O bistrițeancă stabilită în Germania aduce acuzații grave Centrului de vârstnici din Budacu de Jos! (ep. 2) Cum au tratat cazul legiștii de la IML Cluj

Așa cum am promis, continuăm să vă relatăm despre cazul binecunoscutei învățătoare Florica Tătaru din Bistrița, care în august 2021 a fost internată în Centrul de vârstnici din Budacu de Jos și, după ce a suferit fracturi de șold și de bazin, s-a ales cu o escară groaznică infectată, în care s-a depistat prezența stafilococului auriu meticilino rezistent și E-coli. A ajuns la Spitalul Județean de Urgență Bistrița, unde medicii s-au luptat timp de aproape o lună să o salveze. Când a fost externată, starea Floricăi Tătaru era ameliorată, nu vindecată, dar după câteva luni organismul ei a cedat.

Am arătat în articolul precedent faptul că, inițial, Florica Tătaru a depus, prin avocat, o plângere penală, în care a precizat care au fost condițiile de la centrul de vârstnici și împrejurările care au dus la dobândirea escarei suprainfectate care i-a cauzat chinuri groaznice și făcut-o să zacă pe patul spitalului circa o lună de zile . După ce a intervenit decesul acesteia, lupta a fost preluată de fiica sa, Rodica Frintz. Dar până la momentul decesului, Florica Tătaru a avut calitate de persoană vătămată în dosarul penal constituit de procurorii de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistrița, care au dispus legiștilor de la SMJL Bistrița-Năsăud efectuarea unei expertize medico-legale, prin care să se răspundă la anumite obiective (întrebări).

Legiștii bistrițeni au întocmit respectivul raport, dar fiind vorba despre o escară de gradul IV suprainfectată, au precizat că trebuie efectuată o nouă expertiză medico-legală de către un medic specialist care funcționează în cadrul IML Cluj-Napoca.

Goluri mari în procedurile medicale aplicate la centrul de vârstnici

Noua expertiză medico-legală nu a adus însă lămuririle necesare, punându-se mare accent pe tratamentul primit de Florica Tătaru în spital, de parcă sub lupă ar fi fost medicii de acolo, fără să se țină cont foarte tare de ceea ce s-a întâmplat în centrul de la Budacu de Jos până la momentul în care ajuns în spital, la un pas de moarte.

De altfel, în raportul cu pricina, centrul este amintit foarte scurt, amintindu-se doar că fosta învățătoare din Bistrița a beneficiat de anumite proceduri medicale în perioada 3 ianuarie – 17 februarie 2022. Din aceste proceduri notate pe hârtie, reiese că cel târziu la data de 5 ianuarie, doamna Tătaru avea deja formată escara și era deja o problemă acolo – “pansat zona sacrală – iod, dermobacter”. Al doilea “pansat zona sacrală” este notat pentru data de 7 ianuarie, următorul pe 10 ianuarie cu iod și baneocin, iar mai apoi în ziua de 12 ianuarie, cu iod și dermobacter. Din această zi de 12 ianuarie, așa cum apar mențiunile în raportul de expertiză medico-legală conform documentelor puse la dispoziție de Centrul de la Budacu de Jos, nimeni nu îi mai aplică doamnei Tătaru vreun pansament în zona sacrală până pe data de 21 ianuarie, zi când mai este menționată și zona calcaneelor (călcâie), unde se pare că avea și acolo un început de escare din cauza imobilizării la pat. Mai apoi, pansamentele sunt aplicate, repetăm conform înscrisurilor care au ajuns la medicii legiști, în ambele zone – sacrală și calcanee – în zilele de 24, 26, 28 și 31 ianuarie, apoi în 2 februarie, după care în perioada 4 – 17 februarie, femeia este pansată zilnic, de unde putem trage concluzia că respectiva escară arăta deja rău de tot. Culmea, nu mai apare nimic notat pentru ziua de 18 ianuarie, iar pe data de 19 ianuarie, Florica Tătaru este transportată la spital, unde medicii au constatat că femeia avea o “escară de decubit lombar, suprainfectată, purulentă” și se constată prezența stafilococului aurie meticilino-rezistent, dar și prezența E-coli.

Interesant este că, medicii de la Spitalul Județean au constatat că doamna Tătaru a suferit două fracturi, cei de la Centru nu fac nicio referire la procedurile aplicate în perioada 14 decembrie 2021 ( a doua zi după externare) – 2 ianuarie 2022, fiindcă așa cum se poate vedea mai sus, mențiunile încep abia din data de 3 ianuarie 2022.

