Naivitate la cote maxime! Declaraţiile martorilor din dosarul lui Emil Nistor, patronul de la Poiana Zînelor

Emil Nistor, patronul de la Poiana Zînelor, a obţinut, în perioada 2005 – 2008, peste 6 milioane de lei de pe urma a circa 100 de credite luate de angajaţii săi pentru firma sa. Numai că la dosarele de credite, Nistor şi acoliţii săi au depus adeverinţe de salarizare şi contracte de muncă false în care erau înscrise salarii cu mult mai mari decât obţineau în realitate angajaţii săi. Majoritatea celor împrumutaţi erau oameni simpli care nu mai avuseseră „de lucru” cu băncile şi practic şi-au vârât capul în laţ singuri. Nu au întrebat ce sume împrumută şi nici peste cât timp trebuie să le returneze. În fond, la ce să te aştepţi de la nişte persoane care nici măcar nu ştiau dacă sunt angajaţi cu forme legale şi nici numele firmei la care sunt angajaţi de fapt? Naivitate la cote maxime!

 

Dosarul în care Emil Nistor a fost trimis în judecată de procurorii DNA este unul foarte stufos, şi este pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud din ianuarie 2014. Odată cu intrarea în vigoare a noului Cod Penal, dar şi al noului Cod de Procedură Penală, dosarul a fost trimis în cameră preliminară pentru a fi verificate legalitatea actelor care au stat la baza urmăririi penale şi a întocmirii rechizitoriului. Practic, judecata pe fond a acestui dosar a început undeva pe la finele lunii septembrie 2014.

De menţionat că din dosarul penal în care Emil Nistor a fost anchetat cu privire obţinerea creditelor bancare în baza unor adeverinţe false, a fost disjunsă o altă cauză penală în care acesta este cercetat alături de alte şase persoane, tot cu privire la obţinerea de credite bancare.

Acesta nu este însă singurul dosar ajuns pe masa judecătorilor, fiindcă Emil Nistor a mai fost trimis în judecată, în 2011, de procurorii DIICOT, pentru fapte similare, împrumuturi luate de la CEC BANK în 2006. După 5 ani de procese însă, Nistor a scăpat cu o condamnare de 3 de închisoare cu SUSPENDARE.

Martorii din dosarul aflat acum pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud arată în faţa judecătorilor cum au ajuns titularii creditelor bancare, fără să ştie nici măcar ce sume „împrumută”.

Din declaraţiile oamenilor reiese faptul că Nistor şi acoliţii săi au profitat de faptul că majoritatea angajaţilor săi erau oameni simpli… care nu-şi puteau refuza patronul ce le-a oferit un loc de muncă. Locuri de muncă plătite cu bani puţini, de cele mai multe ori cu minimul pe economie din acea perioadă, atât cât oamenii să-şi ducă traiul de pe o zi pe alta.

 

În actele de la bancă figura cu un salariu de 2.600 lei! În realitate avea de 5 ori mai puţin

Florin Mihaiu, unul dintre martorii din dosar, a contractat în iulie 2007, la solicitarea lui Emil Nistor, un împrumut de 15.000 de euro de la BCR Năsăud. În adeverinţa de salariu depusă la dosarul de credit, Mihaiu figura cu un salariu de încadrare de 2.600 lei şi un venit net în perioada aprilie – iunie 2007 de 1.821 lei/lună. Acelaşi salariu în valoare brută de 2.600 lei era înscris şi într-un act adiţional, ce data din ianuarie 2007, la contractul individual d muncă. Procurorii au stabilit că datele erau nereale, în condiţiile în care în contractul individual de muncă din 2005, depus la ITM, Mihaiu figura cu un salariu de 310 lei, majorat în 2006 la 528 lei, iar în 2008 a ajuns la 600 lei.

„Conform raportului de constatare contabilă întocmit în cauză, în perioada aprilie – iunie 2007, Mihaiu Florin a figurat înregistrat în statele de salariu emise de SC BISTRIŢA AURIE SRL cu un salariu tarifar de 528 lei şi un venit net lunar de 409 lei”, arată procurorii DNA în rechizitoriu.

