Participarea femeii la viaţa politică, încă un deziderat

Promovarea femeii în viaţa politică şi publică, cât şi problematica formulării şi înţelegerii puterii, constituie un punct important de analiză al vremurilor în care trăim.

În contextul în care valorile Uniunii Europene sunt întemeiate printre altele şi pe nediscriminare şi egalitate între femei şi bărbaţi, în România, o ţara postsocialistă proaspăt membră a UE, acest „drum” se dovedeşte a fi greu de parcurs, societatea nefiind foarte conservatoare în acest sens.

Implicarea femeii în politică ar putea fi unicul mijloc de a stabili o legislaţie dreapta şi raţională – vezi legea mamelor.

Din sondajul prezentat în cele ce urmează, reiese: dispoziţia publicului de a vota o femeie în functia de preşedinte al României sau primar al unei localităţi.

Ca o primă idee, trebuie menţionat faptul că, din păcate ne confruntăm cu reticenţa partidelor politice din România în a propune candidatura unei femei la alegerile prezidenţiale.

Dacă partidul dvs. preferat ar propune pentru alegerile prezidenţiale o femeie competentă
aţi vota-o?

Potrivit acestui sondaj, aproape trei sferturi dintre cetăţenii cu drept de vot ar vota o femeie pentru funcţia de preşedinte al ţării, tinerii cu vârste cuprinse între 18 – 24 ani fiind mai dispuşi pentru acest lucru.

Printre motivele cel mai des invocate pentru a nu vota o femeie, sunt cele care ţin de părerea că femeile nu ar face faţă situaţiei, că nu ar fi capabile să conducă. Alte motive la fel de invocate – şi de către femei şi de către bărbaţi – ar fi acelea că femeile nu sunt destul de autoritare, şi ca preşedinţia nu ar fi “treabă de femeie”.

Unele dintre persoanele intervievate au fost chiar mai categorice, afirmând faptul că femeile pur şi simplu nu au ce căuta în politică sau că nu ar avea încredere într-o femeie preşedinte.

De ce nu aţi vota o femeie ca preşedinte al României?

% din cei care nu ar vota o femeie    Total    Bărbaţi    Femei
Femeile nu sunt capabile să conducă / nu fac faţă într-o asemenea situaţie    19%    18%    20%
Bărbaţii sunt mai puternici / mai autoritari    12%    10%    13%
E treabă de bărbaţi, nu de femei    10%    10%    9%
Femeile nu au ce căuta în politică    9%    13%    4%
Nu ar avea încredere într-o femeie preşedinte    8%    11%    4%
Bărbaţii sunt mai buni / mai competenţi    6%    4%    8%
Pentru că e femeie    5%    4%    5%
Nu există o asemenea femeie în România    4%    7%    1%
Femeile au altă mentalitate    3%    1%    5%
Alte menţiuni    5%    4%    5%
Nu ar vota deloc    3%    1%    4%
Nu răspunde    19%    16%    22%

În cazul în care o femeie ar candida la funcţia de primar al unei localităţi, 80% din respondenţi afirmă că ar vota-o. Printre aceştia se numără şi acele persoane care s-au opus ideii unei femei preşedinte, optând totuşi pentru ca ea să poată ocupa funcţia de primar.

Cu toate acestea, prezenţa femeilor în fruntea administraţiilor locale este foarte redusă în România.

La întrebarea cât de cunoscute sunt femeile în funcţii politice de vârf în România, majoritatea persoanelor ştiu aproximativ o femeie parlamentar sau ministru în România.

Aproape şase români din zece afirmă că sunt prea puţine femei pe scena politică românească, 21% consideră că situaţia este optimă şi doar 5% consideră că numărul lor e prea mare în România.

Femeile sunt slab reprezentate politic pretutindeni în lume, la nivel global doar 15,2% din totalul parlamentarilor fiind femei.

În Uniunea Europeană, procentul mediu al femeilor parlamentare este mult sub 50%, existând însă o variaţie în funcţie de ţări, cel mai mare procentaj înregistrându-se în Suedia, iar cel mai mic procentaj înregistrându-se în cazul Greciei.
În ceea ce priveşte ţările din Europa Centrală şi de Est, procentul femeilor parlamentare este în medie 16%.

Cu toate că guvernarea a promovat mai multe femei în poziţii de ministru, în privinţa numărului de femei parlamentar, România se situează sub media acestor ţări, puţine din locurile Parlamentului fiind ocupate de femei. Acest procent este însă comparabil cu cel înregistrat în cazul unor ţări din UE, precum Franţa şi Italia.
Conform opiniei publice dominante, un număr mai mare de femei în politică ar aduce beneficii ţării.
Desigur, opiniile variază în funcţie de unele caracteristici socio-demografice. De exemplu, bărbaţii sunt mai puţin convinşi de efectul benefic decât femeile, la fel sătenii faţă de orăşeni.