Cum a dobândit Florica Tătaru cele două bacterii periculoase?

Rezumând concluziile la care au ajuns cei de la IML Cluj, “vinovată” că s-a procopsit cu escara suprainfectată a fost tot doamna Tătaru, care pe data de 13 decembrie 2021 – atunci când cei de la Centru au dus-o la spital (cu ambulanța, evident) sub pretextul că ar fi suferit un accident vascular cerebral și s-a descoperit că de fapt ea prezenta fractură de șold și una de bazin – a refuzat categoric internarea și intervenţia chirurgicală. Asta în condițiile în care femeia suferea de Alzheimer și, în plus, atunci când a ajuns în unitatea spitalicească era “somnoroasă”, starea aceasta fiind datorată hipnoticelor care i se administraseră. Astfel, suferind de Alzheimer și fiind sub efectul medicamentelor, întrebarea este: cât de bine a înțeles doamna Tătaru la acel moment că medicii trebuie să intervină chirurgical pentru a-i trata fracturile? Și nimeni nu i-a anunțat aparținătorul legal, adică pe fiica sa, Rodica Frintz.

Pe de altă parte, legiștii nu au avut mari semne de întrebare cu privire la modul în care Florica Tătaru a dobândit cele două bacterii: stafilococul auriu meticilino-rezistent și E-coli, care pot duce la concluzia unor condiții de igienă precară. Și culmea, sunt doar câteva întrebări de bun simț- Cât de bine s-au spălat și și-au dezinfectat mâinile persoanele care i-au tratat escara? Cât de curate și cât de des au fost schimbate lenjeria de pat și îmbrăcămintea doamnei Tătaru care a venit în contact direct cu pielea, mai ales în condițiile în care ea era și imobilizată la pat și nu se putea deplasa la toaletă? Cum s-au îngrijit cei de la Centru de igiena corporală a doamnei Tătaru, imediat după ce a fost imobilizată la pat? Atunci când cei de la Centru au observat că escara devine ușor purulentă, de ce nu au apelat la un medic specialist pentru a fi prescris tratamentul specific pentru astfel de cazuri, sau de ce nu au dus-o rapid la spital, știindu-se că o persoană în vârstă și care prezintă și alte boli și evident cu o imunitate mult mai scăzută, este predispusă mult mai tare la infecții severe?

Rodica Frintz: Expertiză incompletă, dar mai ales netemeinică

Cu acest nou raport de expertiză medico-legală al IML Cluj, Rodica Frintz nu a fost de acord, astfel că a înaintat Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița, un memoriu, în care arată că documentul întocmit de IML Cluj “nu este un raport de «nouă» expertiză, întrucât prin obiective nu s-a solicitat verificarea concluziilor raportului de expertiză prim întocmit în cauză”, considerând totodată că expertiza este “incompletă, dar mai ales netemeinică”.

“ (…) concluzia nr. 4 nu răspunde obiectivului solicitat – se arată că escara de decubit a fost corect tratată în spital, deși legiștii au fost întrebați dacă apariția și dezvoltarea eu nu se datorează lipsei de îngrijire anterioară din Centru, fără nicio legătură cu tratamentele din spital, iar la obiectivul referitor la existența unei legături de cauzalitate între lipsa de îngrijire din Centru și apariția și suprainfectarea escarei se răspunde că pe hârtie totul a fost în regulă (nu înțelegem cum atunci cum a apărut escara atât de extinsă din fotografie dacă persoana vătămată a fost atât de bine tratată). Înțelegem că într-o situație de mobilitate redusă crește riscul de producere a unor escare, dar de la existența unui astfel de risc până la producerea unei escare de mărimea unui pumn (în fotografiile pe care medicii legiști de la Cluj nu le-au avut la îndemână se observă cât de mare era efectiv «gaura» din spatele persoanei vătămate), chiar nu s-a putut oferi o explicație plauzibilă. (…)

