Traian Ogâgău, primarul orașului Sângeorz Băi, a rămas cu pedeapsa de un an de închisoare cu suspendare, după ce magistrații de la Curtea de Apel Cluj i-au respins, vineri, apelul formulat în dosarul în care acesta a fost inculpat pentru refuz de la prelevarea de mostre biologice.
La câteva luni după ce a fost ales primar în 2016, mai precis în luna noiembrie, Traian Ogâgău a făcut „cunoștință” cu brațul legii. Aflat la volanul autoturismului său, el a fost oprit de un echipaj de poliție. Polițiștii simțindu-l că mirosea a alcool, l-au invitat să sufle în etilotest, însă edilul sângeorzan a refuzat cu stoicism. Fiindcă a fost amenințat cu prelevarea de probe biologice la spital, până la urmă Traian Ogâgău a suflat în etilotest, însă nu cum ar fi trebuit, fiindcă aparatul a dat eroare. Deși polițiștii au insistat să repete operațiunea, edilul a refuzat și nici la spital nu a mai mers.
Drept urmare, oamenii legii i-au întocmit rapid un dosar penal, iar circa doi ani mai târziu, în decembrie 2018, procurorii de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Năsăud l-au trimis în judecată.
Dosarul a ajuns pe masa magistraților de la Judecătoria Năsăud, care au pronunțat sentința în luna iulie anul acesta: 1 an închisoare cu suspendare pe un termen de supraveghere de 2 ani.
Pe parcursul termenului de supraveghere, Traian Ogâgău este obligat să urmeze un curs de legislaţie rutieră, dar și să presteze 80 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, în domeniul serviciilor publice (întreţinere locuri de agrement, parcuri şi drumuri, salubrizarea localităţii, activităţi în folosul unităţilor şcolare, educative sau socio-culturale), în cadrul Primăriei oraşului Sîngeorz-Băi.
Pedeapsa pentru această infracțiune este, conform legislației penale, de la unu la 5 ani de închisoare.
Dacă în fața anchetatorilor, Traian Ogâgău s-a prevalat de dreptul la tăcere, în fața instanței și-a recunoscut faptele, adică refuzul de a i se preleva probe biologice, și a solicitat judecarea cauzei pe procedura simplificată (cu acord de recunoaștere). A ținut însă să sublinieze că se afla sub efectul unui tratament medicamentos și avea interdicție să consume alcool. Adică nu ar fi fost băut. A intrat însă într-un atac de panică și din această cauză a reacționat astfel.
Întrucât și-a recunoscut fapta, instanța i-a aplicat doar minimul de pedeapsă.
„Fapta inculpatului Ogâgău Traian , care la data de 27.11.2016, în jurul orelor 01:50, a condus autoturismul marca Toyota Rav 4, de culoare negru, (…) și, la solicitarea expresă a organelor de poliție, a refuzat să fie condus sau să se deplaseze la s pital, în vederea recoltării de probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei, astfel cum fapta a fost reținută de către instanță prin prisma probatoriului administrat în cursul procesului penal, săvârșită cu vinovăție, în forma intenției directe, sub aspectul laturii subiective, recunoscută de inculpat, întrunește în drept, elementele constitutive ale infracțiunii de refuz recoltare probe biologice, faptă prevăzută de art. 337 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin.10 Cod de procedură penală, îl va condamna pe inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.
Sub aspectul laturii obiectivea infracțiunii prevăzută de 337 alin . 1 Cod penal instanța reține că elementul material al acestei infracțiuni constă în refuzul inculpatului de a se supune prelevării de monstre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, având în vedere că inculpatul a condus autoturismul Toyota Rav 4, (…) , pe drumurile publice, urmarea imediatăconstând în starea de pericol creată. Legătura de cauzalitatedintre elementul material și urmarea imediată rezultă în cauză din materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, întrucât, la momentul când a refuzat prelevarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, cunoștea că fapta sa constituie infracțiune, fiindu-i adus la cunoștință acest aspect.
Față de probatoriul administrat în cauză, rezultă ca fapta penala mai sus descrisă există, a fost săvârșită de inculpat, existând probele necesare, legal administrate și necontestate. (…)
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere și scopul urmărit de inculpat, conduita inculpatului imediat după săvârșirea infracțiunii , dar în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, situația familială și socială a inculpatului, înscrisurile depuse în circumstanțiere de inculpat, precum și faptul că inculpatul nu este la primul contact cu legea penală, neavând însă antecedente penale. Instanța reține un grad de pericol social concret ridicat al faptei inculpatului, care a refuzat recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. Cu privire la circumstanțele de săvârșire a fapt ei , instanța apreciază astfel că , pericolul social concret al faptei săvârșite de inculpat este determinat de modalitatea de săvârșire a acesteia, comportamentul inculpatului, de ignorare evidentă a normelor care ocrotesc siguranța circulației rutiere, starea de pericol creată prin săvârșirea acestei infracțiuni.
Instanța mai are în vedere că inculpatul a fost sincer în fața sa, este bine integrat în societate, își câștigă existența prin mijloace licite, conștientizează gravitatea faptei comise și regretă comiterea acesteia.
Având în vedere cele expuse mai sus, instanța s-a orientat înspre aplicarea unei pedepse îndreptate spre minimul special prevăzut de lege, fără a-l atinge, considerând justă pedeapsa de 1 an închisoare, pentru infracțiunea dedusă judecății.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, instanța apreciază că se impune, pentru atingerea scopului preventiv și educativ, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei 1 an închisoare, pe un termen de supraveghere de 2 ani.
Se constată că inculpatul îndeplinește condițiile sine qua nonpentru a putea beneficia de suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, respectiv pedeapsa ce îi va fi aplicată este de sub 3 ani, și-a manifestat acordul pentru a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, iar anterior faptei a avut o comportare bună în societate. (…)
În privința numărului de zile de muncă în folosul comunității, la care inculpatul va fi obligat conform art. 93 alin. 3 Cod penal, instanța s-a orientat spre numărul minim de zile, fără a-l atinge însă, respectiv 80, întrucât pune accentul spre ocuparea de către inculpat a unui loc de muncă plătit, iar un număr superior de zile de muncă neremunerată ar putea afecta prestarea cât mai rapidă a unei slujbe stabile, specializate și remunerate.
În privința obligațiilor prev. de art. 93 alin. 2, instanța apreciază ca fiind util să oblige inculpatul să urmeze un curs de legislație rutieră.
În consecință, a vând în vedere că fapta inculpatului, prin modul și împrejurările în care a fost comisă , instanța apreciază că aplicarea unei pedepse este oportună și necesară pentru reeducarea inculpatului, raportat la gravitatea fapte i comise, fiind insuficientă o altă măsură față de inculpat. (…)
Fapta inculpatului este gravă, fapt pentru care, instanța apreciază că se impune condamnarea inculpatului și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului.
De asemenea, raportat la considerentele expuse, instanța apreciază că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile art. 80 Cod penal, privitoare la renunțarea la aplicarea pedepsei”, a motivat instanța Judecătoriei Năsăud, sentința în dosarul lui Traian Ogâgău.
Traian Ogâgău a atacat cu apel sentința judecătorilor năsăudeni, la Curtea de Apel Cluj, însă aici i s-a respins acțiunea, fiind astfel menținută prima hotărâre.
CITEȘTE ȘI:
Incet , incet ajungi la bulau Traiane!