În luna februarie, conducerea Stațiunii de Cercetare și Dezvoltare Pomicolă (SCDP) Bistrița a dat în judecată din nou pe moștenitorii proprietarilor de terenuri din perimetrul stațiunii, contestându-le calitatea de … moștenitori. Am anunțat acest lucru la vremea respectivă, când tocmai se pronunțase Înalta Curte de casație și Justiție. Procesul e încă în faza de depuneri de întâmpinări și cereri de intervenții. Oamenii implicați în proces sunt extrem de furioși pe instituțiile statului care pur și simplu își bat joc de ei de atâția amar de ani și nu își pot recupera averile antecesorilor lor. Și într-o situație dată nu poți să nu te întrebi: Ce și ale cui interese sunt în spate? Cine ține cu tot dinadinsul să calce în picioare dreptul de proprietate ale acestor oameni și contestă acum calitatea lor de moștenitori care a fost recunoscută definitiv de instanțele de judecată de mai bine de 12 ani?
Pe 11 februarie, cu trei zile înainte ca Înalta Curte de Casație și Justiție să pronunțe o decizie favorabilă pentru municipalitatea bistrițeană care a acționat în instanță, în 2017, Guvernul și Ministerul Agriculturii pentru terenurile din perimetrul SCDP de pe raza municipiului Bistrița, conducerea Stațiunii a deschis un nou proces, chemând în judecată Comisiile de fond funciar locală și județeană, precum și 21 de persoane care și-au revendicat terenurile din perimetrul mai sus amintit.
Acest nou dosar este în mod clar o acțiune prin care punerea în posesie a oamenilor să fie amânată cât mai mult. De fapt nu e altceva decât o hărțuire și bătaie de joc la adresa lor, pe modelul “vă arătăm noi vouă”, fiindcă cei de la SCDP și Academia de Științe Agricole condusă de fostul ministru al Agriculturii Valeriu Tabără, speră ca oamenii să se sature și să renunțe la suprafețele revendicate și pentru care dovedesc cu acte și multe expertize topo că au fost deținute de antecesorii lor.
În această ediție vă prezentăm, în limita spațiului disponibil, ce spun moștenitorii foștilor proprietari ai terenurilor din perimetrul stațiunii în întâmpinările depuse la dosarul cauzei, precum și ce susțin în cererile de intervenție Ministerul Agriculturii și Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești”. Trebuie să menționăm că, recent, reprezentanții SCDP Bistrița au depus cerere de modificare a cererii introductive de chemare în judecată. Adică se schimbă după cum bate vântul!
Gabriela Breșfelean: SCDP a pierdut de fiecare dată, dar tot are tupeul să facă chemări în judecată! Încearcă să ne reconfigureze arborele genealogic
Una dintre întâmpinări a fost depusă de cea care a purtat de-a lungul anilor cel mai mult greul război cu instituțiile statului, Gabriela Breșfelean. Aceasta solicită instanței respingerea acțiunii intentată de SCDP, în condițiile în care stațiunea este doar administratorul terenurilor primite în concesiune de la ADS.
“Atribuții în reconstituirea dreptului de proprietate, punerea în posesie a persoanelor îndreptățite și eliberarea titlurilor de proprietate au comisiile de fond funciar și cele județene.
Stabilirea mărimii și amplasamentul suprafeței de teren, pentru care se reconstituie dreptul de proprietate revine Comisiei Locale de Fond Funciar, urmând ca, la propunerea acesteia, Comisia Județeană să valideze respectivul amplasament.
Noi nu trebuie să ne justificăm sau să dăm explicații celor de la Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare pentru Pomicultură Bistrița, aceasta având în concesiune terenul de la ADS, depășindu-și atribuțiile, întrând peste alte instituții fără drept, numai că au un anumit interes și acest lucru este inadmisibil.
Stațiunea susține că firma Stamboli nu a avut acționari fiind firmă de stat, dar vă întreb: declarația prin notariat dată în 17.03.1947 către Comisia de Îndrumare și Control a Reformei Agrare din Județul Someș-Dej (actualul județ Bistrița-Năsăud), declarația vizează pe cei 7 acționari ai firmei Stamboli, cum poate fi considerată firmă de stat?
