaluate de o comisie de etică. Comisia are în componență un medic cu pregătire în bioetică, un psiholog sau un medic psihiatru și un medic primar, angajat al spitalului care are atribuții de conducere în cadrul acestuia, neimplicat în echipa de transplant.
Medicii susțin că în cele mai multe dintre cazuri au loc donări de organe din partea rudelor de gradul întâi. În cazul în care unul dintre membrii comisiei are dubii în legătură cu relația dintre cei doi se pot solicita acte doveditoare.
În acest context, însă, Poliţia Română a explicat că o sancţiune ar putea interveni numai dacă tranzacţia are loc.
Stați liniștiți, DIICOT veghează
”Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că infracțiunea de trafic de persoane, nu constituie un fenomen care să reprezinte o amenințare la acest moment, drept urmare, România nu reprezintă o țară sursă pentru rețelele internaționale de trafic de organe. De asemenea, la nivelul DIICOT nu există date care să confirme ipoteza unui eventual tranzit al victimelor pe teritoriul României”, arată DIICOT.
Legislația privitoare la traficul de organe
În România, cadrul legislativ care reglementează aspectul infracţional al traficului de organe şi ţesuturi sau celule de origine umane este reprezentat de Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, unde sunt prevăzute şi sancţiuni în ceea ce priveşte comerţul cu organe. În ceea ce priveşte mediatizarea acestor anunţuri, articolul 156 Legea 95/2006 este cel care prevede sancţiunile.
„(1) Fapta persoanei de a dona organe, ţesuturi sau celule de origine umană, în scopul obţinerii de foloase materiale, pentru sine ori pentru altul, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. (3) Publicarea sau mediatizarea unor anunţuri privind donarea de organe, ţesuturi sau celule de origine umană, donare ce ar fi efectuată în scopul obţinerii unor foloase materiale pentru sine ori pentru altul, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă”, se arată în articolul de lege.