 

Fals în toată regula, marca Hădărău

Astfel, anchetatorii au stabilit că persoana care a completat cu date nereale adeverinţa de salariu a fost Dan Doruţ Hădărău, tot el falsificând şi copia actul adiţional al contractului de muncă al lui Mihaiu depus la dosarul de credit.

„În actul adiţional ce apare ca fiind înregistrat la ITM Bistriţa-Năsăud sub nr. 211/26.01.2007 la contractul individual de muncă cu nr. 94902/28.01.2005, s-a trecut în mod nereal că susnumitul (n. r. – Florin Mihaiu) beneficia de un salariu în valoare de 2.600 lei.

Actul adiţional a fost completat de învinuitul Hădăru Dan Doruţ, care a făcut menţiunea «conform cu originalul» pe copia prezentată la unitatea bancară semnând pentru conformitate.

Tot acesta a falsificat pe actul adiţional prezentat în copie la unitatea bancară semnătura, ştampila inspectorului ITM Bistriţa-Năsăud Pui Alexandru şi numărul de înregistrare de la instituţie”, precizează procurorii.

 

A fost recompensat cu 1.000 lei

În faţa procurorilor, Mihaiu a declarat că a fost angajat aproximativ din anul 2000 la SC POIANA LACURILOR SRL în calitate de fasonator mecanic. La insistenţele lui Emil Nistor, el a contractat creditul, banii urmând să intre în posesia patronului său pentru a-i folosi în cadrul firmei. Pentru ajutorul dat patronului, Mihaiu a recunoscut că a primit de la Emil Nistor suma de 1.000 lei.

Nu ştia la ce firmă este angajat! Din 11 ani lucraţi în cartea de muncă avea doar un sfert

Audiat de instanţă, Florin Mihaiu spune că a lucrat pentru Emil Nistor timp de 11 ani, fără să poată preciza cu exactitate dacă a fost angajat la SC BISTRIŢA AURIE SRL sau nu.

„Din 11 ani cât am lucrat am constatat când mi-am încetat raporturile cu ei că am trecut în cartea de muncă doar 4 ani”, a spus Mihaiu, judecătorilor.

 

În mână lua bani mai mulţi se pare

În ceea ce priveşte veniturile salariale obţinute, Mihaiu susţine că a încasat lunar circa 1.500 lei, însă omul a precizat că nu ştie valoarea salariului stipulată în cartea de muncă.

„Cred că la minimum pe economie”, a spus bărbatul în faţa instanţei.

 

La bancă şi-a semnat „sentinţa”! Creditul nu a fost rambursat

E a povestit şi „filmul” contractării creditului.

„Cam prin 2007 – 2008 după ce m-a bătut la cap vreo două săptămâni Nistor Sabin, fratele lui Nistor Emil, am fost de acord să iau un împrumut pentru firmă, aşa mi s-a spus mie. Mi s-a comunicat că pentru 6 luni, plata împrumutului urmând să fie făcută de patronul Nistor Emil senior.

Nu m-am ocupat de întocmirea actelor de credit, doar am fost transportat la bancă cu un microbuz, de la firmă, la bancă ne-a aşteptat patronul. Împreună cu mine au mai mers încă 4 persoane, cred că Moisil Leontin, Nistor Nelu, femeia lui, dar nu mai reţin alte nume şi cred că şi George Moloacă. O singură femeie şi restul bărbaţi.

Patronul ne-a condus pe toţi în birou la bancă, la Năsăud la Banca Comercială. Acolo era o funcţionară care ne-a dat să semnăm hârtiile. Nu le-am citit. Nu ni s-a adus la cunoştinţă conţinutul actelor semnate. Şi ceilalţi au semnat tot ca mine. Nu am povestit cu restul persoanelor în legătură cu contractele încheiate.

Nu ne-am prezentat la funcţionarul bancar pentru a ni se da bani, niciunul dintre noi. Nu ştiu cine a ridicat banii, dar s-au ridicat atunci, aşa cred deoarece după ce am ieşit din bancă patronul ne-a chemat pe toţi 5, la el la maşină şi ne-a dat câte 10 milioane de lei (n. r. – 1.000 lei noi). Nu am întrebat ce reprezintă banii şi nici de ce ni s-a dat.

