Motivele pentru care liberalul Jenor Beudean a fost achitat! Procurorul taxat extrem de dur de instanță

În dosarul în care a fost judecat Jenor Beudean, acuzat de o femeie din Lechința – Nicoleta Loredana Constantinescu – că ar fi lovit-o, procurorul este făcut knockout de către instanța de judecată. În respectiva cauză, liberalul a fost achitat după trei ani de procese de la trimiterea sa în judecată. Sentința nu este încă definitivă și a fost atacată în apel de către femeia din Lechința.

Incidentul s-a produs în data de 14 iunie 2016, într-una dintre cele mai circulate intersecții din municipiul Bistrița. După producerea incidentului, Beudean a încasat la greu lovituri din partea mass media, inclusiv naționale, în primul rând că era bărbat și părea că a lovit o femeie, conform fotografiilor, și în al doilea rând mai era și politician candidat la funcția de primar al comunei Șieu Odorhei.

Un mister rămâne un aspect destul de important în tot acest scandal: cine a făcut fotografiile? În dosar se arată foarte clar că Nicoleta Loredana Constantinescu nu cunoștea pe persoana care i-a înmânat DVD-ul unde au fost stocate acele fotografii, pe care persoana vătămată ulterior le-a printat și le-a depus la dosarul cauzei. Deci apare cineva cu un DSLR, așa din neant, fix în acea zonă, fix la ora când a avut loc incidentul, fotografiază, face rapid un DVD cu pozele incriminatoare, află cine e femeia lovită, și îi înmânează probele.

Pe parcursul procesului au fost audiați martori, unii care din punctul nostru de vedere fără rost, întrucât nu au fost la locul faptei și știau de incident de la televizor. Liberalul a avut însă mare noroc cu faptul că în zonă erau și camere video, care au surprins incidentul și au demonstrat clar că femeia a traversat strada când semaforul era pe roșu, că aceasta i-a lovit mașina lui Beudean.

Astfel, analizând actele și lucrările dosarului, respectiv cele ale dosarelor nr. 1987/P/2016 și 1986/P/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița, instanța a reținut următoarele:

În fapt,în data de 14 .06. 2016, în jurul orelor 16:30, inculpatul Beudean Jenor Aurelian se afla la volanul autoturismului marca Toyota Avensis, cu numărul de înmatriculare XXXXX și se deplasa din direcția de mers Viișoara – Vatra Dornei, iar pe str. Independenței din Bistrița, în fața Bisericii Sfânta Ana a oprit la semafor.

În fața sa erau oprite două autoturisme, iar când culoarea semaforului s-a făcut verde pentru autovehicule, acesta s-a pus în mișcare cu autoturismul. Când a ajuns pe trecerea de pietoni, în fața autoturismului pe care acesta îl conducea a apărut inculpata Constantinescu Nicoleta Loredana care s-a angajat în traversarea străzii pe culoarea roșie pentru pietoni în timp ce vorbea la telefon, moment în care Beudean Jenor Aurelian a frânat și a claxonat, la fel cum au claxonat și alte autovehicule aflate în trafic . Dintr-un acces de furie inculpata Constantinescu Nicoleta Loredana s-a întors înspre autoturismul condus de către Beudean Jenor Aurelian și a lovit cu piciorul aripa stânga spate de la autoturism , i-a adresat expresii și cuvinte jignitoare conducătorului auto, după care aceasta și-a continuat deplasarea pe trecerea de pietoni, pe culoarea roșie pentru pietoni.

Văzând că inculpata Constantinescu Nicoleta Loredana dorește să se îndepărteze de la fața locului, inculpatul Beudean Jenor Aurelian a prins-o pe inculpata Constantinescu Nicoleta Loredana, cu intenția de a o preda unui echipaj de poliție. În acest timp inculpatul a prins-o pe inculpata de haine, fără a exista probe că inculpatul ar fi aplicat lovituri cu pumnii părții vătămate, astfel cum afirmă acuzarea”, se arată în documentul instanței.

