Conducerea Ocolului Silvic Izvorul Someșului Mare din Șanț poate să răsufle ușurată, după ce a scăpat de datoria stabilită de Finanțe, care atârna precum sabia lui Damocles deasupra capului, una a cărei valoare era una enormă, de peste 2,8 milioane lei.
În noiembrie anul trecut, cei de la Ocolul Silvic Izvorul Someșului Mare au cerut și au obținut la Tribunalul Bistrița-Năsăud suspendarea executării deciziei de impunere, după ce în urma unei inspecții fiscale, cei de la AJFP BN au conchis că regia autonomă silvică datorează statului impozit suplimentar în valoare de 2.866.132 lei. Controlul efectuat de inspectorii de la Fisc a vizat o perioadă de patru ani, respectiv 2018 – 2022. Această sumă enormă se pare că a rezultat ca urmare a unor înregistrări contabile greșite făcute de angajații ocolului. Concret, peste 16 milioane lei, banii virați celor trei primării ale căror păduri le administrează, au fost înregistrați în contul de cheltuieli de exploatare.
Când s-a ajuns la Curtea de Apel Cluj, unde ANAF-ul a formulat recurs, instanța a anulat sentința de la Bistrița, întrucât între timp, mai precis în ianuarie anul acesta, problema a fost tranșată la Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Ministerului de Finanțe, care a anulat actul administrativ al AJFP și a cerut efectuarea unei noi inspecții fiscale. La fel a decurs și în dosarul în care ocolul silvic a contestat decizia de impunere, acțiunea în instanță rămânând fără obiect.
În luna martie, s-a efectuat o nouă inspecție fiscală, însă cei de la Finanțe au ajuns aproximativ la aceeași concluzie, faptul că regia autonomă silvică din Șanț datorează statului 2.827.239 lei, cu circa 39.000 lei mai puțin decât ce au stabilit inițial.
Noua decizie de impunere atacată și ea în instanță
Drept urmare, ocolul silvic a ajuns din nou la instanță și a cerut suspendarea executării noii decizii de impunere.
În fața instanței, Ocolul Silvic Izvorul Someșului Mare a arătat că inspectorii AJFP au stabilit bază impozabilă suplimentară în cuantum de 17.670.244 lei şi un impozit pe profit suplimentar în cuantum de 2.827.239 lei. Pentru a decide astfel, inspecţia fiscală a reţinut că a înregistrat pretins cheltuieli de exploatare nedeductibile în cuantum de 16.648.947,48 lei şi a vândut lemn de foc la un preţ stabilit printr-o hotărâre de consiliu local, preţ mai mic decât cel de achiziţie.
“Este esenţial de reţinut că actul administrativ a fost emis într-o procedură de refacere inspecţiei fiscale, conform art. 279 alin. (3) CPF. Decizia de impunere anterioară a fost desfiinţată prin decizia nr. 170/18.01.2024 emisă de Ministerul Finanţelor – Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor (MF-DGSC), noul act administrativ fiscal trebuind sa aibă îi vedere strict considerentele deciziei de soluţionare a contestaţiei”, au precizat reprezentanții ocolului silvic în acţiunea depusă în instanță, aceștia subliniind totodată că demersul reprezintă o critică serioasă a legalităţii actului administrativ a cărui suspendare o solicită.
În opinia celor de la ocolul silvic, refacerea inspecţiei fiscale s-a realizat fără a se ţine cont de considerentele deciziei de desfiinţare a deciziei de impunere anterioare, iar actul a fost emis “cu încălcarea normelor de drept material fiscal aplicabile şi prin el i-a fost creată o situaţie mai grea decât cea existentă anterior desfiinţării primei decizii de impunere”.
„Prin actul a cărui suspendare se solicită s-a reţinut că în perioada 01.01.2018 – 31.12.2022 a înregistrat ca şi cheltuieli deductibile plăţile în cuantum de 16.648.947,48 lei pe care le-a făcut către bugetele comunelor proprietare ale fondului forestier administrat. Pe cale de consecinţă s-a reţinut încălcarea art. 25 alin. (1) Cod fiscal şi s-a stabilit în sarcina sa obligaţia de plată a sumei de 2.663.831 lei cu titlul de impozit pe profit.
