Bistriţenii care sunt proprietarii de drept ai terenului din perimetrul Staţiunii de Cercetare Pomicolă Bistriţa nu au intrat nici la această dată în posesia suprafeţelor revendicate, cu toate că au o decizie definitivă a instanţei de judecată, dar şi o decizie de neconstituţionalitate a prevederilor Anexei nr.3.30 la Legea nr. 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti” şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare, modificată şi completată prin Legea nr. 72/2011, sunt neconstituţionale.
În cauză sunt 117 bistriţeni, care figurează pe Anexa 29 a Comisiei Locale de Fond Funciar, potrivit căreia aceştia ar trebui să primească teren în perimetrul Staţiunii Pomicole, însă doar o parte şi-au dovedit cu acte dreptul de proprietate.
Suprafaţa pe care ar trebui puşi în posesie cei care au dovedit cu acte că antecesorii lor au deţinut teren în perimetrul SCDP este de circa 81 ha, însă Primăria Bistriţa via Comisia locală de fond funciar ţine musai că are nevoie de 116 ha de teren pentru a pune în posesie pe toţi cei care sunt trecuţi pe Anexa 29. De altfel suprafaţa de 116 ha de teren este menţionată şi de instanţa de judecată care a pronunţat hotărârea definitivă în 2009. Din cauza suprafeţei de 116 ha, ani la rând conducerea SCDP s-a opus, inclusiv în instanţă, motiv pentru care au avut de suferit şi cei care făceau dovada proprietăţii cu acte.
Pe lângă opoziţia conducerii Staţiunii, a mai existat un impediment, şi unul major. Este vorba de faptul că în 2009, cu puţin timp înainte ca instanţa să se pronunţe definitiv, Parlamentul a aprobat Legea 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice Gheorghe Ionescu-Şişeşti şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare,care a apărut în urma unei hotărâri de Guvern emisă cu zece ani înainte – HG 517/1999 – în baza căreia suprafeţele de teren care erau la dispoziţia staţiunilor pomicole au fost trecute din domeniul privat al statului în domeniul public. Legea 45/2009 statuează foarte clar că terenurile pe care îşi desfăşoară activitatea staţiunile de cercetare, şi sunt în administrarea acestora, fac parte din domeniul public şi acestea nu pot fi scoase din proprietatea publică decât prin lege. Lege care, cel puţin până acum, a rămas nemodificată.
Iţe încurcate
În 2015, în urma insistenţelor oamenilor, parlamentarii bistriţeni au reuşit să îşi convingă colegii să adopte modificării legii buclucaşe. Astfel, parlamentarii au aprobat, cu 214 voturi pentru, propunerea legislativă pentru modificarea anexei nr.3 şi a anexelor nr.3.30, respectiv 8.11 din Legea nr. 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu – Şişeşti” şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare, cu modificările şi completările ulterioare. În urma acestor modificări, circa 80% din terenul disponibil al Staţiunii ar fi urmat să fie retrocedat celor în drept, iar pentru restul de 20% ar fi urmat să fie pus la dispoziţie teren în Slătiniţa.
Când totul părea să ajungă la un final fericit, un decret semnat de preşedintele Klaus Iohannis a încurcat iar iţele, fiindcă suprafeţele de teren cu destinaţie agricolă indispensabilă activităţii de cercetare – dezvoltare – inovare şi multiplicării materialului biologic vegetal şi animal, de utilitate publică, folosite de Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Siseşti” şi sistemul de cercetare în domeniile agricultură, silvicultură şi industrie alimentară, au fost exceptate de la demararea procedurilor legale necesare în vederea schimbării regimului juridic, fiind eliminate prevederile conform cărora institutele, staţiunile de cercetare şi instituţiile publice erau obligate să predea Agenţiei Domeniilor Statului, în termen de 30 de zile de la data publicării hotărârii Guvernului în Monitorul Oficial al României, terenurile care fac obiectul acesteia. Astfel, terenurile respective au rămas în proprietatea statului.