Procuror, făcut varză de instanță! Mai că nu a fost trimis înapoi la școală

Ceea ce este mai important este punctul de vedere al instanței care l-a achitat în final pe Jenor Beudean și care îl face practic varză pe procurorul care l-a trimis în judecată pe liberal în calitate de inculpat, fiindcă a luat în considerare doar probele aduse de femeie și nicio probă în favoarea lui, așa cum de altfel trebuie să facă orice procuror profesionist.

“Pornind de la texte le legale incidente în cauză, și de la probatoriul existent la dosarul cauzei, instanța reține față de acuzația adusă inculpatului Beudean Jenor Aurelian următoarele:

Acuzarea a dispus trimiterea în judecată a inculpatului în mod netemeinic, prin ignorarea unor texte legale evidente, și prin interpretarea contrară adevărului a unor probe.

Astfel procurorul de caz a ignorat cu desăvârșire prevederile art. 293 și 310 Cod procedură penală, fără a exista vreo justificare obiectivă în acest sens .

Conform art. 293 Cod procedură penală:

« (1) Este flagrantă infracțiunea descoperită în momentul săvârșirii sau imediat după săvârșire.

( 2) Este de asemenea considerată flagrantă și infracțiunea al cărei făptuitor, imediat după săvârșire, este urmărit de organele de ordine publică și de siguranță națională, de persoana vătămată, de martorii oculari sau de strigătul public ori prezintă urme care justifică suspiciunea rezonabilă că ar fi săvârșit infracțiunea sau este surprins aproape de locul comiterii infracțiunii cu arme, instrumente sau orice alte obiecte de natură a-l presupune participant la infracțiune.

(3) În cazul infracțiunii flagrante organele de ordine publică și siguranță națională întocmesc un proces-verbal, în care consemnează toate aspectele constatate și activitățile desfășurate, pe care îl înaintează de îndată procurorului.

(4) Plângerile și cererile prezentate în scris, corpul delict, precum și obiectele și înscrisurile ridicate cu ocazia constatării infracțiunii sunt puse la dispoziția procurorului. »

Conform art.310 Cod procedură penală:

« (1) În cazul infracțiunii flagrante, orice persoană are dreptul să îl prindă pe făptuitor.

(2) Dacă făptuitorul a fost prins în condițiile alin. (1), persoana care l-a reținut trebuie să îl predea de îndată, împreună cu corpurile delicte, precum și cu obiectele și înscrisurile ridicate, organelor de urmărire penală, care întocmesc un proces-verbal. »

Este fără niciun dubiu că infracțiunea de distrugere comisă de inculpata Constantinescu Nicoleta Loredana în dauna inculpatului Beudean jenor Aurelian a fost una flagrantă, fiind îndeplinite toate cerințele art. 293 Cod procedură penală.

Din textele legale menționate mai sus, pe care procurorul de caz ar fi trebuit să le cunoască, rezultă fără nici cel mai mic dubiu că în cazul unei infracțiuni fragrante, oricare ar fi natura ei, partea vătămată și orice altă persoană are dreptul să urmărească, să prindă și să rețină făptuitorul, și să îl predeade îndată organelor de urmărire penală.

Deși legea nu definește noțiunile de urmărire, prindere și reținere, este evident că aceste acțiuni implică acte fizice de imobilizare a le făptuitorului, privarea sa temporară de libertate, și chiar existența unor acțiuni violente împotriva făptuitorului, mai ales în cazul în care acesta se opune.

Conform dicționarului limbii române verbul „a prinde” se definește ca : „ a lua, a apuca sau a înșfăca, cu mâna, cu dinții, cu ghearele, cu ajutorul unui instrument   etc., pentru a ține, a duce cu sine, a trece dintr-un loc în altul”, iar verbul „ a reține ” se definește ca: „ a ține pe loc, a împiedica de la ceva , a opri , a înfrâna , a nu lăsa să se desfășoare , a întrerupe, a opri , a face pe cineva sau ceva să mai stea un timp oarecare într-un anumit loc , a lipsi pe cineva temporar de libertate ”.

