Operatiunea „Odyssey Dawn”

Au mai fost bombardate unitatile militare terestre trimise de colonelul Gaddafi impotriva rebelilor din Benghazi, aflate la 14 kilometri de acest oras. 15 avioane americane au participat la aceasta operatiune, alaturi de aeronave franceze si britanice.  Pe timpul bombardamentelor au fost bruiate mijloacele de transmisiuni ale trupelor libiene.  Asa au fost stopate actiunile ofensive ale batalioanelor guvernamentale.

 

Amiralul Michael Glenn "Mike" Mullen, seful Comitetului Intrunit al Sefilor de Stat Major a precizat ca avioanele militare franceze survoleaza permanent orasul Benghazi. Tot acolo se afla, in misiuni succesive, 24 de aeronave americane. Prin urmare, zona de interdictie aeriana este deja instituita.

 

Fotografiile executate din satelit, asupra zonelor lovite de rachetele „Tomahawk” au indicat celor de la Pentagon necesitatea unor bombardamente noi, pentru a distruge apararea antiaeriana libiana.

Amiralul Mullen a spus ca, in afara misiunilor vizand mentinerea zonei mentionate, nu a ordonat o alta actiune – adica bombardarea zonei unde s-ar afla colonelul Muammar Gaddafi.

 

La adapostul anonimatului, un oficial al Pentagonului a afirmat ca exclude posibilitatea ca francezii sa doreasca suprimarea liderului libian.

Libia nu constituie decat una dintre „zonele incendiare” din nordul Africii.

 

Astfel, in Yemen, in timp ce demonstrantii nu au ezitat sa se confrunte cu fortele de politie, in orasul Sana‘a, o serie de militari cu grade si functii mari in armata tarii au dezertat si au facut un apel la presedintele Statelor Unite sa sprijine revolta populara.

 

Pe teritoriul yemenit exista forte speciale americane, menite a contribui la lichidarea taberelor clandestine ale retelei teroriste al-Qaida.

Un colonel egiptean a precizat ca exista totusi o deosebire, intre armata yemenita si cea din propria sa tara. In Yemenul unificat s-au pastrat diferentele de viziuni intre cei ce au trait in ex-republica din nord si conationalii din sud. Asta afecteaza unitatea corpului de comanda, la nivel central.

 

In Bahrein, unde se afla baza navala pusa la dispozitia Flotei a V-a a Statelor Unite, regele Hamad Ben Issa Al-Khalifa, a acuzat oficial Iranul pentru haosul creat pe strazi, prin confruntarea dintre manifestantii siiti si fortele de ordine ale monarhiei sunnite.

In Siria, manifestatiile s-au soldat cu mai multi tineri ucisi de trupele guvernamentale, trimise sa reprime cele mai puternice demonstratii din ultimii ani.

    

Se va implica S.U.A. si in gestionarea situatiilor conflictuale din aceste tari? Daca s-a decis o interventie militara in Libia, de ce nu s-ar proceda la fel si in Siria, unde presedintele Bashar al-Assad este un aliat declarat al Iranului?

 

Elise Jordan, fosta consiliera a ex-secretarului de stat Condoleeza Rice crede ca, pentru securitatea americana, Libia nu este un factor relevant. Dar constituie o problema majora pentru Franta si Liga Araba.

 

Interesul strategic al S.U.A., in relatia cu Libia – sustine Jordan – trebuie bine precizat: „Acolo este lumea a treia, o natiune musulmana, o societate tribala, pe care noi nu o intelegem. Si nu ne putem implica intr-un alt razboi civil. Asta este ingrijorarea mea in privinta Libiei. Afirmatia unor oficiali americani, ca S.U.A. doar a deschis usa, in Libia, pentru francezi si englezi, este ca si cum noi le subventionam interesele de securitate, in timp ce ei nu ne subventioneaza reforma sanatatii.”

    

Intrebat ce crede despre predarea comenzii operatiunii aeriene, de catre americani, fostul secretar de stat Henry Kissinger a declarat la „Fox News”: „Presupun ca va fi predata comanda unui comandament NATO, cu o dominanta franco-engleza. Suntem parte intr-o operatiune militara, am angajat fortele militare, intr-o anumita masura, si vom fi judecati dupa rezultat. Si daca acesta va fi ca Gaddafi va ramane in functie, Libia divizata, sau sub conducerea sa consolidata, atunci actiunile S.U.A. vor fi de neinteles, de oamenii care observa conduita noastra internationala. Estimez ca rezultatul va fi rasturnarea lui Gaddafi de la putere. Apoi vor fi necesare eforturi internationale, pentru a crea o structura politica. Nu trebuie sa trimitem trupe americane acolo. Dar nu putem sa plecam si sa afirmam asta, pur si simplu. Libia nu este principalul show! Adevarata criza este in Golful Persic. Adevarata problema este daca Iranul va domina Golful. Trebuie sa fim atenti la aceasta zona. Sa pastram fortele militare disponibile pentru aceasta. Gaddafi are mult sange american pe mainile lui. Este un lider detestat. Trebuie sa ne gandim la consecintele acestei operatiuni, nu doar sa ne oprim – odata ce lucrurile au fost pornite -, fara ceva rezultate. ”

Pe plan militar, aria de manevra a fortelor terestre libiene a fost puternic diminuata. Apararea antiaeriana a fost dezarticulata. Trecerea operatiunii aeriene de la comanda americana, la una corespunzatoare fortelor aliate participante, nu va afecta protejarea  zonei rasaritene a tarii, controlata de rebeli.

 

Chiar daca unele posturi de televiziune, de peste Ocean, prezinta situatia din Libia ca si cum colonelul Muammar Gaddafi este pe punctul de a pierde puterea, la Pentagon lucrurile sunt privite mai realist.

 

Transmiterea in direct, de catre televiziunea de stat libiana, a diferitelor luari de pozitie ale sefului de stat libian, demonstreaza mentinerea unui nucleu inca puternic al loialistilor actualului regim.

Semnalul public dat de Henry Kissinger – vizand Iranul – coincide cu amplificarea manifestatiilor de protest in Siria, unde ramanerea la putere a presedintelui Bashar al-Assad pare a fi – conform unor diplomati egipteni – o chestiune valabila doar pe termen mediu.

 

Iar la Teheran, preocuparea de acum a liderilor actuali a devenit – afirma ministrul de externe Ali Akbar Salehi – extinderea sanctiunilor unilaterale, de catre S.U.A., „ca parte a eforturilor Washingtonului de a-si proteja suprematia sa.”

Astenie de primavara?