La nivelul judeţului Bistriţa- Năsăud, numărul copiilor cu părinţi plecaţi în străinătate sunt a ajuns să depăşească 8.000.
Direcţia Judeţeană pentru Asistenţa Socială şi Protecţia Copilului Bistriţa- Năsăud monitorizează în prezent mii de copii, ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate. Directorul DGASPC Bistriţa- Năsăud, Marin Rus, ne- a declarat că este posibil ca numărul real al copiilor care au un părinte sau ambii părinţi plecaţi peste graniţă să fie mult mai mare decât cel care rezultă din rapoartele lor, având în vedere numărul mare locuitori ai judeţului care au ales să muncească în afara ţării.
Aceste informaţii au fost obţinute în urma unor fişe de monitorizare completate de fiecare primărie din judeţ.
Copiii – categorie defavorizată
Consecinţele abandonului
Câteva dintre consecinţele care derivă din despărţirea temporară a familiei le vom enumera în cele ce urmează, în speranţa că vom sensibiliza opinia publică şi nu numai, spre a lua decizii care ar putea ajuta această „categorie defavorizată”.
Copilul se simte abandonat, părăsit, dorul de părinţi îl face să se însingureze, să se izoleze, devine irascibil, convins fiind că i s-a făcut o mare nedreptate. El îşi neglijează pregătirea pentru şcoală şi poate intra în grupuri periculoase. De asemenea, copilul simte nevoia să le arate colegilor că nu le este inferior şi încearcă să impresioneze prin diverse gesturi, mai ales dacă părinţii îi trimit bani.
Există cazuri extreme când copiii au fugit de la persoanele în grija cărora au fost lăsaţi, lipsa afectivităţii parentale având astfel consecinţe pe termen lung şi influenţând dezvoltarea normală a copilului, atât în privinţa dezvoltării fizice, cât şi a celei psihice.
Banii nu înlocuiesc iubirea şi grija părinţilor
În multe dintre cazuri s-a întamplat ca familia să se destrame, de aici decurgând o altă serie de efecte negative asupra copilului.
Părăsiţi de părinţi, intrati în atenţia statului
În ultimul timp, problema copiilor cu părinţii plecaţi pentru a munci în străinatate a intrat în atenţia forurilor responsabile şi a opiniei publice. Astfel, şcoala şi instituţiile pentru protecţia drepturilor copilui au început să- şi facă simţită prezenţa.
Astfel există parteneriate între şcoli şi alte instituţii care au ca scop susţinerea din toate punctele de vedere a acestor copii. În unele unităţi de învăţământ se organizează în acest sens, după terminarea cursurilor, programe de pregătire a lecţiilor şi li se ofera asistenţă psiho- pedagogică – acolo unde există psihologi.
S-au realizat şi se realizează campanii de conştientizare pentru părinţi, dezvoltarea serviciilor de consiliere pentru persoanele care au grijă de copii, extinderea reţelei de consilieri şcolari şi a programelor de tip „şcoala după şcoală”, însă, cu toate acestea trebuie să recunoaştem că lipsa părinţilor nu poate fi suplinită de nimeni şi nimic, aceştia fiind singurii care pot face cu adevărat un copil fericit.
Statistici inexacte
Copiii cu părinţi care lucrează în străinătate, beneficiează de aceeaşi îngrijire din partea statului ca şi cei aflaţi în dificultate, neexistând prevederi speciale ale legii pentru aceste cazuri. O situaţie exactă însă a acestor copii este greu de întocmit, întrucât nu toţi cei care lucrează peste hotare au contracte legale de muncă.
Potrivit ultimelor reglementări, persoanele care pleacă să lucreze în străinătate sunt obligate să depună în dosarul de la Oficiul Naţional pentru Migrarea Forţei de Muncă şi o declaraţie în care se precizează în grija cui au rămas copiii, însă această lege nu este tot timpul respectată, din diverse motive, fapt care duce la o inexitate a statisticilor.
Mihaela Mocanu
interzis