Acțiunile de prindere și reținere implică acțiuni fizice asupra făptuitorului, în contra voinței sale. Mai mult aceste acțiuni permit chiar imobilizarea totală a făptuitorului, proces ce implică în mod firesc și logic acțiuni violente asupra acestuia.

În cazul dedus judecății probatoriul cauzei atestă fără dubii că inculpatul nu a dorit decât prinderea inculpatei, și predarea acesteia către organele de ordine publică. Este lipsit de relevanță dacă inculpatul a urmărit predarea inculpatei poliției locale sau poliției naționale, relevanță având intenția sa de a preda inculpata către organele de ordine publică. Inclusiv inculpata admite în declarația sa din fața instanței că inculpatul a dorit să o predea poliției locale.

Desigur, tot din interpretarea textelor legale de mai sus rezultă că acțiunile care se circumscriu noțiuni lor de prindere și reținere trebuie să se rezume doar la acele acte necesare și proporționale cu aceste scopuri . Altfel spus, chiar dacă acțiunile de prindere și reținere implică acțiuni violente asupra făptuitorului, acestea trebuie să se rezume doar la acele acte necesare prinderii și reținerii . În măsura în care ar fi existat agresiuni care nu erau strict necesare pentru prinderea și reținerea făptuitorului, s-ar fi putut pune problema dacă excesul de forță îmbracă sau nu forma unei fapte penale.

Acțiunile inculpatului s-au rezumat la prinderea de haine a inculpatei Constantinescu Nicoleta Loredana, și tragerea acesteia în scopul predării către organele de ordine publică , aceste acțiuni fiind necesare și proporționale cu scopul de prindere și predare a inculpatei . Contrar afirmațiilor acuzării , care preia declarațiile părții vătămate, probatoriul cauzei nu atestă lovirea inculpatei Constantinescu Nicoleta Loredana, nici în zona feței, și nici în zona membrelor.

Se mai reține că probatoriul cauzei atestă că inculpata nu a rămas la fața locului, ci din contră, a încercat să se îndepărteze de locul faptei, fiind prinsă ulterior de inculpat. Inclusiv inculpata folosea cuvântul „a prinde” în declarația sa din data de 14.06.2016 : „m-a prins pe (…) Independenței”. Este evident că inculpata, ulterior comiterii infracțiunii de distrugere, nu a avut nici cea mai mică intenție de a rămâne de la fața locului pentru a fi identificată și preluată de organele de ordine publică sau judiciare. Tot evident că în aceste condiții inculpatul nu avea o altă posibilitate de a identifica autorul infracțiunii de distrugere.

În cauză este lipsit de relevanță dacă inculpatul a sunat sau nu la 112, a sunat altcineva sau chiar inculpata, și nici nu are nicio relevanță că inculpatul a renunțat (pe fondul scandalului provocat de inculpată) la acțiunile de reținere și predare a inculpatei către organele de ordine publică.

Tot fără relevanță era și dacă inculpatul o forța pe inculpată să urce în autoturismul său în scopul de a o duce la poliție, și această acțiune fiind circumscrisă noțiunilor de prindere, reținere și predare . Nicăieri nu se precizează că cel care a prins făptuitorul trebuie să anunțe telefonic organele de ordine publică sau judiciare, că are obligația să stea doar în locul prinderii făptuitorului, și că nu ar avea dreptul să îl conducă pe făptuitor la sediul organului de coerciție al statului.

Procurorul de caz își bazează acuzarea, relativ la art. 193 alin. 2 Cod penal, pe declarația părții vătămate, care s-ar corobora cu certificatul medico-legal eliberat în data de 15.06.2016 și pe una dintre fotografiile existente la dosarul cauzei.

Afirmațiile procurorului de caz că „ în fotografia nr. 6 de la pagina 63 din dosar se observă cum mâna dreaptă a inculpatului este îndreptată spre obrazul stâng al persoanei vătămate aspect care se coroborează cu constatarea făcută de medicul legist – Maseterin stg. echimoză palid-violacee de 3/1 cm. ” este cel puțin contrară realității.

