Firma bistrițeană Jacqueline Marriage se războiește în instanță cu Direcția Regională Antifraudă Fiscală (DRAF) Oradea, după ce instituția statului a emis pe numele acesteia o decizie de impunere de peste un milion de lei și, în plus, a pus sechestru pe o serie de bunuri aparținând SRL-ului, pe motiv că ar exista posibilitatea să se sustragă de la plata obligațiilor. Până acum, Jacqueline Marriage a obținut în instanță suspendarea decizie de impunere până la judecata pe fond, și anularea decizie prin care a fost impus sechestrul asupra bunurilor.
Jacqueline Marriage este cunoscută bistrițenilor în principal prin activitatea acesteia în domeniul de alimentație publică, însă din 2022, administratorii acesteia au decis să diversifice activitatea firmei și cu “alte transporturi terestre de călători”, adică transport alternativ în regim de taxi.
În octombrie 2023, DRAF Oradea a efectuat un control la firma bistrițeană, în cadrul unei acțiuni privind identificarea şi combaterea cazurilor de muncă nedeclarată la angajatorii care desfăşoară activitate de transport alternativ de persoane, pentru a se verifica dacă activitatea pe acest segment este desfășurată conform prevederilor legale în domeniu.
Ei bine, în opinia celor de la DRAF Oradea, firma nu a plătit suficienți bani la bugetul de stat, așa că a purces să calculeze obligaţiile fiscale aferente contractelor individuale de muncă pentru anii 2022 și 2023.
După ce i s-au solicitat de DRAF alte documente spre verificare, în iulie 2024, firma bistrițeană s-a pomenit că ar avea de plătit obligaţii fiscale în valoare de peste 1,26 milioane lei – contribuţii sociale şi penalităţi de nedeclarare, inspectorii orădeni luând în calcul sumele încasate de firmă în perioada 2022-2023 de pe urma acestei activități de transport alternativ, un total de circa 2,9 milioane lei (din care îi revenea în realitate doar 6%). În plus, cei de la DRAF i-au pus anumite bunuri sub sechestru.
Drept urmare s-a ajuns la instanță, unde mai întâi a cerut suspendarea deciziei de impunere și a celei de punere sub sechestru a bunurilor, cereri judecate separat în două dosare depuse la Tribunalul Bistrița-Năsăud, precum și anularea deciziei de punere sub sechestru a unor bunuri din patrimoniu, dar și contestarea decizie de impunere.
Impunere fiscală finală, mărită de 7 ori
Așa cum am precizat mai sus, firmei bistrițene i s-a admis cererea de suspendare a deciziei de impunere, pe motiv caz bine justificat și pagubă iminentă, asta până la judecarea cauzei pe fond, când instanța va decide dacă va anula sau nu actul administrativ emis de DRAF Oradea.
Astfel, reprezentanții Jacqueline Marriage au explicat în instanță faptul că, deși pentru prestarea serviciilor de tip taxi a încheiat 13 contracte de agenţie cu diverşi conducători auto, care îşi desfăşoară activitatea economică în mod individual şi independent, ca persoane fizice autorizate, cei de la DRAF au susținut că șoferii respectivi ar fi trebuit angajați în mod obligatoriu. Pentru faptul că nu șoferii nu au fost angajați, în opinia DRAF, firma ar fi eludat cu bună știință plata obligațiilor fiscale. Inițial i s-au calculat obligații fiscale de aproape 170.000 lei, însă mai apoi suma a sărit la peste 1,2 milioane lei.
“În motivare, s-a arătat că reclamanta desfăşoară activitatea de transport alternativ de persoane. În esenţă, activitatea de transport alternativ presupune, în conformitate cu dispoziţiile articolului 2 lit. a) din Ordonanţa de Urgenţă nr. 49/2019 privind activităţile de transport alternativ cu autoturism şi conducător auto, prestarea de servicii de transport cu ajutorul unui autoturism, „în baza unui contract de transport alternativ încheiat între pasager şi operatorul de transport alternativ deţinător al autoturismului care este intermediat de un operator al platformei digitale conform prezentei ordonanţe de urgenţă printr-o platformă digitală”. Pentru desfăşurarea activităţii, reclamanta este înregistrată pe platformele de transport Uber şi Bolt.
Activitatea este prestată în baza autorizaţiei pentru transport alternativ (…) cu valabilitate de la data 10.02.2022 până la data de 9.02.2025.