Stațiunea mai susține că terenurile firmei Stamboli au fost luate de statul maghiar în perioada când Ardealul de Nord, prin Dictatul de la Viena, a fost cedat Ungariei între 1940 -1944. Țin să precizez că în această perioadă de ocupație horthystă, bunicii mei s-au refugiat la Hunedoara, lăsând în urmă casa cu anexele respective (bunicul fiind maistru militar), iar după retragerea horthyștilor au revenit în Bistrița la aceeași adresă (…) găsind casa și anexele la locul unde le-au lăsat. Horthystii nu au luat casa și anexele ducându-le în Ungaria, deci chiar dacă printr-un absurd terenurile firmei Stamboli ar fi fost luate de către horthysti, acestea nu au fost transferate Ungariei, rămânând tot în Dealul Dumitrii și tot în România. Dovada, petiția lui Baruch Avram din martie 1948 către Ministerul Agriculturii și Domeniilor – Direcțiunea Proprietății și Bunurilor Statului prin care respectivul cere să se revină asupra exproprierii proprietății lui.
Tot Stațiunea susține că cei care au reconstituit dreptul de proprietate nu trebuie să primească terenul pe vechiul amplasament, ci pe alt amplasament, chiar într-un alt județ, ca urmare optez pentru un amplasament în București cartierul Primăverii.
Stațiunea mai susține că proprietatea publică privează proprietatea privată. Greșit, amândouă sunt protejate la fel de lege, în mod egal.
Completul de judecată ar trebui să fie în temă cu Nota de Fundamentare pe care și-a asumat-o SCDP Bistrița, prin care se fac niște afirmații mincinoase (ei susțin că pentru cele 37,788 ha – pentru această suprafață este și procesul, este și Decizia CCR, este și expertiza terenului pentru care există CF-uri), că pentru această suprafață nu au fost cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate, că nu s-au făcut reconstituiri pentru aceste terenuri,, mai mult că acest teren nu este în litigiu. Greșit, din 2007 acest teren este în litigiu și a fost reconstituit dreptul de proprietate la Legea 18 – Legea Lupu, și la Legea 247/2005, deci au făcut mărturii mincinoase pentru care ar trebuie să răspundă în fața legii” a scris în întâmpinare Gabriela Breșfelean, care precizează totodată că prin această acțiune Stațiunea nu face altceva decât să tergiverseze și să amâne “inevitabila retrocedare a terenurilor către cei în drept”.
“Atitudinea SCDP-ului reprezintă o formă de renaționalizare a dreptului nostru de proprietate.
Noi ne simțim hărțuiți de conducerea Stațiunii care sun umbrela Academiei de Științe Agricole Gheorghe Ionescu-Șișești, ADS-ului și Ministerului Agriculturii, fac ce vor”
Aceste pendulări în afirmații, ba că a fost luată de horthysti, ba că nu a fost înființatp de Barahoglu, doctor Tudor Dan și Baruch Avram, ba că nu suntem neam cu neamul nostru încercând să ne reconfigureze arborele genealogic. (…)
SCDP-ul a pierdut de fiecare dată, dar tot are tupeul să facă chemări în judecată invocând tot felul de motive și depășindu-și atribuțiile prin manipulări, denaturări ale adevărului (…) metode tipice pentru regimul, speram apus, din 1989”, a mai scris Gabriela Breșfelean în document.
Olimpiu Dan: Cererea de chemare în judecată, pretext pentru a prezenta obsesiv eronat temeiuri de drept
O altă întâmpinare a fost depusă de Dan Olimpiu, față de care SCDP a cerut în cerut instanței nulitatea absolută parțială a Hotărârii 825/9.11.2007 adoptată de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
“ Deși reclamanta face referire la Hotărârea 825/9.11.2007 ca fiind emisă de Comisia municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, în fapt aceasta a fost adoptată de comisia județeană. (…)
Potrivit art. 54, alin 1 din Legea nr. 45/2009, Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Bistrița este instituție de drept public.
Conducerea acestei instituții se realizează prin consiliul de administrație (art. 34, lit a din Legea 45/2009).
