Iată cum, „alocaţia” de care beneficiază un exemplar canin este de 10 ori mai mare decât alocaţia lunară pentru un copil. În plus, costurile pe care un bătrân trebuie să le plătească pentru cazarea la un azil ajung la 577 de lei pe lună. În Bistriţa, 23 de pensionari sunt cazaţi în regim de azil în cele două clădiri deţinute primăriei. Cine-i om şi cine-i câine?
Legea protecţiei animalelor interzice eutanasierea acestora, motiv pentru care adăposturile pentru câinii fără stăpân sunt arhipline. La Bistriţa, aproximativ 200 de maidanezi se află în adăpostul de pe strada Simpozionului. Acest adăpost are o suprafaţă de 417 mp, cu 120 de boxe din plasă sudată, cu dimensiuni de 1,20 m x 1,60 m şi înălţime 1,90 m. Până aici, toate bune, dar sumele alocate nu se reflectă în calitatea „serviciilor” de care au parte „comunitarii”.
„Cine-i om şi cine-i câine?!”
Bistriţenii sunt consternaţi de faptul că alocaţiile pe care statul român le oferă copiilor sunt mult mai mici, comparativ cu sumele pe care administraţia publică locală le alocă maidanezilor. „Păi, eutanisiere… pa! Nu e voie, că aşa zic ăştia de la U.E. Oare de ce nu îi eutanasiază? Nu ar fi mai ieftină eutanasierea? Amărâţii pot muri pe stradă, că oricum nu îi interesează. Da’ de câini au bani!” spune un bistriţean.
O tânără mămică a declarat reporterului Gazetei de Bistriţa că nu îşi explică de ce un câine comunitar are un statut superior unui nou-născut. „Nu înţeleg de ce copilul meu primeşte o alocaţie lunară de 41 de lei, iar unui câine vagabond, care ar putea fi eutanasiat, i se alocă 450 de lei. Deci, vă întreb, cine-i om ş cine-i câine?” Să nu uităm că alimentaţia câinilor este asigurată de o firmă care câştigă bani frumoşi din această afacere. Dar, cum totul se reduce la ciolan, există şi o explicaţie. „Pentru că achiziţionăm lunar carne de la acea societate de procesare a cărnii, primim gratuit oase”, precizeaza şeful adăpostului.
Mihai Ruşti: „Aşteptăm o nouă legislaţie!”
Contactat telefonic, purtătorul de cuvânt al Primăriei Bistriţa, Mihai Ruşti, a declarat pentru Gazeta de Bistriţa că potrivit legislaţiei încă în vigoare, este interzisă eutanasierea câinilor. „Ceea ce facem noi, ca de altfel toate primăriile din România, e să strângem câinii de pe străzi, în limita capacităţilor, pe care le avem. Acum, evident, tot conform prevederilor legale în vigoare, trebuie făcută o deparazitare, vaccinarea lor şi tratamentele care sunt necesare, în funcţie de eventualele boli. Problema apare atunci când ajungem la capacitatea maximă”, a precizat Mihai Ruşti.
De asemenea, autorităţile spun că nu se poate recalibra acest adăpost, neputând mări suprafaţa de găzduire a câinilor. „Contăm pe faptul că sunt semnale la nivel guvernamental că eutanasierea va fi aprobată. Iar, dacă acest lucru va fi aprobat, o vom face într-un mod cumpătat. Noi nu vrem să ne comportăm foarte crud cu aceste animale. Sunt semnale de la nivel guvernamental ca o noua lege privind protecţia animalelor va fi adoptată. Aşteptăm să vedem dacă se modifică acest cadru legal şi cum”, a mau spus purtătorul de cuvânt al primăriei.
Mihai Ruşti a mai precizat, de asemenea, că suma de 450 de lei include nu doar îngrijirea câinilor, ci şi capturarea lor, plata serului pentru sedarea lor, în vederea capturării de către hingheri, a deplasării echipei în teritoriu a întregii activităţii de ecarisaj.
Pe mine m-ai omorât, dar cu câinele ce-ai avut?!
Protecţia animalelor în România este legiferată de Legea 205 din 2004, completată ulterior cu Legea 9 din 2008. La articolul 3 din această lege se prevede că deţinătorii de animale au obligaţia de a asigura aplicarea normelor sanitar veterinare şi de zooigienă privind adăpostirea, hrănirea, îngrijirea, protecţia şi bunăstarea animalelor. De asemenea, la articolul 4 se prevede ca proprietarii de animale să aibă un comportament lipsit de brutalitate, iar articolul 5 prevede interzicerea relelor tratamente şi cruzimi. Anul trecut, în decurs de câteva luni au „trecut la cele veşnice” 44 de câini din adăpostul amintit anterior. Autorităţile spun că aceştia au murit din… cauze naturale.
„Că şi floarea se usucă de n-o uzi la vremea ei!”
Se cunoaşte faptul că îngrijitorii de la adăpostul de pe strada Simpozionului, fac nişte „simpozioane” bahice de toată frumuseţea. Potrivit unui angajat al Primăriei Bistriţa, pe o găletuţă de două kilograme cu granule, un angajat ia în schimb cam un litru de rachiu. Nu o dată aceştia au fost prinşi în flagrant chiar de şeful lor. Dar, cum în România totul este posibil, măsuri nu s-au luat, iar noi rămânem în gură cu gustul amar al replicii: „mama mâne-sa de viaţă!”
Unii povestesc că, la un moment dat, Floare Gaftone, secretara Primăriei Bistriţa, a vrut să cumpere un maidanez cu suma impusă, de 100 de lei. A doua zi… „calul plecase”! Scuze, câinele! Se pare că angajaţii au primit o oferta mai bună! Că aşa-i în tenis! Motivaţia pentru faptele lor ar fi aceea că salariile „sărmanilor” angajaţi sunt prea mici, respectiv minimum pe economie. Aceste ilegalităţi au fost confirmate şi de alte persoane care frecventează adăpostul de animale, în scopul ajutorării acestora. De altfel, purtătorul de cuvânt al Primăriei municipiului Bistriţa, Mihai Ruşti a declarat: „Am avut un adăpost de 40 de locuri pe Dealul Tarpiului, iar când am văzut că lucrurile iau amploare (n. r. – hrana şi câinii daţi la schimb contra alcool), l-am desfiinţat în iunie 2009”.
Alte primării generoase cu… câinii
Dacă la Bistriţa, întreţinerea unui maidanez costă 450 de lei, la Rădăuţi costul ajunge la 750 de lei. La Iaşi, maidanezul costă primăria 120 de lei, iar padocul adăposteşte deja 500 de patrupezi. În adăposturile pentru câinii fără stăpân de la Botoşani trăiesc înghesuiţi 200 de maidanezi, în condiţiile în care capacitatea de cazare este de 120 de animale. Pentru fiecare câine, primăria cheltuieşte lunar 200 de lei. Primăria Capitalei plăteşte de la bugetul local circa 600 de lei pe lună. Suma acoperă hrana zilnică – 7,9 lei, utilităţile – 99 lei, sterilizarea – 66,18 lei, anestezia patrupedelor, plus alte materiale sanitare şi medicamente.
Raimond Petruţ