Concluzia inspecţiei fiscale porneşte de la premisa falsă că toate sumele pe care le încasează din desfăşurarea activităţilor reprezintă venituri impozabile. Această premisă falsă este contrară chiar considerentelor deciziei de desfiinţare nr. 170/18.01.2024 emise de MF-DGSC.
Prin decizia de desfiinţare s-a stabilit că:
– veniturile proprii sunt constituite din diferenţa dintre veniturile arătate la art. 13(1) din Statut şi viramentele pe care le face către bugetele locale ale celor trei comune, conform art. 13(2) din statut;
– faptul că viramentele către bugetele locale sunt înregistrate în conturi de cheltuieli nu conduce la concluzia absolută că aceste viramente sunt cu adevărat cheltuieli, care să fie analizate din perspectiva deductibilității sau nedeductibilităţii, operaţiunile trebuind analizate conform fondului lor economic, nu conform formei lor.
În calitate de administrator al fondului forestier aflat în proprietatea publică a comunelor Șanț, Poiana Ilvei şi Parva, obţine venituri care reprezintă diferenţa dintre veniturile arătate la pct. 13(1) din Statut şi viramentele pe care le facem bugetelor locale ale celor trei comune, potrivit pct. 13(2) din Statut. Prin urmare, conform considerentelor deciziei de desfiinţare nr. 170/18.01.2024 emise de MF-DGSC şi contrar celor reţinute de inspecţia fiscală, nu toate sumele pe care le încasează reprezintă venituri impozabile proprii ale reclamantei”, au arătat reprezentanții ocolului silvic în fața instanței.
Aceștia au mai explicat că, ocolul silvic nefiind proprietarul fondului forestier, nu are cum să transfere dreptul de proprietate asupra acestuia şi să obţină venituri impozabile din această operaţiune.
“Prin urmare, cei 16.648.947,48 lei pe care i-a virat comunelor Șanț, Poiana Ilvei şi Parva, proprietarii fondului forestier administrat, nu sunt cheltuieli pe care le-a efectuat în scopul desfăşurării activităţii economice (în sensul art. 25 Cod fiscal). Acestea sunt sume ce se cuvin proprietarilor fondului forestier şi pe care reclamanta, în calitate de administrator al acestui fond, este obligată să le vireze proprietarilor”, au mai explicat cei de la Ocolul Silvic Izvorul Someșului Mare.
Totodată, cei de la regia autonomă silvică din Șanț mai susţin că, deși s-a înregistrat greşit aceste viramente ca fiind cheltuieli de exploatare, acest fapt nu este de natură a justifica majorarea bazei impozabile.
“Potrivit art. 14 CPF alin. (2) CPF, situaţiile de fapt relevante din punct de vedere fiscal se apreciază de organul fiscal în concordanţă cu realitatea lor economică, determinată în baza probelor administrate în condiţiile legii. Atunci când există diferenţe între fondul sau natura economică a unei operaţiuni sau tranzacţii şi forma sa juridică, organul fiscal apreciază aceste operaţiuni sau tranzacţii, cu respectarea fondului economic al acestora.
În măsura în care inspecţia fiscală ar fi stabilit starea de fapt fiscală reală, ţinând cont de prevalenta fondului asupra formei şi de considerentele deciziei de desfiinţare nr. 170/18.01.2024 emise de MF-DGSC, ar fi constatat care anume sunt veniturile proprii şi care sunt cheltuielile şi ar fi stabilit baza impozabilă prin raportare la ele.
Neprocedând astfel, inspecţia fiscală a dat din nou prioritate formei (înregistrărilor contabile greşite) în detrimentul fondului şi a stabilit în mod nelegal o bază impozabilă şi impozitul aferent”, se mai arată în acțiunea depusă de Ocolul Silvic Izvorul Someșului Mare. .
Evident, de cealaltă parte, AJFP a susținut că a procedat la refacerea inspecţiei fiscale și la emiterea unui nou act administrativ fiscal, cu respectarea prevederilor legale aplicabile în cauză și având in vedere strict considerentele deciziei de soluţionare a contestaţiei.
