Poate cel mai longeviv proces de pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud este cel care vizează falimentul MOPAL-ului, cândva un colos al industriei bistrițene. Dosarul a fost înregistrat în 2002, iar 20 de ani mai târziu încă nu e finalizat.
În 2002, la Tribunalul Bistrița-Năsăud era înregistrat un dosar care viza falimentul MOPAL-ului (sau CPL – combinatul de prelucrare a lemnului). La două decenii de la înregistrarea dosarului, procesul încă nu este finalizat. Următorul termen de judecată este stabilit pentru a doua jumătate a lunii mai.
Printre entitățile care s-au înscris la masa credală se numără Primăria Bistrița, Direcția Generală a Finanțelor Publice sau Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare. O serie de persoane fizice, cel mai probabil foști angajați, așteaptă și ei să își recupereze banii de la MOPAL SA.
Finalul este însă aproape, având în vedere faptul că în soluția din luna ianuarie a acestui an s-a stabilit întocmirea raportului final cu propunere de închidere a procedurii.
Printre bunurile pe care lichidatorul societății pe acțiuni a încercat să le valorifice a fost inclusiv spații de locuit într-un cămin de nefamiliști și un teren cu cale ferată industrială, în suprafață de 19.750 de metri pătrați. Este vorba despre cămine de nefamiliști în regim de înălțime P+2E+mansardă și teren aferent, situat pe strada Romană, la nr. 26.
MOPAL-ul – cel mai mare combinat de prelucrare a lemnului din Ardeal
Construcția MOPAL-ului sau CPL a început în anii `70, acesta fiind cel mai mare combinat de prelucrare a lemnului din Transilvania. Până la Revoluție, CPL făcea exporturi în vest, dar mai ales în fostele țări din URSS.
O țeapă dată de niște firme din Ucraina ar fi stat la baza tuturor problemelor combinatului, care, în cele din urmă a intrat în faliment. Se pare că se întâmpla în 1994, când două firme din Ucraina au comandat trenuri întregi de mobilă, pe care au uitat să le mai plătească.
S-a încercat privatizarea MOPAL SA, în două etape. Au fost încheiate două contracte de vânzare cumpărare de acțiuni cu societatea Electronum București. Se întâmpla în perioada 1998-1999.
În urma privatizării peste 1.500 de oameni şi-au pierdut locul de muncă, iar Casa de Pensii, Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi CJAS nu au mai recuperat datorii de zeci de miliarde de lei.
Firma din Bucureşti, SC Electronum, a cumpărat iniţial 70% din pachetul de acţiuni de la fostul FPS cu suma de cinci miliarde de lei, cu condiţia să facă investiţii în valoare de trei miliarde de lei. Nu a respectat nici un punct din contractul de privatizare întrucât la un an de la cumpărarea CPL a disponibilizat cea mai mare parte din personal şi nu a mai plătit datoriile către stat. Creanţele ajunseseră la peste 200 de miliarde de lei.
La un moment dat, MOPAL a fost condus de un administrator numit de la Bucureşti pentru perioada de reorganizare judiciară, care primea, în baza unui contract, un miliard de lei lunar, în condiţiile în care CPL nu producea mai mult de câteva sute de milioane de lei pe lună, bani insuficienţi pentru a asigura salariile şi pentru a achita datoriile faţă de stat.
S-a cerut procedura de faliment de către SIF Banat-Crişana care avea 20 % din acţiuni, dar restul acţionariatului s-a opus. Exista riscul ca în situaţia în care CPL nu va fi declarat falimentar, circa o sută de oameni care mai lucrau acolo să nu-şi primească salariile, iar statul să nu-şi poată recupera datoriile la sănătate, şomaj şi pensii.
Pe fir a intrat DNA-ul
Privatizarea combinatului de prelucrare a lemnului a atras atenția procurorilor DNA, care ar fi intrat pe fir încă de acum un deceniu. Privatizarea CPL s-ar fi făcut prin vânzarea subevaluată de active ale societății, de către funcționari cu putere de decizie din cadrul acestora către persoane din sfera lor de interese. S-a încercat scoaterea din patrimoniu a unor active și terenuri cu potențial economic ridicat.
Ca o metodă generală de fraudare a privatizărilor, s-a mers şi pe majorarea fictivă a capitalului social al unor societăţi la care statul mai deţinea acţiuni în scopul diminuării participaţiei acestuia ori stabilirea cu intenţie a unei valori diminuate faţă de valoarea comercială reală a bunurilor aparţinând întreprinderii în cauză la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale era acţionar.
Nu în ultimul rând, s-a mai folosit şi metoda încheierii de contracte de management sau reprezentare fictivă cu societăţi comerciale aparţinând aceluiaşi grup de firme, în vederea scoaterii ilegale de sume însemnate din conturile societăţilor privatizate în interesul aşa-zişilor investitori. Toate aceste metode ilegale s-au folosit în furtul şi distrugerea premeditată a CPL Bistriţa.
Nici într-un moment la CPL Bistriţa nu a existat un de plan de reorganizare judiciară, conducerea funcţiona şi acţiona ilegal. Astfel au fost emise 12 cecuri fără acoperire în valoare de peste zece miliarde de lei, dar nici serviciile de informaţii, SRI şi „doi şi un sfert”, Poliţia şi Parchetul nu vedeau sau se făceau că nu văd şi nu luau nici o măsura.
Toata situaţia era cunoscută şi de autorităţile de la vremea respectivă, dar refuzau să intervină pentru a evita declanşarea unui scandal public. La timpul respectiv, sindicaliştii deţineau documente despre ilegalităţile care se comiteau la CPL, dar la un moment dat, paradoxal ,au luat hotărârea să nu le pună la dispoziţia procurorilor PNA, convinşi că dacă va începe o anchetă, combinatul va fi închis, iar ei vor rămâne pe drumuri.
Încet-încet, muncitorii au început să suspecteze nereguli grave în combinat. CNSLR- Frăţia, la care erau afiliaţi şi muncitorii de la CPL, a declanşat o amplă campanie de adunare de informaţii referitoare la privatizarea societăţii. Prim-vicepreşedintele CNSLR-Frăţia Bistriţa-Năsăud, Ioan Benţa, a acuzat patronatul de deturnare de fonduri şi de faptul că a eliberat cecuri fără acoperire, în valoare de peste 12 miliarde de lei.
El a menţionat că informaţiile sale sunt precise şi că va sesiza organele competente pentru declanşarea unei anchete. Mai mult, liderul CNSLR-Frăţia a spus că, din informaţiile pe care le deţine, pachetul majoritar de acţiuni a fost vândut pentru mai puţin de şase miliarde de lei, în timp ce fabrica a fost evaluată la peste 900 miliarde de lei, iar ei vor rămâne pe drumuri.
Sindicaliştii de la CPL mai susţineau că banii reţinuţi din salarii pentru plata şomajului şi a asigurărilor sociale au fost deturnaţi, iar în urma acestor inginerii financiare, ei sunt nevoiţi să-şi plătească spitalizările sau tratamentele ambulatorii. Mai mult, din cauza neachitării salariilor, zeci de angajaţi, soţ şi soţie, se vedeau puşi în situaţia de a fi scoşi afară din apartamente pentru că au acumulat datorii uriaşe la întreţinere.
