Recentul vot din Camera Deputaţilor, prin care două legi ce bulversează total construcţia bugetară pentru 2011 au fost acceptate în unanimitate, probează, din nou, neseriozitatea care ne caracterizează. Mi se pare evident că parlamentarii puterii nu ar fi putut să accepte în mod deliberat reducerea TVA şi scutirea de impozite a pensiilor sub 2000 de lei (cele pesate 1000 de lei erau deja impozitate, dar nu din iniţiativa domnului Boc). Dar, cum s-a mai spus, noi suntem „la porţile Orientului” ca acum 100 de ani, deşi altele sunt acum exigenţele, cât timp facem parte atât din NATO cât şi din UE. Până la urmă şi Partidul Social Democrat se pare că acceptă ideea că aceste legi sunt nesustenabile din punct de vedere financiar.
Nu cred că ar trebui să ne bucurăm excesiv că scade taxa pe valoarea adăugată la alimente, chiar dacă, la români, ponderea cheltuielilor se circumscrie la aceste categorii de produse. Scăderea cu 19%, cu cât s-a preconizat reducerea TVA, (de la 24% la 5%), nu se va reflecta, din păcate, şi la nivelul preţurilor la consumatori. Dacă unele preţuri se vor micşora, cu siguranţă aceasta nu va fi consecinţa acestui proiect de lege, ci este consecinţa scăderii nivelul consumului la populaţie săracă, deoarece măsurile de austeritate sunt aproape de nesuportat. Populaţia României, din 7 state monitorizate, are cea mai pesimistă abordare a viitorului, deşi acum doi ani eram cei mai optimişti. Atunci, însă, se majorau pensiile şi salariile, se dilata aparatul bugetar la un nivel aberant, deci era o euforie generală şi nimeni sau aproape nimeni nu se gândea ce se va întâmpla când economia nu va mai avea un curs ascendent, ceea ce din nenorocire s-a întâmplat atât de repede şi de dureros.
Îi aud pe mulţi, chiar şi cu ceva şcoală, care pun toate nenorocirile în seama guvernanţilor şi a FMI. Guvernul, desigur, are partea lui incontestabilă de vină pentru actuala stare de lucruri, dar de la FMI nu ne-a obligat nimeni să ne împrumutăm. Dacă, însă, nu am fi contractat creditele de 20 de miliarde de Euro, nu aveam bani nici să ne încasăm salariile atât de diminuate, iar statul ar fi fost paralizat. Din păcate există o limită a pozitivului, dar pentru negativ nu s-a găsit încă un prag peste care nu se poate trece. Propunerea domnului Ponta de a se restabili salariile bugetarilor de la 1 iunie 2010, deşi rezonabilă, este pur şi simplu nerealizabilă, cât timp nu sunt bani la buget să se achite actualele salarii mizerabile. Sunt curios, după eventuala cădere a Guvernului Boc, ce va putea face un nou guvern, cât timp o creştere economică semnificativă nu se va putea realiza în curând. Dacă se adaugă la această stare de fapt şi posibile alegeri anticipate, situaţia nu poate decât să se agraveze şi oare cine va avea de câştigat?
Cât despre domnul Vântu, el ne va putea aduce, în viitor, şi alte surprize, dar nici acestea nu par a fi încurajatoare.
V-am oferit un editorial trist, ca majoritatea acestor zile de toamnă, dar aceasta este situaţia şi îmi pare rău că nu pot să dau ştiri mai bune.
Adrian Man
22 octombrie 2010