Pentru prestarea acestor servicii, a încheiat 13 contracte de agenţie cu diverşi conducători auto, care îşi desfăşoară activitatea economică în mod individual şi independent, ca persoane fizice autorizate. Automobilele utilizate de către aceştia şi care figurează în flota reclamantei aparţin acestora, astfel că am încheiat contracte de comodat şi contracte de închiriere pentru a obţine dreptul de folosinţă legală asupra acestora.
La data de 16.10.2023 a fost efectuat un control în cadrul acţiunii privind identificarea şi combaterea cazurilor de muncă nedeclarată la angajatorii care desfăşoară activitate de transport alternativ de persoane la sediul social al reclamantei. În cadrul anexei la procesul-verbal de control s-a consemnat că reclamanta desfăşoară activitatea de transport alternativ în conformitate cu dispoziţiile legale, că pentru colaboratorii cu care desfăşor activitatea de transport alternativ deţin copie conformă aşa cum se stipulează la art. 2, lit. g) din lege, că personalele fizice autorizate sau persoanele juridice sunt deţinătoare sau chiriaşi ale mijloacelor de transport cu care se efectuează transportul alternativ, şi respectiv că s-au respectat dispoziţiile art. 13 alin. (2) din OUG nr. 49/2019 care precizează că autorizaţia pentru transportul alternativ se eliberează operatorului de transport alternativ numai pentru autoturismele deţinute în proprietate, închiriate sau în comodat. Aşadar, în urma unei inspecţii efectuate de către Inspectoratul Teritorial de Muncă s-a concluzionat că activitatea desfăşurată de către reclamanta, sub toate aspectele, este în conformitate cu dispoziţiile legale, respectiv OUG nr. 49/2019.
În data de 29.02.2024, Direcţia Generală Antifraudă Fiscală – Direcţia Regională Antifraudă Fiscală 6 Oradea a emis Procesul-verbal de constatare nr. 894/29.02.2024, în urma desfăşurării unui control antifraudă. Organul fiscal a constatat următoarele:
Conducătorul auto trebuia în mod obligatoriu angajat de către operatorul de transport alternativ sau să fie titularul unei entităţi economice cu o autorizaţie de sine stătătoare (p. 3 din Procesul-verbal);
În aceeaşi logică, pentru a desfăşura activitatea în condiţii de legalitate, conducătorul auto cu care reclamanta a încheiat un contract de agenţie trebuia să deţină autorizaţie pentru transport alternativ, neputând să presteze serviciile doar pe baza autorizaţiei reclamantei (p. 5 din Procesul-verbal);
Activitatea de transport alternativ pe care o desfăşura a fost, de fapt, externalizată, cu scopul de a «diminua cheltuielile cu salarizarea/manopera aferentă conducătorilor auto» (p. 5 din Procesul-verbal).
Totodată, organul fiscal a procedat la calcularea obligaţiilor fiscale aferente contractelor individuale de muncă care ar fi trebuit plătite pentru anii 2022 și 2023, suma de 94.225 lei pentru anul 2022, şi suma de 72.431 lei pentru anul 2023, rezultând suma totală de 166.656 lei.
În baza Dispoziţiei Directorului General Adjunct al Direcţiei Regionale Antifraudă Fiscală 6 Oradea, cu nr. A FBH 5079/18.04.2024, a fost iniţiată procedura de verificare documentară, pe baza documentelor pe care reclamanta le-a comunicat la solicitarea organelor fiscale, în vederea verificării plăţilor impozitelor şi contribuţiilor sociale datorate bugetului de stat.
În data de 19.06.2024 a fost emisă Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. A-FBH nr. 7377/19.06.2024, prin care s-a stabilit ca mod de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii sechestrul asigurător pentru bunuri imobile şi sechestru asigurător pentru bunuri mobile, inclusiv titlurile de valoare şi bunurile mobile necorporale asupra unor bunuri cu o valoare de 1.895.400 lei. Aceste măsuri au fost ulterior concretizate prin Procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile nr. 27/5.07.2024.
În data de 26.06.2024, ca urmare a Invitaţiei la audiere din data de 7.06.2024 cu privire ia proiectul de Decizie de impunere, a avut loc audierea administratorului reclamantei, în urma căreia a fost întocmită ###### nr. A_FBH 7531/26.06.2024, în care a fost consemnat dezacordul administratorului reclamantei în raport cu argumentele invocate de către organele fiscale cu privire la obligativitatea angajării conducătorilor auto pentru desfăşurarea activităţii de transport alternativ.