În niciun caz în acea fotografie nu se distinge o ipotetică lovitură a inculpatului aplicată în față inculpatei Constantinescu Nicoleta Loredana. Din contră în acea fotografie se vede foarte clar cum inculpatul o ține de haină (din zona gulerului), cu mâna dreaptă, inculpata evident zbătându-se, încercând să scape. Aceste acțiuni se circumscriu fără niciun dubiu noțiunilor de „prindere” și „reținere” menționate mai sus.

Instanța nu poate înțelege cum anume procurorul de caz a dat o astfel de interpretare fotografiilor de la fila nr. 63 d.u.p., deși avea obligația să administreze și să interpreteze probatoriul și în favoarea și în defavoarea inculpatului, având obligația de a da efect, în favoarea inculpatului, oricărui dubiu existent în cauză.

Procurorul a mai reținut că „mecanismul de producere al leziunilor a fost prin lovire cu corp dur, persoana vătămată prezentând o echimoză palid-violacee (Maseterin stg. echimoză palid-violacee de 3/1 cm – a se vedea certificatul medico-legal nr. 1434/I/a/357 din data de 15.06.2016, emis de SJML BN, fila 16 din dosar) și anume prin lovirea persoanei vătămate cu pumnul în zona feței așa cum rezultă din declarația acesteia („m-a lovit cu pumnul în zona feței după care a continuat să mă agreseze, trăgându-mă de haine”)”, deși în ziua respectivă inculpata a primit îngrijiri stomatologice, fiind de notorietate că intervențiile stomatologice cauzează leziuni traumatice ale țesuturilor mandibulei.

Cu toate acestea procurorul de caz nu a administrat nicio probă în favoarea inculpatului, nu a solicitat lămuriri cu privire la natura intervenției stomatologice , și nici nu a dispus efectuarea unei expertize medico-legale în cauză. Mai mult nici nu a cerut lămuriri SML Bistrița-Năsăud pentru a se preciza dacă acele leziuni sunt externe, la nivelul pielii, sau sunt interne, la nivelul țesutului mandibulei , fiind extrem de improbabil ca o lovitură în față să producă leziuni ale țesutului intern, dar să nu lase nicio urmă pe piele. Ori împrejurarea precizată anterior face extrem de probabil ca leziunile respective să fie rezultatul în fapt al unei intervenții stomatologice.

Totodată procurorul reține că inculpatul a lovit inculpata „cu pumnul în zona feței”, deși nici măcar inculpata nu este sigură cum anume ar fi fost lovită, precizând în declarația sa din data de 21.06.2016 că „a coborât din autoturism și m-a lovit cu pumnul sau cu palma peste față…”

Din raportul de expertiză medico-legală nr. 2564/II/a/99/25.02.2019, eliberat de SML Bistrița-Năsăud, s-a reținut că: „ având în vedere localizarea leziunii descrise în certificatul medico-legal nr. 1434/I/1/357/15.06.2016, dimensiunea acesteia și afirmativ distanța mică de timp în care numita Constantinescu Nicoleta Loredana ar fi beneficiat de tratament stomatologic raportat la data presupusei agresiuni (care practic este aceeași dată de 14.06.2016) apreciem că din punct de vedere pur teoretic leziunea respectivă se putea produce și în cursul unui tratament stomatologic usual prin comprimarea feței acesteia de către mâna medicului stomatolog, fără a ne putea pronunța cu exactitate atâta timp cât nu ni s-a pus la dispoziție un act medical din care să rezulte tipul de intervenție stomatologică efectuată ”. Se reține că inculpata nu a prezentat, deși i s-a pus în vedere aceasta, niciun act medical eliberat de vreun medic stomatolog, rezumându-se la a afirma că „era vorba despre o lucrare pe canal”. Nici presupusul medic stomatolog indicat de inculpată nu a dat curs solicitărilor repetate ale instanței.

