Lovitură de teatru în dosarul în care un inginer silvic și un pădurar de la Ocolul Silvic Dealu Negru, precum și administratorul unei firme din zonă au fost judecați pentru delapidare: toți trei au fost achitați de magistrații de la Judecătoria Bistrița, pe motiv că probatoriul administrat în cauză nu dovedeşte mai presus de orice dubiu rezonabil, existenţa infracţiunii în formele de participaţie deduse judecăţii. Drept urmare, Primăria Cetate a rămas cu paguba.
Inginerul silvic Ursa Viorel Gavril, pădurarul Suciu Ioan și Mate Ioan – exploatator de lemne, au căzut în plasa polițiștilor în iunie 2019, după ce au încercat să facă un leu în plus din averea comunei Cetate, pe care primii doi trebuiau s-o păzească. În mai 2020 au fost trimiși în judecată, dosarul aflându-se pe rolul Judecătoriei Bistrița.
Surplus primit “cadou”
Procurorii arată că, printr-o hotărâre de consiliu adoptată de legislativul local din comuna Cetate în decembrie 2018, s-a stabilit, printre altele, că materialul lemnos specia stejar sortiment lemn de lucru provenit din partida 1463247 va fi valorificat prin licitaţie publică către agenţii economici autorizaţi la un preţ de pornire de 800 lei/m.c. Fiind titular al cantonului în care a fost constituită partida, pădurarul Ioan Suciu a fost numit gestionar al partizii.
În februarie 2019, șeful Ocolului Silvic Dealu Negru a emis autorizația pentru exploatarea masei lemnoase din partida mai sus amintită, după care, în luna mai, a fost organizată licitația, iar firma administrată de Ioan Mate și-a adjudecat lotul nr. 10, cu 29,55 mc lemn pe picior specia gorun, cu un preț de 800,33 lei/mc.
Potrivit procurorilor, pe 10 iunie, inginerul Ursa, pădurarul Suciu se aflau “se aflau în platforma primară Pripoare a partizii nr. 1463247 (74F Pripoare) din locul denumit popular Valea Luncii, de unde expediau material lemnos către populaţia beneficiară şi către agenţii comerciali care au achiziţionat loturi de masă lemnoasă”, iar ceva mai târziu a apărut și Ioan Mate.
“Având în vedere că inculpatul Mate Ioan adjudecase o cantitate de 29,55 m.c. material lemnos specia gorun sortiment buştean pentru cherestea, inculpatul Suciu Ioan a aprobat încărcarea celor două mijloace de transport cu material lemnos. Pădurarul a început să măsoare piesele de material lemnos care urmau să fie transportate, apoi le indica martorului XXX pentru a fi încărcate cu ajutorul braţului hidraulic. În acest timp, inculpatul Ursa Viorel Gavril l-a abordat pe inculpatul Mate Ioan şi i-a precizat că din exploatarea partizii a rezultat un surplus de material lemnos specia gorun sortiment lemn de lucru faţă de cantitatea preconizată. În acest context, inginerul silvic i-a propus administratorului să achiziţioneze de la el direct acest surplus, fără ştiinţa ocolului silvic şi fără întocmirea unui act adiţional la contractul de vânzare-cumpărare. Inculpatul Ursa Viorel i-a propus inculpatului Mate Ioan preţul de 600 lei/m.c, însă cel din urmă a apreciat că preţul este prea ridicat, având în vedere că preţul de licitaţie a fost de aprox. 800 lei/m.c, şi i-a propus preţul de 400 lei/m.c într-un final, inculpatul Mate Ioan a acceptat să achiziţioneze materialul lemnos, preţul urmând a fi stabilit şi plătit la o dată ulterioară. După ce mijloacele de transport au fost încărcate complet, pădurarul a emis avizele primare de însoţire a materialului lemnos (…) cu un volum de 12,50 m.c şi (…) cu un volum de 11,59. Observând că au reuşit să încarce doar 24,09 m.c din cei 29,55 m.c adjudecaţi, inculpatul Mate Ioan a convenit cu pădurarul să transporte materialul lemnos la punctul de lucru al societăţii, urmând să se întoarcă pentru a efectua un transport secundar. În acelaşi timp, inculpatul Ursa Viorel Gavril i-a solicitat inculpatului Suciu Ioan să îi remită inculpatului Mate Ioan cantitatea de aprox. 3 m.c material lemnos specia gorun sortiment lemn de lucru fără respectarea prevederilor legale, motivând mincinos că agentul a suferit o pierdere în urma unei achiziţii anterioare”, au arătat procurorii în rechizitoriu.