Ca urmare a finalizării procedurii de verificare documentară, în data de 25.07.2024 Direcţia Generală Antifraudă Fiscală – Direcţia Regională Antifraudă Fiscală 6 Oradea a emis Decizia de impunere A-FBH nr. 9056/25.07.2024. Au fost reluate argumentele din Procesul-verbal de constatare din data de 29.02.2024 şi au fost stabilite obligaţii fiscale în valoare de 1.263.600 lei, compuse din contribuţii sociale şi penalităţi de nedeclarare (787.770 lei pentru anul 2022 şi 475.830 lei pentru semestrul I din anul 2023)”, au precizat reprezentanții firmei în cererea de chemare în judecată, solicitând instanței “să procedeze la analizarea sumară a motivelor de nelegalitate identificate, cu consecinţa reţinerii îndeplinirii condiţiei existenţei unui caz bine justificat apt să creeze o vădită aparenţă de nelegalitate a actului administrativ fiscal contestat”.
Instanța: Caz bine justificat, pagubă iminentă!
După ce a analizat toate argumentele aduse de părți pe parcursul judecării cauzei, instanța a decis că actul emis de DRAF Oradea trebuie suspendat până la judecata pe fond prin care s-a solicitat anularea deciziei.
“Cazul bine justificat apare însă ca fiind conturat în cazul Deciziei de impunere nr. A FBH 9056/25.07.2024 din perspectiva aparenţei unui calcul nelegal al obligaţiilor fiscale suplimentare, sub aspectul stabilirii bazei de impunere, aspect invocat de reprezentantul reclamantei în cadrul dezbaterilor ce au avut loc în şedinţa publică din 06.09.2024, în sensul în care susţine că, chiar în condiţiile recalificării contractelor de colaborare în contracte de muncă, în mod nelegal au fost calculate obligaţiile suplimentare având ca bază sumele încasate de reclamantă de pe platforma digitală, organul fiscal fiind ţinut a calcula obligaţiile fiscale suplimentare aferent sumelor plătite acelor colaboratori şi nicidecum aferent sumelor încasate de reclamantă de la furnizor.
Tribunalul apreciază ca fiind întemeiată această aserţiune a reclamantei, validitatea acestei teze, a aparenţei de calcul nelegal al obligaţiilor fiscale, fiind de altfel reflectată şi de analiza comparativă a rezultatelor celor două proceduri de control distincte derulate cu privire la activitatea de transport alternativ efectuată de reclamantă, respectiv controlul antifraudă ale cărui concluzii au fost consemnate în Procesul-verbal nr. 894/29.02.2024 (…) şi verificarea documentară finalizată cu Decizia de impunere nr. A FBH 9056/25.07.2024 (…), analiză ce relevă diferenţele substanţiale de raţionament şi algoritm de calcul utilizate de aceeaşi echipă de inspectori.
Astfel, în cadrul controlului antifraudă, organul de control a procedat la reîncadrarea veniturilor obţinute din activitatea de transport alternativ, în sensul că doar o parte din aceste venituri au fost considerate venituri salariale la care s-au calculat impozitele şi contribuţiile sociale aferente (CAS, CASS, CAM, Impozit pe venit), la stabilirea bazei de impunere utilizând timpul total aferent curselor efectuate/timp în curse comunicat de operatorul de platformă a transportului alternativ (BOLT), pe care l-a raportat la tariful mediu orar ce rezultă din aplicarea prevederilor legale privind salariul minim brut (2.550 lei în anul 2022 şi 3.000 lei în sem. 1 al anului 2023), prin înmulțirea numărului de ore aferente transporturilor realizate în anul 2022 (14.133 ore) cu tariful mediu orar (15.239 lei) rezultând manopera minimă (fondul minim de salarii) ce trebuia acordată conducătorilor auto care au participat la cursele realizate în anul 2022 (215.377 lei), altfel spus, din totalul veniturilor realizate din transportul alternativ în anul 2022, cel puţin suma de 215.373 lei trebuia acordată sub formă de salarii conducătorilor auto. Aplicând acelaşi raţionament şi pentru activitatea desfăşurată în primul semestru al anului 2023, a rezultat că cel puţin suma de 165.555 lei trebuia achitată cu titlu de salarii conducătorilor auto. În atare condiţii, totalul obligaţiilor fiscale suplimentare calculate în cadrul controlului antifraudă, având ca bază de impunere sumele reţinute ca fiind cele care reprezentau manopera minimă ce trebuiau acordate conducătorilor auto care au realizat cursele de transport pe platforma digitală, pentru perioada 2022-2023 (sem. 1) este de 166.656 lei.
