Noul Cod Fiscal, care urmează să intre în vigoare din anul 2016, introduce plata obligatorie de contribuţii de sănătate pentru persoanele care nu au niciun fel de venituri, valoarea lunară a acesteia ridicându-se la 5,5% din salariul minim brut pe economie. Astfel, chiar dacă o persoană nu obţine niciun venit, ea va datora CASS de 66 de lei în fiecare lună, având în vedere că salariul minim brut ar urma să crească anul viitor la 1.2000 de lei.
O persoană fără venituri va trebui, începând din 2016, să achite anual în contul asigurărilor de sănătate suma de 792 de lei, plata urmând să se facă trimestrial, până la data de 25 a ultimei luni din interval. Prevederea a fost inclusă în articolul 180 din noul Cod Fiscal, care a fost publicat joi în Monitorul Oficial, după ce a fost promulgat de către preşedintele Klaus Iohannis.
Persoanele fizice care nu realizează venituri şi nu se încadrează în categoriile de persoane exceptate de la plata contribuţiei sau în categoriile de persoane pentru care plata contribuţiei se suportă din alte surse, datorează, lunar, contribuţie de asigurări sociale de sănătate şi au obligaţia să solicite înregistrarea la organul fiscal competent, în termen de 15 zile de la data la care se încadrează în această categorie.
Totuși, noua taxă este discriminatorie deoarece pentru unele categorii de persoane statul achită deja contribuţia de sănătate, în vreme ce costurile de administrare ale statului ar putea fi mai mari decât încasările.
Sunt scutite de la plata acestor contribuţii mai multe categorii de persoane: copiii până la 18 ani, studenţii şi elevii înscrişi în sistemul de învăţământ până la 26 de ani care nu obţin venituri, femeile însărcinate şi lăuzele care nu realizează venituri, potrivit consultantului fiscal Adrian Benţa. Concomitent, nu plătesc astfel de contribuţii soţul, soţia sau părinţii aflaţi în întreţinerea unei persoane asigurate. De asemenea, sunt scutite persoanele cu handicap, eroii Revoluţiei din 1989 şi persoanele persecutate politic. Totuși, noua taxă este discriminatorie deoarece pentru unele categorii de persoane statul achită deja contribuţia de sănătate, în vreme ce costurile de administrare ale statului ar putea fi mai mari decât încasările.
