Sesizările de neconstituţionalitate invocate de Avocatul Poporului, admise în totalitate de CCR
În luna iulie anul acesta, Curtea Constituţională a României a decis că prevederile din Anexa nr.3.30 la Legea nr. 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti” şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare, modificată şi completată prin Legea nr. 72/2011, sunt neconstituţionale. În cauză sunt 117 bistriţeni, care figurează pe Anexa 29 a Comisiei Locale de Fond Funciar, potrivit căreia aceştia ar trebui să primească teren în perimetrul Staţiunii Pomicole, însă doar o parte şi-au dovedit cu acte dreptul de proprietate.
Avocatul Poporului a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Anexei 3.30 la Legea nr. 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu Şişeşti” şi a sistemului de cercetare – dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare, în iunie 2015. Sesizarea a fost luată în discuţie abia după un an, însă aceasta a fost admisă.
În motivarea de neconstituţionalitate, Avocatul Poporului a susţinut că prevederile Anexei 3.30 la Legea 45/2009, cu modificările şi completările ulterioare, contravin normelor constituţionale şi internaţionale privind dreptul de proprietate privată, în măsura în care suprafeţele cuprinse în lege se suprapun cu suprafaţa de 37,7545 ha, asupra căreia a fost reconstituit dreptul de proprietate al foştilor proprietari, încă din 2007, printr-o hotărâre a Comisiei Judeţene de fond funciar, hotărâre care a fost confirmată în 2010 printr-o decizie irevocabilă a instanţei.
Ori, anexa criticată de Avocatul Poporului a fost introdusă în Legea 45/2009 prin art. I pct. 41 din Legea 72/2011. Adică după hotărârea Comisiei judeţene de fond funciar prin care s-a recunoscut dreptul de proprietate al foştilor proprietari, dar şi după decizia irevocabilă a instanţei. Mai pe româneşte spus, după ce oamenilor le-a fost recunoscut dreptul de proprietate, a venit statul şi le-a mai confiscat încă o dată terenurile trecându-le în proprietatea sa, adică în domeniul public, tocmai ca acestea să nu poată fi retrocedate în fapt.
Potrivit Avocatului Poporului, „s-au adus nişte modificări unora dintre anexele Legii nr. 45/2009, care în opinia noastră (n. r. – Avocatul Poporului) şi potrivit susţinerilor reprezentanţilor instituţiei Primarului Municipiului Bistriţa şi a Comisiei Municipale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistriţa nu au condus la soluţionarea situaţiei de fapt şi de drept, care a stat la baza ridicării excepţiei de neconstituţionalitate. (…) totalul municipiului Bistriţa, categoria de folosinţă agricol este de 78,2120 ha. Această suprafaţă reprezintă doar o parte din totalul de 116 ha teren agricol validat prin Hotărârea nr 825/2007 a Comisiei judeţene de fond funciar Bistriţa. Prin urmare, conform calculelor efectuate, reiese faptul că mai trebuie predată Comisiei municipale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistriţa, suprafaţa de 37,7880 ha”.
Pe lângă aceste susţineri, Avocatul Poporului a mai avut un as în mâneca în faţa judecătorilor CCR. Este vorba de Legea 64/2016, votată anul acesta în Parlament, prin care s-au modificat anexa nr.3 şi anexele nr.3.30, respectiv 8.11 din Legea nr. 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu – Şişeşti” şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare, cu modificările şi completările ulterioare. În urma acestor modificări, circa 80% din terenul disponibil al Staţiunii ar fi urmat să fie retrocedat celor în drept, iar pentru restul de 20% ar fi urmat să fie pus la dispoziţie teren în Slătiniţa.
Însă, potrivit sesizării Avocatului Poporului, „Legea 64/2016 nu a adus modificări faţă de aspectele care au stat la baza formulării petiţiei” înaintată de oficialii Primăriei Bistriţa şi „întrucât în Anexa nr. 3 la Legea nr. 64/2016 (Anexa nr. 8.11 la Legea nr. 45/2009) este înscrisă doar o suprafaţă de 78,2120 ha teren agricol, până la totalul suprafeţei de 116 ha teren agricol validat pe Anexa 29 Bistriţa este necesar ca în temeiul art. 6 alin 5, coroborat cu prevederile art.9 alin 1 din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, să mai fie predată Comisiei Municipale Bistriţa, pe lângă suprafaţa de 78,2120 ha teren agricol o suprafaţă de 37,7880 ha teren agricol, care este înscrisă în Anexa nr. 1 la Legea 64/2016 (Anexa 3.30 la Legea 45/2009)”.