Din nou acelaşi circuit
A fost nevoie de o nouă intervenţie a bistriţenilor implicaţi în acest caz, la Avocatul Poporului, demers făcut prin intermediul municipalităţii bistriţene, pentru a sesiza Curtea Constituţională asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor din Anexa nr.3.30 la Legea nr. 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti” şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare, modificată şi completată prin Legea nr. 72/2011. În final Curtea Constituţională a admis excepţia ridicată de Avocatului Poporului şi încă o dată părea că totul va intra pe făgaşul normal. Însă nu a fost deloc aşa, dovadă fiind şi faptul că lucrurile nu s-au urnit chiar deloc.
Drept urmare, cei care aşteaptă să intre în posesia proprietăţilor lor au început să ia din nou la rând instituţiile statului care ar putea rezolva problema, Primăria Bistriţa, Prefectura, Agenţia Domeniilor Statului. Reprezentanţii primelor două instituţii au avut oarecare întâlniri de lucru cu reprezentanţii Staţiunii Pomicole, în câteva rânduri. Dar, pauză, fiindcă directorul Ioan Platon susţine sus şi tare că staţiunea nu poate preda 116 ha fiindcă ar rămâne teren, astfel că totul s-a oprit în faţa unui zid.
ADS Bistriţa, semne mari de întrebare
Gabriela Breşfelean, una dintre persoanele care au dovedit cu acte că antecesorii săi au deţinut teren în perimetrul Staţiunii, este cea care a bătut la cap autorităţile şi în special Agenţia Domeniilor Statului (ADS), care însă a continuat să trimită răspunsuri copy-paste de fiecare dată.
Astfel, de fiecare dată conducerea ADS ţine să precizeze că Agenţia „predă prin protocol de predare preluare, comisiilor locale terenurile cu destinaţie agricolă care fac obiectul retrocedării, în vederea eliberării titlurilor de proprietate şi punerii în posesie celor îndreptăţiţi, în baza unei documentaţii înaintată de Comisia judeţeană de fond funciar”.
Însă într-un document trimis de ADS, Gabrielei Breşfelean, se face o precizare foarte interesantă. Astfel, în documentul respectiv se menţionează că Agenţia „nu poate fi ţinută responsabilă pentru nepunerea în aplicare a dispoziţiilor instanţei întrucât la nivelul instituţiei noastre nu există o documentaţie de retrocedare. Mai mult, ADS Bucureşti nu a primit spre verificare procesul verbal de delimitare (conform datelor comunicate de Reprezentanţa teritorială ADS Bistriţa-Năsăud, a fost transmis Instituţiei Prefectului Bistriţa-Năsăud procesul verbal de delimitare nr. 18116/2011, pentru suprafaţa de 144,9833 ha, refăcut ulterior, sub nr. 4820/2012, pentru suprafaţa de 144,8943 ha, dar s-a refuzat semnarea acestora exemplarele transmise nefiind restituite). Numai că, problema era faptul că din suprafaţa de peste 144 de hectare doar 87 ha erau menţionate spre retrocedare, iar restul de până la 116 ha, erau localizate pentru Slătiniţa unde terenul este tot în administrarea Staţiunii.
În final Gabriela Breşfelean avea însă să afle că totul s-a împotmolit la Bistriţa. Bucureştiul nu a fost niciodată corect de situaţia de la Bistriţa, iar documentele nu au ajuns la ADS Central. Dovada este şi faptul că actuala conducere a ADS Bucureşti, în urma unei adrese trimise de Gabriela Breşfelean, a cerut în urmă cu câteva zile, expres Prefecturii să trimită Agenţiei câteva documente menţionate în mod expres.
(Va urma)
Pai, daca vreti sa vedeti cum se distruge tot … peste tot numai pomi uscati si plini de rapan… atunci dati-le inapoi si ce a mai ramas din aceasta statiune de cercetari !
La contzaranii nostri le trebuie inapoi, niste proprietati, pe care ei n-au investit absolut nimic … si pe care daca le obtin din prostia statului roman, fara sa le ceara despagubiri pentru investitia facuta pe niste pamanturi sterpe si pustii de dinaintea colectivizarii… n-au bani sa si le intretina si nici cu cine lucra eficient ori calificat s-o faca .
