Tind din ce în ce mai mult sa cred ca traim într-o lume nebuna de tot. Altfel nu-mi pot explica faptul ca un copil nevinovat poate fi chinuit si torturat asa cum a fost micutul Lucian de catre cea care trebuia sa fie pentru el o a doua mama, asistenta maternala.
Dupa tragicul eveniment am fost de-a dreptul socata si revoltata ca în secolul XXI, în lumea moderna în care traim, se mai pot petrece asemenea grozavii, cu atât mai mult cu cât e vorba de un suflet nevinovat. Micutul de doar patru ani si jumatate a patimit mai mult decât ne putem închipui. O data ca a fost smuls de lânga mama lui si apoi prin torturile aplicate de o bestie cu chip de om, doar pentru ca era de etnie rroma.
Nu am înteles niciodata si nu voi putea sa înteleg vreodata cum poti sa urasti un om doar pentru ca face parte dintr-o alta etnie, ca are o alta culoare a pielii sau are o alta credinta. Facem parte din aceeasi specie, cea umana si ne mândrim cu asta. Omul – fiinta înzestrata cu ratiune! Care ratiune? Multora le place sa-si chinuiasca semenii, sa-i tortureze, sa-i ucida. Multi dintre noi spunem ca stim a iubi, dar nu am facut-o niciodata. Ne iubim doar pe noi însine si nu vedem mai departe de propria persoana. Goana dupa bani sau dupa putere ne orbeste pe zi ce trece si nimic altceva nu mai conteaza, indiferent de nivel. În lume se duc razboaie, se trag sfori doar din cauza acestor ispite. Mii de oameni sufera din cauza ambitiilor prostesti ale câtorva potentati. Dar când e vorba sa se gasesca un tap ispasitor se arata întotdeauna cu degetul spre cineva.
Revenind pe plan local, avem si noi, alaturi de asistenta criminala, vreo doi tapi ispasitori din conducerea DGASPC BN. Sunt vinovati, nu spun nu, dar oare doar ei sunt singurii? Societatea – vecinii, persoanele care au intrat în contact cu familia acelei asistente maternale au fost chiar atât de orbi încât nu au vazut ce se petrece? Sunt sigura ca nu! Doar ca au preferat sa “nu se bage”. Au închis ochii si pentru asta a platit cu viata un copil. Apoi mai sunt si cei doi copii ai criminalei, care nu mai sunt la vârste fragede încât sa nu faca absolut deloc distinctie între bine si rau. Motivul ca ei nu au fost de fata când mama lor îl tortura pe Lucian nu are nicio baza, i-au vazut ranile. Dar, nu-i interesa asa ceva, nu? Lucian nu era sânge din sângele lor si pe deasupra era si tigan.
De la moartea lui Lucian, culmea, au început sa apara ca ciupercile dupa ploaie înca câteva cazuri de copii aflati în plasament, care au fost maltratati de asistentii maternali în grija carora se aflau ori de membrii familiilor acestora. Pâna acum nimeni nu a vazut nimic si nu a auzit nimic. Oare? Sincer cred ca nu s-a vrut asta si s-a mers pe principiul “las-o ma ca merge-asa!”. Acum toata flaorea cea vestita a celor care lupta pentru protectia si drepturile copilului s-a trezit sa porneasca tavalugul controalelor. S-a uitat însa ca e mult mai usor sa previi decât sa vindeci. Cazurile aparute în mass-media legate de copiii maltratati de asistentii maternali sunt doar vârful aisbergului. Sunt convinsa ca la nivel national nu sunt singurele, desi mi-as dori sa fie asa. Toate acestea din cauza ca nu au fost efectuate niste evaluari psihologige sau daca ele exista au fost facute în dorul lelii. Adica nu sunt bune de nimic. Adevarul este ca nici nu avem specialisti care sa le faca, iar pe de alta parte mintea omului e atât de întotocheata încât nimeni nu poate sti când are loc acel declick care îl poate trece peste prag, de la normalitate la nebunie.
Din pacate acesti copii sufera doar pentru ca au venit pe lume fara ca cineva sa-i fi dorit si mai mult, pentru ca sunt singuri. Din pacate multi copii sufera doar din cauza ca multi înca mai cred ca educatia se poate face doar cu nuiaua si asta pare ceva norma la români. Violenta este la ea acasa în societatea româneasca, iar cei care ar putea face ceva sa o stârpeasca stau cu mâinile în sân.
Liana Muresan