În iulie anul acesta, judecătorii de la Tribunalul Bistrița-Năsăud au admis cererea celor de la ocolul silvic, apreciind că toate elementele de nelegalitate invocate şi dezvoltate conturează existenţa cazului bine justificat și, în cazul în care decizia de impunere nu ar fi suspendată până la judecarea cauzei pe fond, regia silvică ar suferi o pagubă însemnată, ținând cont de suma foarte mare pe care ar trebui să o plătească cu titlu de impozit pe profit.
Ministerul a anulat decizia AJFP! Acțiunea, rămasă fără obiect
Cei de la Finanțe nu au fost de acord cu decizia tribunalului, astfel că, în luna august, au atacat hotărârea la instanța superioară.
Până însă ca instanța bistrițeană să se pronunțe, ocolul silvic a contestat noua decizie de impunere emisă de AJFP după refacerea inspecției fiscale, la Ministerul Finanţelor – Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, care a venit în luna septembrie cu o soluție, în sensul admiterii contestației. Drept urmare, deși AJFP a recurat sentința Tribunalului Bistrița-Năsăud, de voie de nevoie instituția a fost obligată să depună actul și la dosarul aflat pe rolul instanței și să arate că cererea de suspendare nu-și mai are rostul.
“La data de 18.11.2024, recurenta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bistrița-Năsăud a depus note scrise prin care a solicitat casarea în întregime a hotărârii recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii de suspendare ca rămasă fără obiect (…).
În susţinerea cererii, recurenta a arătat că, prin decizia nr. (…)/30.09.2024 emisă de Ministerul Finanţelor – Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor s-a constatat nulitatea deciziei de impunere nr. F-BN 183/3.06.2024 emisă de organele fiscale din cadrul A.J.F.P. Bistrița-Năsăud pentru impozit pe profit în cuantum de 2.827.239 lei, decizie care este definitivă şi aceasta este favorabilă petentei. (…)”, se arată în motivarea Curții de apel Cluj.
Judecătorii clujeni au analizat recursul prin prisma ultimelor date apărute în cauză și au constatat că acțiunea a rămas fără obiect, în condiţiile în care actul administrativ a cărui suspendare a fost cerută în instanță a fost anulat înainte de a fi pronunțată o hotărâre definitivă.
“Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat din următoarele considerente:
După cum s-a arătat anterior, recurenta depus la dosar note scrise din care rezultă că prin decizia nr. (…)/30.09.2024 emisă de Ministerul Finanţelor – Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor s-a constatat nulitatea deciziei de impunere nr. F-BN 183/3.06.2024, emisă de organele fiscale din cadrul A.J.F.P. Bistrița-Năsăud. (f.18)
În contextul anulării actului administrativ fiscal în privinţa căruia reclamanta-intimată a solicitat suspendarea, cerere admisă de către instanţa de fond, Curtea a invocat, din oficiu, excepţia lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată, în acord cu dispozițiile art. 194 al. 1 lit.c) c.pr.civ.
Obiectul cererii de chemare în judecată desemnează pretenţia concretă dedusă spre soluţionare instanţelor judecătoreşti prin cererea de chemare în judecată, prin care se urmăreşte respectarea unui drept subiectiv civil sau a unui interes legitim.
În speţă, în faţa instanţei de fond, reclamanta a solicitat suspendarea unui act administrativ fiscal ce a fost ulterior anulat, în procedura administrativă de control, declanșată în urma formulării reclamației administrative, conf. art. 268 c.pr. fiscală. În consecinţă, întrucât a dispărut din ordinea de drept actul administrativ fiscal faţă de care s-a formulat cererea de suspendare, în baza textelor legale menţionate anterior, văzând şi conţinutul art. 488 al. 1 pct.8 c.pr.civ., se va admite recursul declarat de recurenta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bistrița-Năsăud împotriva sentinţei civile nr. 243 din 12.07.2024, pronunţată în dosarul nr. 2223/112/2024 al Tribunalului Bistrița-Năsăud, pe care o casează, în tot.
Se va admite excepţia rămânerii fără obiect a acţiunii şi, pentru considerentele expuse, se va respinge acţiunea formulată ca rămasă fără obiect”, se arată în motivarea Curții de apel Cluj.
Despre acest caz, Gazeta de Bistrița a scris aici:
