Deşi nu există date certe dinaintea secolului XIV, este de neimaginat că o astfel de aşezare imporatantă să nu fi avut propria parohie. Este posibil ca pe locul bisericii evanghelice de astăzi să se găsească rămăşiţele unei biserici mai vechi. Este cert faptul că în anul 1319, trimisului papal venit să colecteze impozitele i s-au plătit 10 marci, reprezentând jumătate din veniturile parohiei. Între anii 1332 şi 1336 în evidenţele papale oraşul figurează cu un impozit de 17 marci de argint.
Pentru a ilustra bogăţia şi puterea acestui oraş aflat în centrul unei zone viticole, implicat în comerţ şi în administrarea minelor de argint de la Rodna, locuitorii s-au străduit să creeze un aspect deosebit exteriorului bisericii. Ca o ilustrare a acestui fapt, se aminteşte gestul lui Petrus Kretczmer, care în anul 1432 a donat prin testament toată averea sa bisericii.
Biserica Evanghelică amplasată în centrul oraşului Bistriţa, în cadrul unei pieţe de formă pătrată, asemănătoare celor din Apus, a deţinut şi continuă să reprezinte un reper important în geografia aşezării, fiind totodată cel mai reprezentativ monument de arhitectură de la începutul Renaşterii.
Dintre cele șapte burguri săsești din Transilvania, Bistrița avea cel mai înalt turn de biserică ceea ce nu a făcut decât să stârnească invidia celorlalți sași, fapt ce a condus la apariția unei legende.
Potrivit acesteia, un grup de constructori și arhitecți din Mediaș au venit la Bistrița înainte de a începe construcția la turnul bisericii lor.
Bistrițenii i-au primit cu mare fast, i-au lăsat să urce în turn, să-l măsoare cu o frânghie, iar apoi i-au cinstit cu mâncare și băutură. Sașii, s-au întors în Mediaș și în funcție de lungimea frânghiei au construit turnul lor, gândindu-l cu un metru mai înalt decât al nostru. Când l-au terminat, au invitat toți conducătorii celor șapte burguri, marea veste urmând să fie cea referitoare la faptul că turnul proaspăt construit este cel mai mare din Transilvania. Anunțul privind înălțimea acestuia nu s-a mai făcut niciodată, cei din Mediaș dându-și seama că au fost păcăliți de bistrițeni, care, în timpul petrecerii, le-au tăiat o bucată din frânghie.
Pe lângă viclenie, bistrițenii au fost ajutați și de hazard să rămână până astăzi cu cel mai înalt turn din Transilvania. După ce au scăpat de amenințarea Mediasșului, locul fruntaș era să le fie ocupat de către turnul din Sebeș, dar sașii de aici au fost atât de preocupați să ridice un turn foarte înalt încât au neglijat fortificațiile orașului. Sebeșul a fost atacat de turci, iar turnul a fost distrus nefiind niciodată terminat la dimensiunile la care se dorea. De aceea astăzi altarul bisericii din Sebeș este mult mai înalt decât restul bisericii.
Tot o legendă, care face referire de data aceasta la paznicul turnului, spune că viețuind de aproape cinci veacuri în interiorul acestuia, el a fost adus pe pământ de garda oraşului la porunca Judelui. Fabuloasa poveste s-a încheiat în mod fericit, nu înainte ca paznicul să-i privească în ochi pe bistriţeni şi să-i îndemne să fie ei înşişi paznici ai Turnului, pentru următorii cinci sute de ani.
Cei care până acum nu au știut toată această legendă, sâmbătă, 22 august în cea de-a doua zi a „Târgului Mare al Bistriței” au avut ocazia să o asculte. În faţa Bisericii Evanghelice, judele Cetății Bistrița, actorul Dan Rădulescu, și castelanul Florin Săsărman și-au chemat în prezent personajele istorice, alături de care au reconstituit povestea. Animaţia stradala a fost însufleţită de domniţele de la Nosa, care au încântat privirile celor prezenți cu dansurile lor medievale.
