Muzeul de Istorie spre pierzanie
Oficialii muzeului de Istorie ruineaza din ce in ce mai mult institutia. De dragul de a deschide o expozitie cat mai repede, noua conducere continua un contract suspect, nu mai incearca revendicarea patrimoniului de la Bucuresti si nici gasirea unui nou sediu pentru muzeu care sa fie vrednic de un asemenea patrimoniu.
Suspiciunea Artex
Coincidenta sau nu, oficialii de la Artex, firma care restaureaza muzeul de Istorie a Transilvaniei trebuiau sa vina pe 15 august pentru a face tratative cu oficialii muzeului, iar Carmen Ciongradi a fost numita interimar doar in 16 august. De asemenea, desi contractul este cercetat de catre Directia Nationala Anticoruptie(DNA), Ciongradi nu considera ca ar fi nimic ilegal la contract. Noua conducere a semnat principalele receptii ale lucrarilor facute de societatea Artex.
Patrimoniu, confiscat de 40 de ani
Proiectul de recuperare a patrimoniului de la Muzeul din Bucuresti este un vechi proiect de-al fostei conduceri, aprobat cu cativa ani in urma de consiliul de administratie. El prevede recuperarea pieselor cedate de Muzeul National de Istorie a Transilvaniei fostului Muzeu de Istorie a Republicii Socialiste Romanie, in anul 1970. Se stie ca Ceausescu a fost la un moment dat deranjat ca el a fost dus in toate muzeele mari din capitalele reprezentative si ca Bucurestiul nu are un asemenea muzeu. Atunci a distrus practic mai multe muzee mari din tara pentru a face unul singur, pe cel de pe Calea Victorie, pe care il cunoastem cu totii, actualul Muzeu National de Istorie a Romaniei. In 1970 au fost cedate 608 piese, evident crema patrimoniului Muzeului din Cluj, care a fost infiintat in 1859 datorita initiativei unui grup de intelectuali din Cluj si care au reusit in scurta vreme sa devina muzeul cu cel mai bogat patrimoniul din tara. Inainte de 1970, muzeul din Cluj avea cele mai valoroase obiecte de patrimoniu din tara. Anul trecut am sarbatorit sau ar fi trebuit sa sarbatorim 150 de ani de la infiintarea acestui foarte mare locas de cultura care are depozitat tezaure unice nu numai pentru istoria Transilvaniei, ci pentru istoria Romaniei si pentru istoria acestei parti a Europei.
“Iata de pilda cateva dintre piesele care ne-au fost luate atunci: odata sunt foarte multe piese dacice cum ar fi acel cub urias cu stampila „Decebalus, per Scorilo” interpretata de Constantin Daicoviciu, Decebal, fiul lui Scorilo. Este singura inscriptie in limba dacica. Apoi o multime de unelte, vase, arme din muntii Orastiei, gasite chiar de specialistii nostri de la Muzeu, de Constantin si Hadrian Daicoviciu. Ar fi apoi marile tezaure de la Apahida . Ajunge sa citez cateva dintre cele 100 de piese de aur de la Apahida: fibula de aur, pandantiv de aur, bratara de aur, catarama de aur, bratara de aur, inel de aur, margele de aur, vultur de aur, disc de aur, rozete de aur, aplica de aur si asa mai departe. Aceste tezaure apartin perioadelor migratiilor, deci dupa parasirea oficiala a Daciei Romane ce dateaza din secolele al IV si al V-lea si contin obiecte produse in imperiu si trimise cadou sefilor germanici in schimbul aliantei lor. Asemenea tezaure se gasesc in toata Europa. Unul dintre ele este si celebra closca de pui cu aur de la Pietroasa, detinut corect de Muzeul din Bucuresti. Tezaurul Apahida I si Apahida II sunt printre cele mai importante tezaure germanice si de aur. Noua ne-au fost lasate in 1970 foarte putine piese reprezentative, doar faramiturile. In 1998, dupa 140 de ani de existenta a muzeului, am prezentat pentru prima oara publicului tezaurul”, declara anterior pentru Gazeta de Cluj Ioan Piso, director la acea vreme a Muzeului National de Istorie din Cluj.
Precedentul Brukenthal si BCU
“Patrimoniul a mai fost revendicat si de Muzeul Brukenthal, dar si de Biblioteca Central Universitara, iar acesta a fost castigat in proces. Cu acest precedent, Muzeul National de Istorie pleaca cu prima sansa intr-un posibil proces. „Deocamdata le reformulam o cerere de retrocedare a acestor 608 piese care in acte figureaza ca piese imprumutate. Nu imi inchipui ca un director de muzeu sa poata sa restituie niste piese fara proces, asa ca probabil se va ajunge la proces si avem toate sansele de a-l revendica. Piesele de la Bucuresti au fost revendicate si de Muzeul Brukenthal sau Biblioteca Universitara din Cluj si le-au recuperat. Nu ma pot pronunta daca in acest an putem primi obiectele de patrimoniu inapoi, justitia actioneaza uneori lent, dar dupa parerea mea actioneaza sigur”, considera Piso.
„Pentru aceste obiecte de patrimoniu se va creea un spatiu propriu. Nu va pot spune din ce fonduri, dar imi inchipui ca , judetul Cluj, clujenii, autoritatile locale, o viitoare euro-regiune vor avea suficiente fonduri pentru o institutie de cultura pilot cum este acest muzeu. Este cel mai important muzeu intre Cluj si Budapesta. El merita o alta cladire, deoarece aceasta constructie nu a fost facuta pentru a fi muzeu. Este ascunsa undeva pe o straduta, nici toti soferii de taxi nu stiu unde se afla”, continua Piso.
Noul sediu al MNIT: Melody, Continental sau Primaria
Alte planuri ale fostei conduceri au fost sa gaseasca un spatiu adecvat pentru fostul muzeu. De altfel, printer propuneri se numarau cladirea Melody, fostul hotel Continental si chiar vechea cladire a Primariei. Piso sustinea ca aceste cladiri ar fi potrivite ca destinatie pentru un muzeu european intr-o Capitala Culturala Europeana si ca, in acest context, obiectele de patrimoniu ar putea sa fie tinute, toate, in sediul de pe strada Daicoviciu.
Tiberiu Hrihorciuc