Curtea Constituţională a ţinut seamă în totalitate de sesizările invocate de Avocatul Poporului asupra neregulilor existente în textele de lege în cauză, în vigoare, şi a admis excepţiile de neconstituţionalitate.
„Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată direct de Avocatul Poporului şi constată că prevederile din Anexa nr. 3.30 la Legea nr. 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti” şi a sistemului de cercetare dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare, sunt constituţionale în măsura în care suprafeţele de teren din această anexă nu se suprapun cu cele asupra cărora a fost reconstituit dreptul de proprietate prin Hotărârea nr 825 din 9 noiembrie 2007 a Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistriţa-Năsăud, confirmată prin Decizia Cilvilp nr. 153/R/2010, irevocabilă, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, Secţia Civilă, în Dosarul nr. 3980/190/2009.
Definitivă şi obligatorie”, este decizia CCR.
Sătui de aşteptare, oamenii au depus încă din 2014 plângeri la DNA, dar şi la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud.
„Aşteptăm de mai bine de cinci ani să intrăm în posesia terenurilor care ni se cuvin de la SCDP Bistriţa, anexa 29 validată de Comisia Judeţeană de fond Funciar în 9.11.2007 este semnată de ADS şi de SCDP doar cu mici obiecţii neconcludente aşa că nu înţelegem de ce SCDP nu pune la dispoziţia Comisiei Municipale de Fond Funciar terenul pentru care în decursul anilor 1990 – 1999 am primit toţi dividende de la SCDP, fiecare familie de la ferma unde avea terenul. Mai mult, terenul este câştigat în instanţă, este sentinţă definitivă şi irevocabilă (nr. 153/R/2010 din 20.05.2010). De asemenea, decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Secţia Civilă şi de Proprietate Intelectuală este în favoarea noastră şi nu a Staţiunii. Minuta deciziei civile 94/R/2011 este în favoarea noastră, mai mult obligă Staţiunea să ne plătească cheltuielile de judecată. (…) Am fost deposedaţi de acest teren o dată de regimul comunist, apoi prin HG 617/1999 fără să se ţină cont că aveam cerere pentru retrocedarea în natură încă din 1996 şi, conform unui răspuns primit de la ANRP în 18.04.2008 semnat de vicepreşedintele Theodor Niculescu, potrivit dispoziţiilor art. 3, alin 1 din Legea 169/1997 precum şi art. 10, alin 7¹ din regulamentul aprobat prin HG nr. 890/2005 introdus prin HG nr. 1832/2005 cu scopul de a simplifica procedura restituirii acestor terenuri şi pentru a urgenta încheierea procesului de restituire a proprietăţilor preluate abuziv de regimul comunist, ANRP susţină următorul punct de vedere: «Actele administrative prin care au fost trecute în domeniul public sau privat al statului sau al localităţilor terenuri pentru care s-au depus cereri pentru reconstituire a dreptului de proprietate privată îşi suspendă efectele cu privire la aceste terenuri până la soluţionarea cererii de către Comisia de Fond Funciar». Acest lucru este prevăzut şi în Legea 247/2005.
ANRP consideră că hotărârea Comisiei Judeţene de Fond Funciar va cuprinde un articol distinct prin care se va constata în temeiul articolului 3, alineatul 1¹ din Legea 169/1997 trecerea de drept din domeniul public în domeniul privat al statului a acelor suprafeţe supuse restituirii şi punerea acestora la dispoziţia Comisiei Locale de Fond Funciar în vederea punerii în posesie a persoanelor îndreptăţite, mai mult această procedură poate fi urmată în situaţia în care cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost depusă anterior trecerii respectivelor terenuri în domeniul public al statului. Aceasta este şi situaţia noastră, cererea de retrocedare este din 1996. La apariţia Legii 45/2009 în cuprinsul acestei legi nu se pune problema să nu se retrocedeze terenurile administrate de SCDP către cei în drept care au CF-uri, pentru că Staţiunea primeşte de la ADS alte terenuri în compensarea celor care se predau pe vechiul amplasament”, au scris bistriţenii în plângerea depusă la DNA, în 2014.