Am primit într-o ocazie somaţie de la bancă cum că aş fi restant. Din câte reţin reprezenta la acea dată 11 mii de euro. (…)

După aprecierea mea persoane aflate în aceeaşi situaţie cu a mea sunt aproximativ 30 de persoane din localitatea Şanţ”, a declarat Mihaiu în faţa judecătorilor.

Acte false şi în cazul lui Terşanski! Salariu de peste 1.600 lei

Mihai – Adrian Terşanski a contractat pentru Emil Nistor un credit în valoare de 68.200 lei (peste 19.300 euro), în decembrie 2007, tot de la BCR Năsăud.

Modelul a fost acelaşi ca şi până acum – adeverinţe de salarizare întocmite în fals, precum şi contract individual de muncă fals. Documentele au fost întocmite în numele SC POIANA ZÎNII SRL, care au fost întocmite de acelaşi Dan Doruţ Hădărău şi semnate de Gabriel Lorinţiu. În documentele respective, Mihai-Adrian Terşanski figura cu un salariu de încadrare de 1.650 lei şi un venit net lunar pentru perioada septembrie – noiembrie 2007 cuprins între 2.886 lei (octombrie) şi 2.933 lei (septembrie).

În ceea ce priveşte contractul individual de muncă, procurorii arată în rechizitoriu faptul că, deşi apare ca fiind înregistrat la ITM pe data de 11 decembrie 2007, pe acest document semnătura lui Terşanski a fost falsificată, plus că este consemnat un salariu, aşa cum am precizat mai sus, în valoare de 1.650 lei.

De asemenea, pe copia contractului de muncă depusă la unitatea bancară, în dreptul rubricii angajator, deşi este menţionat numele lui Emil Nistor, nu apare semnătura acestuia.

 

În actele reale, figura cu doar 330 lei

În realitate, în contractul de muncă existent în realitate la ITM BN, şi având acelaşi nr de înregistrare şi dată, Terşanski figura cu un salariu de doar 330 lei, omului fiindu-i majorat salariul la 450 lei în ianuarie 2008.

În plus, mai arată procurorii, Mihai Adrian Terşanski nu a figurat, în perioada septembrie – octombrie 2007, ca înregistrat pe statele de plată emise de POIANA ZÎNII SRL, decât în luna noiembrie când apărea cu un salariu de încadrare de 330 lei şi un venit net de doar 98 lei.

În faşa procurorilor, Terşanski a declarat că el a lucrat ca şi lucrător comercial la SC ELIADA CONSULTING SRL şi că primea salariul minim pe economie, fără însă să poată preciza dacă i s-a încheiat şi un contract individual de muncă.

Şi el, ca şi ceilalţi, a cedat în urma insistenţelor lui Emil Nistor pentru a contracta un credit bancar. La bancă Terşanski a mers însoţit de Maftei Porcius, a semnat actele, însă banii au fost ridicaţi de însoţitorul său, în două plase. Plase care i le-au remis lui Emil Nistor, în Bistriţa.

 

Nici Terşanski nu cunoştea numele firmei angajatoare Bani în mână, spune că lua mai mulţi

Audiat de instanţă, Mihai – Adrian Terşanski a declarat că a lucrat în cadrul complexului Poiana Zînelor, cam 3 ani pe timpul verii, fără carte de muncă, şi apoi circa un an cu carte de muncă, însă nu a putut preciza şi numele firmei angajatoare.

„Nu ştiu ce salariu aveam pe cartea de muncă, dar în mână luam 1.300 – 1.500 lei.

Precizez că lucram ca ospătar şi mai mult în week-end. Ştiam de la data angajării că angajarea se făcea pentru 4 ore pe zi, şi că salariul era minimul pe economie, cel trecut în cartea de muncă. Apreciez că luam aceşti bani în mână pentru că atunci când îndeplineam şi funcţia de barman-ospătar aveam şi gestiune.

