Am studiat cu interes proiectul de lege pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul securității și apărării naționale în formă avizată, cum spune draftul. Sigur că o asemenea lege este necesară ținând cont de faptul că un număr de două – trei milioane de români, în special bărbați, muncesc în spațiul UE, iar ceea ce se întâmplă în Ucraina ne dă fiori tuturor. Dar ce face acest proiect de lege este cel puțin curios, dacă nu chiar neconstituțional.
Partea principală, miezul, să zic, al acestui proiect de lege se referă la modificarea unui articol extrem de important, art 8 din Legea 45, legea apărării naționale a României, actualizată la începutul anului 2011.
În legea apărării naționale, articolul 8 statuează că ”în caz de agresiune armată, la instituirea stării de asediu, declararea stării de mobilizare sau a stării de război”, conducerea acțiunilor militare se realizează prin Centrul național militar de comandă. Pe timpul războiului sau a celorlalte cazuri descrise mai sus, Centrul național militar de comandă se subordonează exclusiv și direct Consiliului suprem de Apărare a țării. Structura organizatorică și atribuțiile Centrului național militar de comandă se stabilesc tot prin decizie a CSAT. Cum este numit șeful Centrului Național Militar Comandă? Simplu! Prin numire de către președintele țării la propunerea ministrului Apărării Naționale.
Ce mai spune legea apărării naționale că pe timp de război sau celelalte cazuri expuse mai sus se înființează, tot prin decizie a CSAT, funcția de comandant militar pentru fiecare județ al țării, care exercită conducerea în teritoriu, comandant militar al județului care este subordonat în mod exclusiv și direct comandantului Centrului Național militar de comandă și care îi și numește.
Atribuțiile comandaților militari se stabilesc pe timp de pace de Statul Major General și se aprobă prin hotărâre a CSAT.
Această lege a apărării naționale a fost votată în 1994 și amendată în 2011 și ea însăși este un exemplu de ne-democrație. Deși este evident că în caz de război, cataclisme naturale, revolte, este normal ca anumite drepturi democratice să fie diminuate sau chiar suspendate, această lege statuează foarte clar dictatura militară în România. Țara este condusă de un comandant militar numit de președinte la propunerea ministrului apărării care se subordonează doar CSAT. În acest mod simplu, parlamentul nu mai există și nici măcar guvernul legitim al țării care este susținut de o majoritate parlamentară nu mai are nicio valoare. De fapt, țara este condusă de președinte prin intermediul armatei și a șefilor de servicii secrete, membri de drept în CSAT, iar numele acestei forme de guvernământ este foarte clar: dictatură militară!
Nu știm câți dintre parlamentarii actuali au citit legea apărării naționale care așa cum este în vigoare este o catastrofă.
Spre să nu ne confruntăm cu un război, pentru că nu am niciun fel de speranțe de la o dictatură militară condusă de Iohannis, prin cozile lui de topor din armată și servicii secrete. Încă o dată, această lege este în vigoare acum!
Și aici vine bomba! Proiectul de lege privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul securității și apărării naționale propus de actualii miniștri ai Apărării și Internelor vine cu o completare extrem de perversă la articolul 8 din Legea apărării naționale: ”În afara agresiunii descrise la art 8 al 1 (…) în funcție de manifestarea situațiilor de criză cu impact asupra securității și apărării naționale la nivel național sau în plan internațional la propunerea ministrului Apărării Naționale, cu avizul prim-ministrului, CSAT poate emite o hotărâre privind declararea stării de criză cu impact asupra securității și apărării naționale”. La punctul 3 al legii ni se spune că Centrul național militar de comandă asigură la nivel național măsurile de răspuns la… criză.
Iată cum se poate impune dictatura militară și în timp de pace. Adică, ministrul Dîncu propune, militarul Ciucă premierul avizează, iar CSAT-ul declară starea de criză care ar avea ca efect dictatura militară în România pe timp de pace. Adio parlament, guvern, partide politice, presă independentă! Să trăiască șeful Centrului Național Militar de comandă!
Nu cred că am văzut un atentat mai mare la adresa democrației noastre decât acest proiect de lege.
