Marius Hoza și Daniel Sechei, cei doi bărbați acuzați de braconaj, au fost condamnați la pedepse cu închisoare sub supraveghere: câte un an și trei luni. Pe perioada de supraveghere, cei doi nu mai au voie să poarte și să folosească arme, dar nici să mai aibă calitatea de vânători.
Polițiștii era cu ochii pe Hoza încă din 2018, când “s-au sesizat din oficiu” cu privire la săvârşirea infracţiunii de nerespectarea regimului materiilor explozive, iar dosarul a ajuns pe masa procurorilor de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud
Tot “din oficiu” s-au sesizat și un an mai târziu, după ce au primit un pont că Hoza împreună cu Sechei ar fi vânat, fără autorizaţie, un mistreț, dosarul fiind înregistrat la Parchetul de la Beclean.
Doi ani mai târziu, procurorii de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud au cerut dosarul cercetat de procurorii de la Beclean, și au reunit cele două dosare existente într-unul singur.
Posesor de permis pentru două arme de vânătoare, Hoza a intrat în atenția polițiștilor de la Arme și muniții, după un control la locuința bărbatului pentru verificarea modului de păstrare a armelor şi muniţiilor. Atunci i-au găsit un cartuș care conținea o pulbere formată dintr-un amestec de nitroceluloză şi nitroglicerină, substanţe pe care bărbatul nu ar fi avut voie să le dețină.
În mai 2019, Hoza împreună cu Sechei, și el având permis pentru arme letale de vânătoare, au fost depistați braconând un mistreț, în locaţia „Pombis” de pe raza fondului cinegetic nr.1 Chiuieşti. De fapt, în timp ce se aflau pe fondul de vânătoare, cei doi au fost văzuți de o persoană, care i-a anunțat pe polițiști.
Oamenii legii i-au găsit pe cei doi bărbați, nu pe fondul de vânătoare, ci la locuința lui Hoza, unde tocmai pârjoleau mistrețul vânat.
Potrivit procurorilor, polițiștii au ridicat cadavrul animalului și l-au predat specialiștilor de la DSVSA pentru analize, aceștia constatând că animalul fusese împușcat, nu înjunghiat, așa cum au susținut Hoza și Sechei.
Totodată, anchetatorii au aflat și faptul că, cei doi nu aveau permis de vânătoare pentru ziua respectivă.
Hoza a încercat să se scape
Sechei a negat săvârșirea faptei în timpul urmăririi penale, iar în timpul judecății a uzat de dreptul la tăcere.
În timpul anchetei, Hoza a uzat de dreptul la tăcere, iar în cursul judecății a negat săvârșirea infracțiunii.
Astfel, în fața instanței, Hoza a arătat că l-a chemat pe Sechei pentru a-l ajuta să sacrifice un metis de mistreț, unul din exemplarele pe care le avea în curte, pe care l-a încărcat apoi în mașină și l-a transportat 150-200 de metri în gospodăria sa.
“L-a ucis lângă gard, cu o tijă de cositoare, lungă de aproximativ un metru și jumătate, de grosime 0,8-1 mm, lovindu-l în zona plămânilor. În timp ce pârjoleau porcul au pătruns în curte polițiștii, care le-au ridicat armele, vestimentația dar și autovehiculul, și le-au cerut să îi însoțească la postul de poliție. Acolo au sigilat armele, vestimentația și autovehiculul, și au luat urme secundare de tragere de pe mâinile și de pe fața inculpaților”, arată instanța în motivare.
Probele au indicat vinovăția ambilor
Instanța spune însă că probele de la dosar indică contrariul.
“Coroborând probele sus descrise, declarația martorului cu identitate protejată din care rezultă că inculpații sosiți cu autovehiculul inculpatului Hoza Marius, înarmați cu o armă și însoțiți de doi câini de vânătoare, au intrat pe fondul de vânătoare, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, din care rezultă că în locul în care a fost parcat autovehiculul inculpatului au fost identificate mai multe urme de rulare, iar inculpații au fost surprinși ulterior la domiciliul inculpatului Hoza Marius în timp de pârjoleau un exemplar de mistreț, adresa DSVSA BN din care rezultă că animalul ucis nu era un metis ci un mistreț, adresa AVPS (…) din care rezultă că inculpaţii nu au fost autorizaţi pentru practicarea vânătorii pe fondurile gestionate de asociaţie la data respectivă, procesul-verbal din 28.05.2019 din care rezultă că în interiorul autoturismului cu care au făcut deplasarea inculpații pe fondul de vânătoare au fost identificate fire de păr care pot fi de origine animală și două pete brun-roșcate care pot fi de sânge de origine animală, convorbirile telefonice din care rezultă că inculpatul Hoza Marius se felicită în realitate pentru faptul că nu a fost surprins de organele de poliție chiar pe fondul de vânătoare, instanţa reţine, dincolo de orice îndoială, vinovăţia inculpaților raportat la comiterea infracţiunii imputate.