Dati-le livezile si viile inapoi si in curand veti vedea numai „steregie” si pe acolo… ca peste tot unde au fost „date inapoi ” .
Dle anonim din spatele calculatorului poti fii oricine care nu cunosti situatia reala, informeaza-te inainte de a comenta, nu cred ca esti din Bistrita, familiile noastre a celor care revendicam cu acte doveditoare aceste terenuri au trait pe aceste meleaguri de cel putin 200 de ani. Cand s-au luat terenurile pe noi cine ne-a despagubit? Pe terenurile noastre au fost livezi clasice, cladiri si nu ne-a platit nimeni nimic.
PT. D- UL CITITOR
Nu stiu din ce cauza te dai cu parerea in aceasta speta ,dar cred ca cei care sunt indreptatiti sa
primeasca inapoi ceea ce le-a apartinut lor s-au urmasilor sa fie pusi in posesie asa cum s-a procedat
in toate situatiile similare ,si mai mult cum au obtinut proprietati cei cu drepturi litigioase dobandite pe cai uneori ilegale ,inclusiv de catre persoane suspuse (vezi dosarele si decizile instantelor vizavi de restituirea prin Fondul Proprietatea !!!).
Poate altadata ar fi bine si indicat sa nu mai comentezi deciziile instantelor de judecata .S-au poate
ai interese in zona si aceasta situatie te deranjeaza ca nu-ti iese pasienta ? -nu de alta , dar parca stiu ca ai mai facut comentarii de-a lungul timpului in presa judeteana !!!
mai vazut ca teai cu parerea
Domnul Dobritzan, aveti dreptate, dar dupa mine ( si nu numai ) acest drept nu inseamna sa primeasca ceva fara sa achite si sa restituie statului investia facuta ca sa aduca acele terenuri revendicate la o valoare mult deasupra celei pe care le-au avut inainte de colectivizare, cand statul comunist le-a „luat” si le-a adus in aceasta stare produsctiva .
Va garantez eu ca daca erau tot niste „parloage” pline de spini si maracini… nu le-ar mai fi revendicat absolut nimeni … ! Asa suntem noi invatzati, sa cerem dar sa nu platim, la nimeni…nimic si statul asta prost imediat le dau inapoi si nu trece mult timp cand vezi prin livezi si vii… numai „steregie” … ca n-au bani sa le intretina , dara-mi-te sa le exploateze si sa nu le distruga efectiv .
Da, este corect sa-si revendice oamenii terenurile, dar statul ar trebui sa le restituie exclusiv, daca solicitantii platesc cheltuieli facute cu investitia pe care a facut-o statul cu terenul in discutie ,pentru ca au fost banii publici, adica ai mei, ai tai si ai nostii ai tuturor celor care am trait in adminsitratia comunista, buna sau rea cum a fost ea …
Ce ziceti, este corect, sau ba ?! Luati-va inapoi terenurile, dar si statul sa-si ia inapoi chletuielile efectuate cu ridicarea valorii acestora in acest moment …
Noi nu am obligat statul sa faca investitii pe terenurile care ne-au apartinut si le-a luat cu japca
in perioada comunista. Oricum cred ca si-au recuperat investitia in toti acesti ani cu varf si indesat.
Sa stiti ca in momentul confiscarii aceste terenuri erau lucrate de catre proprietari si nu erau niste
parloage pline de spini si maracini .Presupun ca nu aveti pretentia sa depagubim statul pt. niste
pomi fructiferi care oricum sunt demult iesiti din perioada de varf a productiei ,de pe suprafata
care ar trebui disponibilizata si pe care SCDP BISTRITA NU A MAI FACUT INVESTITII de cel putin
10 ani de cand ar fi trebuit restituite acele terenuri .Oricum cred ca SCDP a cules recolta din acel
perimetru cu toate ca sustineau ca nu mai lucreza in zona , si ar fi de interes in conturile cui au
intrat banii din valorificarea acesteia ?
Va pun o intrebare retorica : oare statul i-a despagubit pe cei care si-au cumparat si au
facut investitii in case si apartamente nationalizate si ulterior au fost retrocedate fostilor
proprietari care le-au revedicat ?