Conform raportului de expertiză IML Cluj (…), în spital, la 21.02.2022, se recomandă «mobilizarea pacientei la 2 ore», «evitarea repausului pe zona afectată» – asta înseamnă că era necesar ca persoanei vătămate să-i fie schimbată poziția la fiecare două ore, evitându-se repausul pe zona afectată, pentru a nu i se agrava escara. Dacă un medic specialist stabilește că era necesar ca persoanei vătămate stabilește că era necesar ca persoanei vătămate să i se schimbe poziția o dată la fiecare 2 ore, cum este posibil să se consemneze că a existat o îngrijire suficientă, neculpabilă medical, în Centrul Suflet pentru Suflet, care avea angajate 2 persoane, o asistentă și o infirmieră cu studii nefinalizate, care lucrau în intervalele 8-16, respectiv 11-19. Admițând, prin absurd, că cele două martore s-ar fi ocupat aproape exclusiv de persoana vătămată, deși avea în supraveghere și îngrijire 40 de persoane, între orele 19 și 8 (peste 13 ore din 24), cine și ce îngrijire medicală oferea persoane vătămate, pentru a nu permite evoluția și suprainfectarea escarei până la stadiul de sepsis?

Concluzia nr. 5 a raportului de expertiză este chiar hilară: «deoarece din actele medicale puse la dispoziție (de Centru – nota noastră) n-am constatat elemente obiective din care să rezulte deficiențe în acordarea asistenței medicale», persoana vătămată nu trebuia să aibă o escară suprainfectată sepsis!

Este jignitor de-a dreptul modul în care se explică lipsa de cauzalitate între escară și deces: deoarece suprainfecția escarei este generată de agenți patogeni diferiți (stafilococ aureus rezistent la meticilină MUSA – la momentul internării), lipsă la momentul decesului, ea n-ar fi nici măcar indirectă, în pofida faptului că se scrie negru pe alb în certificatul constatator al decesului la litera D), Starea morbidă inițială – Boala sau bolile inițiale care au declanșat boala morbidă care a cauzat decesul – este «Escare de decubit dorsal suprainfectate». Escara de decubit dorsal a fost «dobândită» din cauza «excelentei» îngrijiri din Centru, constituie boală care a declanșat boala morbidă care a cauzat decesul, iar lipsa de identitate a agentului patogen ce cauzează suprainfectarea acestuia ar putea cel mult la concluzia unei lipse a legăturii de cauzalitate directe, însă nicidecum n-ar putea înlătura legătura de cauzalitate indirectă – escara e aceeași (nu s-a mai vindecat niciodată), indiferent nu ce e suprainfectată.

Mai dorim să subliniem punctual următoarele aspecte: persoana vătămată a fost internată în decembrie cu suspiciunea de AVC, fracturile fiind constatate cu ocazia examinării acesteia, ceea ce dovedește minunata îngrijire și supraveghere din Centru: ei pur și simplu nu realizaseră că persoana vătămată avea fracturi multiple.

Se impută unei persoane de 91 de ani că a refuzat internarea, fără ca fiica acesteia să fi fost informată cu privire la necesitatea intervenției chirurgicale. Potrivit medicului Costruț, care a consultat persoana vătămată atât în spital (aspect ce rezultă don expertiză), cât și ulterior, comparând fotografiile și filmările depuse și la dosarul cauzei, dar nepuse la dispoziția legiștilor de la Cluj, cu actele medicale, s-ar fi putut stabili că era cu neputință ca fracturile să se fi produs concomitent (din filmarea de la mijlocul lunii noiembrie rezultă că persoana vătămată căzuse deja, avea vânătăi, se plângea de dureri la picior, dar se mișca totuși cu greutate, ceea ce n-ar fi fost posibil cu fracturi la ambele membre). Apoi din lipsă de informare cu privire la caracterul posibil fals al înscrisurilor privind activitățile pretins prestate de Centru în favoarea persoanei vătămate, medicii legiști le-au luat de bune și nu s-au exprimat asupra posibilei infirmări prin starea de sănătate deteriorată a victimei.

În expertiză se insistă și pe condițiile interne preexistente ale persoanei vătămate (vârsta înaintată, morbiditatea preexistentă, boala Alzheimer), se minimizează condițiile externe, nu cumva  să se stabilească vreo culpă de îngrijire, dar nu se explică nicicum aceeași persoană vătămată, cu aceleași condiții interne agravate în cele 5 luni de internare în Centru, a mai trăit 10 luni ulterior (n. r. – acasă)”, a scris Rodica Frintz în memoriul depus la dosarul de cercetare penală.

Drept urmare, procurorul de caz a solicitat de la IML Cluj întocmirea unei noi expertize, care însă se lasă așteptată de multe luni.