Ori simpla posibilitate ca leziunile traumatice menționate în certificatul medico-legal nr. 1434/I/1/357/15.06.2016 să fie rezultatul unei intervenții stomatologice, în absența oricărui alt mijloc de probă obiectiv, naște un dubiu asupra acuzării formulate împotriva inculpatului. Ori acest dubiu, care întotdeauna profită acuzatului, este suficient de consistent astfel încât prezumția de nevinovăție să nu poată fi răsturnată. 

Simplele supoziții nu pot sta la baza condamnării unei persoane. Totodată simpla afirmație a părții vătămate nu este suficientă pentru condamnarea inculpatului, fiind pur și simplu cuvântul inculpatului împotriva inculpatei”, a precizat instanța în motivare.

Declarații incoerente, exagerate

Femeia nu a fost iertată nici ea de către judecătorul cauzei, fiindcă a încercat să mintă.

“Mai mult, instanța observă că inculpata Constantinescu Nicoleta Loredana a încercat denaturarea adevărului prin declarațiile sale, declarații care au stat la baza acuzării formulate de procurorul de caz :

Astfel în prima declarați e din data de 15.06.2016 inculpata afirma că: «În jurul orelor 16.00 am traversat pe trecerea de pietoni semaforizată de pe strada Independenței în zona complexului BIG în momentul în care culoarea semaforului era verde pentru pietoni. Cu toate acestea în timp ce traversam (…) Toyota având numărul de înmatriculare XXX a început să mă înjure cum că ar fi fost culoarea roșie pentru pietoni. Mi-am continuat deplasarea precizându-i că semaforul arăta în acel moment roșu pentru autoturisme , de altfel fiind singurul conducător auto ce a trecut de semafor, ceilalți fiind opriți».

Aceste afirmații sunt neadevărate, și sunt contrazise chiar de inculpată cu ocazia audieri lor ulterioare, inclusiv cea din fața instanței din data de 17.04.2018 . Inculpata a trecut pe trecerea de pietoni pe culoarea roșie pentru pietoni, în timp ce vorbea la telefon, și a lovit cu piciorul autoturismul inculpatului, fiind prinsă de inculpat în flagrant. Din simpla vizionare a imaginilor video surprinse se poate observa cât se poate de clar că inculpata a traversat pe culoarea roșie a semaforului, în timp ce vorbea la telefon, deși toate autoturismele de pe ambele sensuri se puseseră deja în mișcare, și a continuat deplasarea forțând conducătorii autoturismelor să oprească.

În declarația din data de 14.06.2016 inculpata arată că: «m-a prins pe (…) intersecția Independenței, acesta a coborât și a început să mă lovească cu pumnii peste față, după care s-a urcat în mașină și a plecat de la fața locului».

Așadar în data incidentului – 14.06.2016 inculpata pretindea că inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri «cu pumnii peste față», în data de 15.06.2016 (a doua zi) preciza că «m-a lovit cu pumnul în zona feței», iar în data de 21.06.2016 (la o săptămână după incident) inculpata pretindea că «a coborât din autoturism și m-a lovit cu pumnul sau cu palma peste față…».

În concluzie instanța reține că probatoriul cauzei nu atestată că leziunile traumatice pentru care inculpata a necesitat 1-2 zile de îngrijiri medicale au fost cauzate de acțiunile inculpatului, fapt pentru care față de art. 193 alin. 2 Cod penal devine incident art. 16 alin.1 lit. c Cod procedură penală.

Acțiunile inculpatului constând în prinderea inculpatei de haine, sau mâini, tragerea acesteia, au fost acțiuni necesare și proporționale cu dreptul inculpatului, recunoscut de lege, de a prinde și reține inculpata, în scopul predării acesteia către organele de coerciție ale statului. În aceste condiții instanța reține că aceste acțiuni nu au fost comise de inculpat cu intenția, directă sau indirectă, de a provoca vătămări sau suferințe fizice inculpatei, ci au fost comise în exercitarea unui drept conferit de lege, într-un interes legitim”, precizează instanța în motivare.