 

Insistenţe multe şi promisiuni

Când am fost solicitat de inculpatul Nistor Emil (n. r. – în faţa judecătorilor a declarat că de fapt era vorba de fiul lui Emil Nistor, care poartă acelaşi nume, zis şi Tuţu) în anul 2007, apreciez că la acea dată lucram de aproximativ 1 an la firma inculpatului, dacă pot să-l ajut în sensul de a scoate un credit pentru inculpatul Nistor Emil.

Nu mi-a comunicat motivul pentru care avea nevoie de credit şi ce urma să facă cu banii. Nu mi-a spus nici ce sumă, şi nici pentru ce perioadă, nici nu am întrebat aceste aspecte.

Nistor Emil mi-a comunicat atunci că în maxim o jumătate de an îl achită integral. Mi-a dat asigurări să stau liniştit pentru că îl plăteşte şi apoi nu o să mai avem probleme”, a declarat Terşanski în faţa instanţei de judecată.

 

A semnat ca… „primarul”

Potrivit acestuia, la bancă au mai fost alături de el încă alte 4 persoane ale căror nume nu le ştia, deşi două dintre acestea îi erau colegi de muncă la acelaşi complex.

Când au ajuns la BCR Năsăud, au intrat pe rând în bancă, nu înainte ca Maftei Porcius să discute cu funcţionarii bancari.

„Când am intrat în bancă, ştiu că a coborât un funcţionar bancar de la etaj, o doamnă, pe care nu ştiu cum o cheamă şi nici nu am aflat ulterior cum o cheamă. Aceasta avea actele în mână. Eu cred că funcţionara bancară ştia că cei care am intrat cu acea ocazie în bancă erau cei care aveau actele pregătite. M-am aşezat la un birou, am dat actele de identitate şi funcţionara mi-a făcut o copie după buletin, nu am întrebat nici care este valoarea creditului şi nici perioada de rambursare. Nu mi-a comunicat aceste aspecte nici funcţionara. Nu m-a întrebat nici unde lucrez şi ce venit am.

Am semnat pe mai multe foi, mai multe, indicate de funcţionara bancară. Apoi am aşteptat să mergem la casierie să ridicăm banii. M-am prezentat la casierie, am prezentat buletinul, iar Porcius Maftei i-a luat şi i-a pus într-o plasă.

La casierie când mi s-au remis banii nu am semnat nici un act.

În prezent ştiu că am împrumutat la acea dată vreo opt sute şi ceva de milioane de lei vechi, dar nu pot preciza exact suma.

Ştiu că Porcius Maftei a ridicat banii şi pentru celelalte persoane aflate cu mine în microbuz, (…). După ce ne-am urcat în microbuz a sunat telefonul lui Porcius Maftei şi ne-a comunicat că trebuie să ne deplasăm la Bistriţa ca să lase banii lui Nistor Emil, astfel că ne-am deplasat cu microbuzul la Bistriţa. (…) La Bistriţa, Porcius Maftei s-a întâlnit într-o parcare cu Nistor Emil căruia i-a dat banii. Aceştia se aflau într-o plasă. Apoi ne-am deplasat fiecare acasă la el cu acelaşi microbuz. Nu mi s-a înmânat vrei sumă de bani din creditul accesat. Până la acea dată nu am accesat niciodată un alt credit”, a spus Terşanski.

Acesta a mai precizat în faţa instanţei faptul că nu a primit de la bancă nici o copie a contractului de credit, precum nici un grafic de rambursare a acestuia.

 

După jumătate de an au început să curgă somaţiile de la bancă! Ratele nu erau plătite

Cât despre rambursarea rapidă a banilor împrumutaţi, promisiune făcută de Nistor lui Terşanski, aceasta se pare că nu a avut loc.

„După aproximativ o jumătate de an am primit înştiinţare şi am aflat că nu s-a plătit creditul.

L-a înştiinţat pe Nistor Emil despre situaţie şi mi-a spus că de fiecare dată când voi primi acte de credit să i le duc lui. Mi-a dat asigurări că se ocupă de achitarea creditului. Din câte ştiu eu, creditul nu este achitat nici în prezent”, a mai adăugat Mihai-Adrian Terşanski.

(Va urma)