Iniţial, pădurarul a refuzat să se conformeze întrucât, fiind gestionarul partizii, era responsabil de stocul din platforma primară, iar orice lipsă urma să îi fie imputată. Cu toate acestea, inginerul Ursa a insistat, folosindu-se de ascendentul profesional şi de pretextul pierderii suferite de Mate. Și până la urmă, Suciu a acceptat și i-a dat lui Mate încă 7 bușteni de lemn de gorun, cu un volum de aproape 4,8 mc, dimensiunile fiind notate pe o bucată de hârtie. “Documentul” i-a fost înmânat lui Mate, care s-a dus până în Satu Nou, la un alt agent economic care se ocupa cu comercializarea lemnului. Acestuia, Mate i-a solicitat să întocmească şi să îi remită un aviz secundar de însoţire a materialului lemnos în care să se consemneze, evident în mod nereal, că va avea loc un transport de material lemnos specia gorun sortiment lemn de lucru de la o societate la alta. Inițial, Mate a fost refuzat, însă după ce acesta i-a spus că este singurul agent economic care comercializează lemn de gorun pe zona respectivă, administratorul celeilalte firma a acceptat.
Documente fictive
După ce s-a văzut cu actele în mână, Mate a mers cu camioanele la punctul de lucru din Șirioara unde și-a descărcat lemnul, apoi a trimis șoferul să aducă și următorul transport. Între timp, el a întocmit avizul secundar de însoțire a mărfii, în care a notat că “începând cu ora 13:35, va fi efectuat un transport de 14,80 m.c material lemnos gorun sortiment lemn rotund” de la firma din Satu Nou. Odată documentul completat i l-a dus “partenerului de afaceri”, care și el a completat un astfel de aviz. Apoi documentul a fost implementat în SUMAL.
„Prin întocmirea celor doua avize, inculpatul Mate Ioan a creat un circuit scriptic fictiv între cele două societăţi, de tip dus-întors. Deşi în aparenţă redundant, demersul a fost necesar pentru a crea o aparenţă de legalitate asupra transportului de material lemnos delapidat care urma să fie efectuat. Dacă al doilea aviz a fost necesar pentru a însoţit acest transport şi de a fi prezentat organelor de control pe linie silvică, primul aviz a fost necesar pentru emiterea celui de-al doilea aviz întrucât servea la justificarea scriptică a existenţei în stocul societăţii AAA SRL a cantităţii de lemn expediată fictiv. Având asupra sa al doilea aviz fals, inculpatul Mate Ioan s-a întors cu autoturismul proprietate personală în platforma Pripoare, unde se aflau în continuare inculpaţii Ursa Viorel Gavril şi Suciu Ioan şi martorul XX, care tocmai finalizaseră de încărcat cele două mijloace de transport, astfel: – pe remorca cu nr. de înmatriculare (…) a fost încărcată cantitatea de 5,46 m.c. material lemnos specia gorun sortiment lemn rotund reprezentând restul din cantitatea de aprox. 30 m.c. achiziţionată cu respectarea prevederilor legale; (…) Pădurarul Suciu Ioan a întocmit Avizul primar de însoţire (…) doar pentru materialul lemnos încărcat pe remorcă, pentru care avea acoperire legală. Pentru cealaltă cantitate, pădurarul a refuzat să emită aviz de însoţire întrucât nu avea justificare pentru expedierea ei. De asemenea, acesta a refuzat să aplice marca silvică dreptunghiulară cu indicativul (…) pe cele 7 piese de material lemnos, demers obligatoriu pentru fiecare expediere de material lemnos. Tot cu încălcarea prevederilor legale, pădurarul nu a încasat contravaloarea celor 7 buşteni expediaţi în numele proprietarului fondului forestier UAT Cetate. La final, inculpatul Mate Ioan i-a înmânat martorului Ursa Viorel Gavril Avizul primar de însoţire (…) pentru lemnul de pe remorcă cu provenienţă legală şi Avizul secundar de însoţire (…), falsificat, pentru lemnul delapidat încărcat pe capul de autotren”, arată procurorii, care precizează că, prejudiciul cauzat Primăriei Cetate se cifrează la 3.822 lei.