Pe de altă parte, tinerii între 18-34 ani se aşteaptă aproape în egală măsură la o îmbunătăţire sau la nici un efect, iar cei cu educaţie superioară se aşteaptă chiar într-o măsură mai mică decât femeile ca lucrurile să meargă mai rău în cazul în care ar exista mai multe femei în politică.

Femeile ar îmbunătăţi viaţa

Opinia conform căreia creşterea numărului de femei implicate în politică ar îmbunătăţi lucrurile în ţară nu este specifică numai României.

Cele mai multe persoane intervievate motivează părerea lor indicând diferite calităţi pe care le au femeile şi care le-ar fi de folos dacă ar intra în politică. Pe de altă parte sunt cei care susţin promovarea şanselor egale sau consideră că femeile ar putea chiar îmbunătăţi viaţa politică, fiind mai puţin coruptibile sau înţelegând anumite probleme sau nevoi mai bine decât bărbaţii.
În general predomină ideea că femeile ar trebui sprijinite mai mult să participe la viaţa politică şi că prezenţa mai multor femei în politică ar duce la îmbunătăţirea situaţiei din România.

Per ansamblu, este de remarcat faptul că doar o mică parte a publicului manifestă o atitudine discriminatorie faţă de participarea femeilor în politică, majoritatea susţinând diminuarea subreprezentării lor în politică.

La nivel global, procentul participării femeilor în viaţa politică este foarte mic, iar cifrele luate pe ţări sunt inegale chiar în interiorul democraţiilor liberale unde toţi cetăţenii au drepturi egale de jure şi de facto, iar egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi este un subiect la ordinea zilei.

Reticenţele persistă în multe societăţi atât în ceea ce priveşte convingerea de a vota sau a numi o femeie pe un post important, cât şi în interiorul propriului partid unde femeilor le ia mai mult timp decât bărbaţilor pentru a câştiga credibilitate.

Situaţia privind ponderea femeilor în Consiliul local al municipiului Bistriţa începând cu anul 1990

Nr. crt.	Mandat	Consiliul Local (nr. consilieri)	Nr. femei în Consiliul Local	Ponderea femeilor    ( % )
1	1992-1996	23	1	4,34
2	1996-2000	23	2	8,69
3	2000-2004	23	3	13,04
4	2004-2008	21	6	28,57

Tabelul reprezintă ponderea femeilor la nivel de Consiliu Local al localităţii Bistriţa şi modul în care numărul acestora a crescut în decursul anilor.

Fenomenul nu este nou

Implicarea femeilor în politică nu este un fenomen nou, adevărata lansare fiind în secolul XX, în democraţiile care au permis votul feminin şi candidatura alături de bărbaţi. Acest fenomen se datorează în parte mişcărilor feministe, dar şi transformărilor de ordin social, economic, politic, ce s-au produs în special în statele din nordul Europei. De la începutul anilor 2000, de cînd există legislaţie în favoarea nediscriminării femeilor, de când există studii de gen, analize şi teorii care argumentează dreptul la egalitate de şanse între femei şi bărbaţi, tot mai multe femei se implică în politică, candidează, sau sunt numite în funcţii de conducere.

Acest fenomen evoluează încet şi constant, el fiind prezent atât în lumea occidentală, cât şi în Asia, America de Sud, sau chiar în societăţi cunoscute ca fiind conservatoare sub acest aspect.

În ciuda obstacolelor de orice gen, femeile – politician au dat dovadă de calităţi speciale de comunicare, carismă, deschidere spre dialog şi flexibilitate, tenacitate, perseverenţă şi determinare, putere de persuasiune, capacitate de a dezvolta mai bine reţele şi legături, reuşind să rezolve probleme în care bărbaţii au eşuat să facă reforme radicale. De asemenea, femeile dau dovada unei înclinaţii speciale către problemele sociale, iar prezentul ne oferă noi figuri feminine care au şansa de a se afirma în diverse medii – până nu de mult intangibile pentru ele.

Performanţele pe plan profesional ale femeilor, au arătat că implicarea lor în politică nu este doar un capriciu, aşa cum îl consideră acei conservatori care văd femeia închisă în tradiţia casnică sau oricum subordonată bărbatului, chiar dacă istoria feminismului, ca formă de activism politic nu a fost un teren neproblematic de-a lungul vremurilor.

Mihaela Mocanu