Nichipercea este numele teatrului de papusi care s-a înfiintat în anul 1955 la insistentele lui Alexandru Misiuga.
Generatii întregi îsi amintesc bucuria si exaltarea pe care o simteau atunci când mergeau la teatrul de papusi sau uimirea care îi coplesea atunci când vedeau papusile vorbind, cântând sau jucându-se pe scena în fata lor.
Toate aceste clipe de neuitat i se datoreaza Sultanei Salvan, Nita cum este cunoscuta de cei mai multi, si devotamentului cu care ea a deservit teatrul, papusile si oamenii care lucrau cu ea. De-a lungul timpului alaturi de ea s-au dedicat fiecarui spectacol, Corneliu Octavian Botos, Elvira Botos, Traian Tretiu, Maria Pop, Alexandru Olinca, Rozalia Brendea, Virgil Ratiu, doamna Teodorescu si multi altii.
Din pacate, în anul 2004 aventura Nitei Salvan la teatrul de papusi nu s-a terminat în cel mai placut mod. Dupa 50 de ani pe scena, vocea lui Nichipercea care a bucurat mereu sufletele celor prezenti în sala de spectacol ” s-a stins încet dupa cortina”. Omul care dadea suflet papusilor a fost dat afara de pe scena unde povestile copilariei prindeau viata. Astfel, în anul 2004 piesa se termina, iar cortina cade peste cea care a fost mai mult decât un papusar, a fost sufletul, viata lui Nichipercea.
Din dorinta de a a reveni pe scena papusa îmbracata în rochita roz, cu un coif urias de staniol si clopotei în vârf, directorul Centrului Cultural Municipal Bistrita, Dorel Cosma a reanimat miscarea teatrului de papusi în urma cu trei ani. ”Trupa actuala face parte din Centrul Cultural Municipal. Am sustinut-o si o sustinem în continuare pe Cornelia Apostol, cea care de aproape patru ani se dedica teatrului de papusi Nichipercea”, a declarat Dorel Cosma.
Din dragoste pentru teatru si cu o experienta de peste 18 ani în domeniu, Cornelia Apostol a preluat activitatea trupei Nichipercea si a obtinut numeroase premii, printre care amintim Marele premiu al Festivalului de papusi din România. Clinchetul clopotelului lui Nichipercea se face auzit de cel putin doua ori pe luna, în fiecare an realizandu-se o noua piesa de teatru. Publicul tinta sunt copiii de trei, patru ani care, de altfel, este si cel mai pretentios spectator. Din iubire pentru cei mici, “mama papusilor”încearca mereu diferite modalitati de a face din piesa de teatru un minunat spectacol pentru copiii doritori de amuzament.
De fiecare data pe scena se prezinta ceva nou, deoarece se simte nevoia schimbarii recuzitei ori a unei melodii. Publicul este cel care “da nota” fiecarei piese de teatru. Cei care activeaza în aceasta trupa se întreaba mereu daca a fost bine, iar copii au înteles mesajul transmis. Niciodata doua spectacole nu sunt la fel. Piesele sunt combinate text si muzica, copiii fiind si ei implicati, la rândul lor în actul artistic. În fiecare spectacol sunt prezentate doua piese de teatru.
”Turtita”, “Scufita Rosie”, “Norocul omului”,”Pescarul si pestisorul de aur”,”Hansel si Gretel”, “Casuta iepurasului”, ”Poveste de iarna”, ”Gâscanelul”, ”Dansurile populare”, ”Capra cu trei iezi” sunt povestile clasice care prind viata pe scena datorita unor oamenii care fac aceasta bucurie copiilor doar din iubirea lor pentru papusile care le-au “îndulcit“ copilaria. ”Doisprezece oameni fac repetitii saptamânal si pun suflet pentru ca personajele sa apara în fata publicului. Acestia au diferite ocupatii, însa nimic nu este prea obositor si greu pentru ei atât timp cât micutii pleaca fericiti din sala de spectacol. Chiar daca nu au un venit de pe urma acestui efort Adrian Pop, Mariuta Sandor, Ica Cailean, Mariana Râpan, Daniela Vasilescu, Adriana Pop, Cornelia Vrazmas, Irina Vrazmas, Ioana Enache, Andrei Dragusuia, Dana Moldovan, Dan Buta, împreuna cu cea care i-a unit Cornelia Apostol, formeaza o echipa care cu toate ca au trecut prin multe obstacole au ramas uniti.
Traim într-o lume moderna sau cel putin asa ne place sa credem. O lume, un prezent în care copiii nu mai stiu sa se joace. Jucariile au fost demult înlocuite cu calculatoarele povestirile lui Creanga sunt doar amintiri. Desenele animate nu mai prezinta decât violenta, toate acestea si multe altele nu fac altceva decât sa omoare din fiecare copil inocenta si puritatea unui copil. Violenta care ne încojoara copiii zi de zi va duce la violenta din partea lor si în viitor. Modernistii au crezut ca prin refuzarea traditiei ar fi putut descoperi noi si radicale feluri de a crea "un altfel de arta". Dar oare dorim o altfel de arta? Dorim o arta fictiva care, din spatele ecranului îti prezinta povesti fara reactie sau dorim un spectacol pentru copii unde acestia reusesc sa intre în lumea lor,o lume de copil demult apusa. Teatrul de papusi Nichipercea duc o lupta continua contra modernismului. Ei încearca prin piesele de teatru clasice sa readuca pe scena copilaria uitata în fata televizorului. ”Publicul te învata ce sa joci, papusile sunt cele datorita carora nu îmbatrânesc. Între papusari si public este un feed-back. Noi oferim liniste si siguranta copiilor, iar ei ne ofera energie si putere de a merge mai departe”, precizeaza omul de suflet al teatrului de papusi Nichipercea, Cornelia Apostol.
Elisabeta Ciuta