Art. 151, alin 1 și alin. 3 Cod de procedură civilă dispun următoarele: Când cererea de chemare în judecată este făcută prin mandatar, se va alătura procura în original sau copie legalizată. Reprezentantul legal va alătura o copie legalizată de pe înscrisul doveditor al calității sale.
De asemenea, în conformitate cu art. 2016 Cod civil, pentru a intenta acțiuni în justiție, mandatarul trebuie să fie împuternicit în mod expres. În cauză nu s-a făcut dovada calității de reprezentant al persoanelor care au semnat cererea de judecată.
Cererea de chemare în judecată a fost semnată de un director și de un consilier juridic, deși dreptul de administrare și reprezentare revine consiliului de administrație. (…)
Apreciez că se impune calificarea acțiunii, în sensul de a se stabili dacă aceasta reprezintă o acțiune în constatare (a inexistenței unui drept) sau o acțiune în realizarea dreptului.
După ce Dan Olimpiu aduce argumente în susținerea cererii sale, ca instanța să constate că cererea de chemare în judecată a Stațiunii a inadmisibilă, nelegală și netemeinică, acesta mai arată că în cauză este vorba și de lipsă de interes, în condițiile în care SCDP “a numai atribuții de administrare a anumitor bunuri din domeniul public”, iar “obligația apărării în justiție a proprietății publice revine titularului”.
“Cererea de chemare în judecată constituie numai pretextul pentru a prezenta obsesiv eronat temeiuri de drept referitoare la bunurile care constituie domeniul public.
De asemenea, reclamanta evită să arate că prin emiterea HG 422/2017 au fost încălcate în mod flagrant dispozițiile cuprinse în legile de reconstituire a dreptului de proprietate (…), care instituie interdicția de a include și de a menține în domeniul public terenurile retrocedate în temeiul legilor de reconstituire a dreptului de proprietate. Sub acest aspect, este de reținut faptul că la data adoptării HG 442/2017 existau cererile de retrocedare, iar dreptul de proprietate în favoarea foștilor proprietari era validat irevocabil”, a mai precizat Dan Olimpiu, în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.
Ministerul, hop și el! Mai rău ca și comuniștii de dinainte de 1989
Pe 8 iunie, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) depune o cerere de intervenție în dosar, în favoarea SCDP. Scopul ministerului este de fapt ca, în ipoteza pronunțării unei soluții favorabile pentru Stațiune, este anularea parțială a HG 422/2017.
“Menționăm că, urmare soluționării dosarului 783/33/2017 (n. r. – în care Curtea de Apel Cluj și Instanța Supremă au dat dreptate Primăriei Bistrița și moștenitorilor foștilor proprietari, sentința fiind definitivă și irevocabilă), HG nr. 422/2017 a fost anulată parțial, în ceea ce privește art. 2 alin 4 și ultima poziție din anexa nr. 1. «în măsura stabilită prin raportul de expertiză judiciară (…), ca făcând referire la suprafețe de teren care se suprapun cu suprafețele de teren cuprinse în anexa 29 a Hotărârii Comisiei Județene Bistrița-Năsăud, nr. 825/2007», astfel cum se menționează în Sentința nr. 120/30.09.2020 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, rămasă definitivă prin Decizia nr. 856/15/02/2020 (n. r. – DECIZIA NR. 856/15.02.2022, NU 2020), pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Având în vedere că, în ipoteza pronunțării unei soluții favorabile în dosarul nr. 1084/190/2022, ar urma să devină oportună exercitarea unei căi de atac ce ar putea schimba soluția de anulare parțială a HG. Nr. 422/2017 (….)”, mai arată cei de la MADR.
În continuare, folosindu-se de articole și alineate de lege alese după cum să dea bine pentru ei, cei de la minister încearcă cu nerușinare, încă o dată, să șteargă pe jos cu moștenitorii foștilor proprietari, și le neagă practic dreptul de proprietate.
Dar despre asta, precum și de schimbarea cererii de chemare în judecată de către SCDP și cererea de intervenție depusă de Academia de Științe Agricole condusă de Valeriu Tabără, în ediția de săptămâna viitoare.