Aceștia doi, împreună, au organizat deplasarea pe fondul de vânătoare fără a fi autorizați în acest sens, înarmați cu o pușcă și însoțiți de doi câini de vânătoare pentru depistarea și hăituirea vânatului, și au ucis prin împușcare exemplarul de mistreț găsit ulterior la locuința inculpatului Hoza. Instanța va reține astfel că infracțiunea a fost comisă în coautorat, inculpații acționând în același timp, fiind permanenți conștienți de activitatea celuilalt, pentru aducerea la îndeplinire a scopului pe care și l-au propus și realizat în cele din urmă. Ambii au avut aceeași contribuție la fapta de care sunt acuzați împreună, și au acționat conjugat, fără ca unul dintre ei să aibă o contribuție mai importantă, chiar dacă aparent inculpatul Hoza ar putea fi creditat ca autor al faptei deoarece el a fost cel care a pătruns pe fondul de vânătoare având asupra sa arma, iar contribuția inculpatului Sechei ar părea, aparent, a fi una de complice concomitent material și moral. Și asta deoarece rolurile au putut fi inversate mai târziu la fața locului, iar singurii care ar fi putut face lumină asupra acestui aspect, inculpații, nu au făcut acest lucru. (…)
Instanța nu va primi apărările inculpatului Hoza Marius, conform cărora a ucis animalul în felul în care a susținut în declarația dată în instanță. Reușita unei asemenea acțiuni este improbabilă, uciderea cu o tijă subțire și lungă a unui asemenea animal sălbatic, dintr-o singură lovitură, care a provocat perforarea a nu mai puțin de 6 organe interne (intestine, splină, stomac, ficat, diafragm, pulmon) înainte de ieși prin cealaltă parte a corpului animalului.
Desigur că un vânător ca și inculpatul, pus în situația de a ucide în gospodărie un asemenea animal, ar fi reușit că prindă animalul în capcană și să-l ucidă cu un instrument potrivit unei asemenea operațiuni, care să asigure o moarte cât mai sigură, cât mai rapidă și fără o suferință inutilă cauzată animalului, și care să nu facă carnea animalului improprie consumului, prin perforarea intestinelor.
În realitate, apărarea inculpatului, care nu a dat inițial declarații, a fost construită după ce a consultat dosarul de urmărire penală, și a observat modul de producere a leziunilor, motiv pentru care a și susținut că a ucis animalul cu un obiect lung și subțire, care ar putea provoca o rană asemănătoare glonțului, și ar putea acredita varianta sa.
Vom reține așadar ca o concluzie, în acest context, că nu este o coincidență faptul că în aceeași zi în care inculpații au fost văzuți intrând pe fondul de vânătoare înarmați și însoțiți de câini de vânătoare, au fost și surprinși pârjolind, chipurile, un metis crescut în gospodăria proprie.
Discuțiile surprinse de interpretările telefonice, din care rezultă cu evidență faptul că inculpatul se aștepta oricând să fie prinși la braconat chiar pe fondul de vânătoare, dau în realitate măsura sincerității inculpatului. Și mai mult decât atât, dau o greutate și mai mare declarației martorului cu identitate atribuită, care a arătat în declarație că este de notorietate la nivelul comunității locale că cei doi inculpați practică braconajul.
În fine, raportat la aceleași declarații ale inculpatului, care a arătat că urme secundare ale împușcăturii nu au fost evidențiate deși au fost recoltate probe atât de la el cât și de la celălalt inculpat, instanța reține că o asemenea constatare tehnico-științifică nu a putut fi realizată din motive tehnice așa cum rezultă din înscrisul depus la dosar (…), deci prezența acestor urme în mostrele recoltate nu a fost niciodată exclusă”, a arătat instanța în motivare.
Condamnare sub supraveghere
Drept urmare, Hoza și Sechei au fost condamnați fiecare la un an și 3 luni de închisoare sub supraveghere pe o perioadă de 2 ani și 90 de zile muncă în folosul comunității.
“Altă pedeapsă decât închisoarea, sau o altă modalitate de individualizare a acesteia, nu sunt însă posibile, raportat la gravitatea faptei comise și circumstanțele în care a fost săvârșită, faptul că ambii inculpați erau vânători care cunoșteau foarte bine regulile stricte care trebuie respectate atunci când vine vorba despre vânătoare, și mai mult decât atât, raportat la poziția procesuală adoptată în cursul procesului penale, de negare a faptei, care subliniază încă odată faptul că inculpații trebuie să fie ajutați să conștientizeze gravitatea faptei și nevoia de îndreptare a comportamentului antisocial”, a conchis instanța.
Totodată, pe perioada de supraveghere, celor doi bărbați li s-a interzis dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, dar și calitatea de vânători.
În ceea ce privește acuzația adusă lui Hoza, de nerespectarea regimului materiilor explozive, după ce polițiștii au găsit la percheziții o pulbere care ajută la mărirea vitezei alicelor folosite la vânătoare, instanța a arătat că fapta nu este prevăzută de legea penală, astfel că bărbatul a fost achitat.
Sentința nu este definitivă și a fost atacată, deocamdată, de către procurori la Curtea de Apel Cluj.
