Cea mai mare acţiune a procurorilor împotriva corupţiei din CFR a avut loc la sfârşitul lunii trecute. Până atunci, în 22 de ani, procurorii mai prinseseră sporadic controlori luând mită de la călători clandestini. Investigaţiile aprofundate din urmă cu trei săptămâni au scos însă la iveală o adevărată reţea naţională de şpăgi. Dintre cei 70 de şefi de tren, însoţitori de garnitură şi revizori reţinuţi de procurori, niciunul nu a fost arestat.
Credeţi că cei neprinşi au renunţat la nărav? Nu. Reporterii „Adevărul“ au mers cu trenul pe mai multe rute pentru a verifica efectul acestei acţiuni fără precedent a procurorilor. Rezultatul? „Naşii“ continuă să ia şpagă, dar sunt mult mai atenţi de la cine iau şi se uită circumspect împrejur.
Mai mult, corupţia din CFR i-a inspirat pe cei de la firmele private de transport feroviar. „Vrei să mergi cu «naşu’»“? Noi îţi dăm ocazia“, este sloganul unei astfel de companii private.
Bani luaţi cu vârful degetelor
Miercuri dimineaţă, pe 14 noiembrie, am cumpărat bilet din Gara de Nord pentru Ploieşti şi ne-am urcat în primul tren Regio. La mijlocul distanţei a apărut controlorul. În vagon nu erau mai mult de 10 persoane şi toţi aveau bilet. „Naşu’“ a compostat tichetele celorlalţi, iar în dreptul meu s-a trezit cu o bancnotă de 5 lei. S-a uitat speriat la mine, a ridicat mâinile mai întâi, în semn de protest. A întors capul în toate părţile, a văzut că e în siguranţă, apoi a luat banii tacticos, cu două degete. „Până unde?“, a întrebat el în şoaptă. I-am spus că până la Ploieşti, iar el a dat aprobator din cap, după care s-a îndepărtat.
De la Ploieşti, ne-am urcat într-un alt tren Regio. Am pornit spre Urziceni, după ce mai întâi ne-am luat bilet. Nu trece mult şi apare… „naşa“. În compartiment, compostează biletele celor trei elevi, iar când vede banii întinşi de „călătorul fraudulos“ cere pe un ton răspicat: „Biletul!“. I-am spus că nu am şi a găsit soluţia. „Pregătiţi banii pentru bilet. Vă dau eu acum“, a spus „naşa“ în timp ce din geantă a scos chitanţierul. Am oprit-o şi i-am arătat că sunt în regulă. A compostat biletul, apoi a ieşit din compartiment trântind uşa.
O explicaţie sociologică: altruismul
La Urziceni ne-am urcat într-un alt tren spre Bucureşti. „Naşul“ a apărut repede. A întrebat de bilete două femei în vârstă. Nu aveau, dar i-au întins „darul”. Bagă repede banii în buzunar, cu o mişcare abilă, apoi ajunge la reporterul – „călător fraudulos“. Îi întind banii, dar mă lovesc de un refuz categoric. „Nu se poate”. Se aşază în faţa reporterului-călător şi scoate din geantă chitanţierul. Îi arătăm biletul şi nu mai taie chitanţă. Controlorul s-a uitat lung, dar nu s-a oprit însă din completat chitanţierul.
„Tai pentru doamnele, că mi-au dat bani pentru bilet“, explică el, înţelegând că l-am testat. Începe să explice că angajaţii CFR fac, de fapt, un bine călătorilor fără bilet. „Lumea e săracă, dom’le. Dintr-o pensie de câţiva lei, de unde să îşi mai cumpere şi bilet?“. Explică apoi că au o meserie periculoasă şi prost plătită. „Nouă ne-ar trebui pază în trenuri, că sunt tot felul de ciudaţi cărora nu ai ce să le faci. Şi la salariul nostru…. Ştiţi cât am salariu? 1.100 de lei!“, se plânge „naşul“ Nicu Râpeanu, care s-a şi recomandat. Ajungem la destinaţie şi, pe un ton serios, încearcă să afle dacă a dat de belea sau nu. „Deci? Sunt în regulă?“