În schimb, în cadrul controlului efectuat ulterior prin derularea procedurii verificării documentare, referitor la aceeaşi perioadă şi activitate, s-a procedat la reîncadrarea ca venituri salariale a tuturor veniturilor obţinute din activitatea de transport alternativ prin platforme digitale, calculându-se obligaţiile fiscale suplimentare (CAS, CASS, CAM, Impozit pe venit) aferent întregii sume încasate din această activitate (1.800.614 lei pentru anul 2022 şi 1.087.614 lei pentru semestrul întâi al anului 2023), ceea ce determinat stabilirea unor obligaţii fiscale suplimentare în sumă totală de 1.263.600 lei pentru aceeaşi perioadă: 2022-2023 (sem. 1), adică o sumă de peste 7 ori mai mare decât cea calculată în cadrul controlului antifraudă.
Or, în opinia tribunalului, cel puţin la nivel de aparenţă, prima abordare, care are în vedere că doar o parte din veniturile obţinute din activitatea de transport alternativ prin platforme digitale pot fi considerate venituri salariale ce s-ar fi impus a fi acordate conducătorilor auto, apare ca fiind susţinută de un fundament logic, şi nicidecum cea ulterioară, adoptată cu ocazia emiterii deciziei de impunere în urma verificării documentare şi care pleacă de la premisa considerării ca având natură salarială toate veniturile transmise de platforma digitală BOLT ca fiind încasate ca urmare a desfăşurării activităţii de transport alternativ, aspect ce vine în contradicţie cu însăşi raţiunea desfăşurării de către reclamantă a unei atare activităţi (concluzia organului fiscal, reflectată în modul de stabilire a bazei de impunere prin decizia a cărei executare se solicită a fi suspendată, determinând concluzia că toate veniturile obţinute de societate din activitatea de transport alternativ ar fi trebuit să fie virate, cu titlu de salariu, conducătorilor auto, ceea ce este ilogic, întrucât anihilează orice utilitate economică pentru societatea reclamantă, aceasta cu atât mai mult cu cât din contractele de colaborare încheiate cu persoane/entităţi economice ce asigurau prestare de servicii, rezultă în mod neechivoc faptul că reclamanta avea dreptul la o remuneraţie ce se constituia ca procent de minim 6% din încasările realizate.
Acest aspect, al aparenţei calculului nelegal al obligaţiilor fiscale suplimentare, constituie o împrejurare de natură a crea o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, de natură a determina suspendarea executării acestuia, în condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce priveşte paguba iminentă, aceasta nu poate fi dispensată de aceea a cazului bine justificat. Această condiţie este cerută de către legiuitor pentru a se aprecia asupra influenţei pe care un act, posibil nelegal, o poate produce asupra patrimoniului celui în cauză, prin punerea sa în executare mai înainte de verificarea legalităţii actului. Doar producerea unui prejudiciu poate justifica suspendarea unui act aparent nelegal, iar nu constatat ca nelegal.
Executarea acestor acte, mai înainte ca instanţa să judece cererea privind anularea lor, este de natură să cauzeze un prejudiciu material concret, în condiţiile în care, la o analiză în aparenţă, s-a reţinut existenţa îndoielii serioase cu privire la legalitate. Condiția pagubei iminente trebuie abordată în contextul particular al fiecărei cauze, pornind de la analiza modului în care executarea actului posibil ilegal afectează părţile în cauză şi de la condiţiile în care paguba ar putea fi acoperită în situaţia constatării nelegalităţii actului.
Or, raportându-se la cauza de faţă, executarea iminentă a deciziei de impunere ce stabileşte în sarcina reclamantei obligaţii fiscale suplimentare având o valoare foarte mare (1.263.600 lei), cu privire la care tribunalul a reţinut în cele ce precedă aparenţa unui calcul nelegal, este în mod evident de natură să producă un blocaj al activităţii reclamantei, aceasta în condiţiile în care înscrisurile depuse la dosar (…) atestă obligaţiile curente ale reclamantei, obligaţiile asumate prin cele 27 contracte de leasing şi un contract de credit. Se instituie astfel un dezechilibru între păstrarea efectelor actului posibil ilegal şi gradul de afectare al reclamantei prin producerea efectelor acestui act. (…)
Cum punerea în executare a actelor contestate ar avea un impact negativ asupra drepturilor reclamantei, pentru conservarea acestora, tribunalul apreciază că se impune suspendarea executării Deciziei de impunere nr. A_FBH 9056/25.07.2024 emisă de DIRECŢIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ 6 Oradea, până la pronunţarea instanţei pe fond”, se arată în motivarea Tribunalului Bistrița-Năsăud.