Cei trei au fost trimiși în judecată în mai 2020, iar verificarea legalității rechizitoriului s-a finalizat după un an, în iunie, iar judecata pe fond a început în luna octombrie.
Potrivit procurorilor, Mate și Suciu și-au recunoscut faptele, în timp ce inginerul Ursa s-a prevalat de dreptul la tăcere.
Achitați! Proveniența lemnului, nedovedită de procurori
Deși atât pădurarul Suciu, cât și administratorul firmei care a achiziționat lemnul, Ioan Mate, și-au recunoscut faptele, instanța spune că nu sunt suficiente probe din care să reiasă exact locul de extracție a materialului lemnos, astfel că niciunul nu poate fi acuzat de delapidare. Drept urmare, cei trei au fost achitați de acuzațiile aduse de procurori.
“ (…) instanţa reţine că infracţiunea de delapidare presupune însuşirea, folosirea sau traficarea de către un funcţionar public, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează autorul.
În cauza pendinte autorul Suciu Ioan este acuzat că în data de 10.06.2019 şi-a însuşit cantitatea de 4,776 mc material lemnos din specia gorun care ar proveni din gestiunea sa, respectiv din Cantonul silvic nr. 4 Fundoaia, care face parte din Districtul II (…).
Presupusul autor avea calitatea de pădurar în cadrul OS Dealu Negru, fapt pentru care se reţine calitatea sa de funcţionar, cel puţin în accepţiunea art. 308 Cod penal, însă acest aspect devine lipsit de relevanţă, astfel cum se va arăta în continuare.
Condiţia esenţială pentru existenţa infracţiunii de delapidare este ca bunul însuşit, folosit sau traficat să provină din gestiunea autorului, astfel cum aceasta a fost stabilit prin actele administrative ale angajatorului său. Deci, pentru ca autorul Suciu Ioan să comită infracţiunea de delapidare dedusă judecăţii este necesar ca materialul lemnos în discuţie să provină din pădurea gestionată de el, respectiv ca materialul lemnos să provină din tăieri din zona împădurită a Cantonul silvic nr. 4 Fundoaia.
În cauză este fără dubii că, cantitatea de 4,776 mc material lemnos din specia gorun a urmat un circuit ilicit, şi a intrat în posesia inculpatul Mate Ioan fără respectarea formalităţilor impuse de lege, însă probele cauzei nu atestă fără dubii că acel material lemnos ar proveni din gestiunea presupusului autor. Desigur, există probabilitatea ridicată ca materialul lemnos să provină fie din tăieri ilegale (astfel se justifică de altfel şi lipsa marcajelor pe lemnul respectiv, astfel cum reţine actul de acuzare), fie din alte infracţiuni, însă simpla provenienţă ilicită nu dovedeşte că bunurile provin din gestiunea autorului.
Acuzarea s-a concentrat pe relaţiile dintre acuzaţi, şi pe transportul acelei mase de material lemnos, însă a omis aspectul esenţial al provenienţei materialului lemnos, neexistând dovada certă că materialul lemnos provine din tăieri strict din Cantonul silvic nr. 4 Fundoaia. Astfel, la acel moment organele de urmărire penală puteau dispune efectuarea unei expertize de specialitate, care foarte uşor, prin identificarea şi inventarierea cioatelor din Cantonul silvic nr. 4 Fundoaia putea stabili, fără dubii, că acea cantitate de 4,776 mc provine din pădurea cantonului menţionat. Este evident că odată cu trecerea timpului o astfel de expertiză devine imposibilă, mai ales că succesiv în zona respectivă au existat multiple tăieri.
Provenienţa ilicită poate consta din mai multe infracţiuni, de la delapidarea comisă de un alt funcţionar, la tăieri ilegale de arbori, furt de arbori, tăinuire, etc, însă instanţa este obligată să se mărginească la faptele şi persoanele pentru care a fost sesizată prin actul de acuzare. În aceste condiţii instanţa nu poate constata decât că probatoriul cauzei nu dovedeşte existenţa faptei de delapidare, fiind incident cazul de achitare de la art. 16 alin. 1 lit. a Cod procedură penală.
În actul de acuzare se reţine că acel material lemnos ar proveni dintr-un presupus surplus al gestiunii Cantonul silvic nr. 4 Fundoaia, fără însă a se explica cum s-a ajuns la acel surplus. Instanţa reţine că, cel mai probabil, şi dacă acel lemn ar proveni sigur din pădurea Cantonul silvic nr. 4 Fundoaia, surplusul s-ar putea justifica fie prin existenţa unor tăieri suplimentare faţă de cele aprobate, fie prin livrări eronate, în minus anterioare către beneficiarii liciţi. Ori tăierile suplimentare, mai ales cele nemarcate anterior, constituie infracţiunile de tăiere ilegală de arbori şi/sau furt de arbori, conform art. 107 şi 109 din Legea nr. 46/2008. Cum este complet improbabil ca însuşi pădurarul să fi tăiat şi transportat materialul lemnos, tot cel mai probabil este că terţe persoane au realizat tăierile ilicite ( fiind lipsit de relevanţă dacă au acţionat cu intenţie directă, culpă, sau fără vinovăţie, şi respectiv dacă acele persoane ar răspunde penal), caz în care inculpatul Suciu Ioan nu mai are calitatea de gestionat, ci posibil calitatea de tăinuitor. Aşadar se poate observa că şi dacă s-ar fi stabilit mai presus de orice dubiu că bunurile provin din Cantonul silvic nr. 4 Fundoaia, există probabilitatea comiterii unor alte fapte penale. Ori simpla astfel de probabilitate este suficientă pentru a reţine dubiul faţă de existenţa faptei de delapidare.
În declaraţia sa de suspect din data de 09.07.2019, Suciu Ioan arată că inculpatul Ursa Viorel i-a solicitat să îi dea cantitatea de cca 3 mc de material lemnos lui Mate Ioan, pentru a compensa lipsurile dintr-un transport anterior, nu de a-şi însuşi în mod ilicit vreo cantitate de material lemnos din gestiunea sa. Totodată inculpatul arată că el a fost cel care a făcut măsurătorile, însă nu ştie ce cantitate de material lemnos a fost încărcată, şi a refuzat să aplice marcajul pe acel lemn şi a refuzat să emită aviz de însoţire. Analizând această declaraţie, interpretată de procuror ca fiind o recunoaştere, instanţa reţine că nici măcar acuzatul nu a cunoscut în concret ce cantitate a fost preluat în plus de Mate Ioan, menţionând doar 5-6 bucăţi de lemn rotund gorun.
Simplul fapt că inculpatul a prevăzut că bunurile pot proveni din gestiunea sa, nu reprezintă şi dovada certă că într-adevăr că acele bunuri chiar şi provin din tăieri din cadrul cantonului menţionat. Mai mult, şi dacă am admite că în mod sigur bunurile erau în gestiunea pădurarului, însăşi explicaţia inculpatului, precum că s-a dorit o compensare cu Mate Ioan, căruia i s-a dat mai puţin material lemnos la un transport anterior, nu numai că ar justifica un ipotetic surplus în gestiune, dar ar exclude existenţa infracţiunii de delapidare, fiind lipsit de relevanţă dacă pentru realizarea compensării nu s-au urmat paşii legali. În aceste condiţii, în ciuda unor falsuri efectuate pentru a justifica transportul cantităţii de 4,776 mc de material lemnos, nici intenţia inculpaţilor, şi nici consecinţele faptei nu se încadrează în noţiunea de delapidare, şi în niciun caz nu se poate afirma crearea unei pagube proprietarului pădurii.
Instanţa mai reţine că organele de urmărire penală nu au procedat nici măcar la inventarierea materialului lemnos rămas în rampă, şi compararea datelor scriptice cu cele faptice, pentru a stabili dacă există sau nu diferenţe. În aceste condiţii nu există nicio probă care să contrazică declaraţia de suspect a inculpatului Suciu Ioan.
În declaraţia sa de suspect, Mate Ioan arată că Ursa Viorel i-a spus că are în rampă mai mult lemn rotund decât cel licitat, şi i-a propus să îl cumpere la «negru» contra sumei de 400 lei/mc. Se remarcă că inculpatul nu arată că ar fi avut vreo discuţie cu inculpatul Suciu Ioan. Analizând declaraţia, instanţa reţine că, pe de o parte, aceasta nu probează provenienţa certă a materialului lemnos din gestiune lui Suciu Ioan ( simpla prezenţă a acelui material în rampă nu echivalează cu dovedirea provenienţei, din moment ce bunurile pot proveni din alte infracţiuni la care Ursa Viorel a avut posibil o formă de participaţie), iar pe de altă parte declaraţia însăşi este lipsită de credibilitate, din moment ce inculpatul arată că el a completat avizul nr. (…).06.2019, deşi s-a dovedit în faza de judecată că acest aviz nu a fost semnat şi nici scris de acuzat. Totodată se observă caracterul complet divergent al celor două declaraţii ( ale lui Suciu faţă de cea a lui Mate), instanţa fiind pusă în imposibilitate de a aprecia care dintre ele este mai probabil adevărată.
Se remarcă însă că în faza de judecată, mai ales în dezbaterea fondului, cei trei acuzaţi şi-au coordonat apărările în sensul existenţei unei compensări şi prin posibilitatea ca acel material lemnos să provină din comiterea unei alte infracţiuni. În acest context declaraţia de suspect a lui Suciu Ioan devine credibilă.
Contrar celor arătate de acuzare, instanţa nu poate avea în vedere declaraţiile luate în calitate de martor celor trei acuzaţi, nici împotriva lor, şi nici împotriva celorlalţi, mai ales în condiţiile în care cei trei inculpaţi sunt acuzaţi de participaţia penală la una şi aceeaşi infracţiune de delapidare. Este evident că folosirea declaraţiei de martor al unui acuzat împotriva altui acuzat este, în cauza pendinte, folosirea acelei declaraţii chiar împotriva acuzatului însuşi.
Răspunderea penală a unei persoane reprezintă cea mai aspră formă a răspunderii juridice, aceasta putând fi angajată doar atunci când în cauză există probe care să indice dincolo de orice dubiu rezonabil că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită cu forma de vinovăţie prevăzută de lege. De asemenea, potrivit art. 4 alin. 2 Cod de procedură penală, după administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului. Răsturnarea prezumţiei de nevinovăţie, consacrată în prezent în Codul de procedură penală poate fi făcută doar prin probe certe, indubitabile de vinovăţie, simplele suspiciuni ale organelor judiciare nefiind suficiente, căci răspunderea penală nu poate să aibă la bază scenarii echivoce ale derulării evenimentelor.
Cum existenţa faptei de delapidare este lovită de dubiu, nu poate exista nici instigare sau complicitate. De altfel presupusa complicitate a inculpatului Mate Ioan nu este dovedită oricum, din moment ce nu se atestă vreo discuţie directă dintre acuzat şi Suciu Ioan, sau să acuzatul ar şti de unde provenea în concret materialul lemnos. Aşadar nu se poate stabili o legătură subiectivă dintre cei doi acuzaţi, legătură fără de care nu poate exista complicitatea”, se arată în motivarea instanței.
Sentința nu este definitivă și poate fi atacată cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
