Continuăm să vă prezentăm monumentele istorice de pe raza județului Bistrița-Năsăud, amenințate cu dispariția din cauza stării deplorabile în care se află. Așa cum arătam în articolul publicat în ediția precedentă, pe lista Direcției Județene de Cultură (DJC) Bistrița-Năsăud figurează 14 imobile care au fost declarate monumente istorice de categorie A, adică de importanță maximă, care stau să se prăbușească.
An de an, Ministerul Culturii întocmește Programul Național de Restaurare (PNR), un demers prin intermediul căruia se alocă bani, pentru reabilitarea unor monumente istorice din țară, aflate în stare de degradare, în urma solicitărilor primite de la Direcțiile de Cultură. Numai că, multe dintre obiectivele cuprinse pe listele sunt doar ca să umple documentul, fiindcă finanțările sunt aproape inexistente.
Pe de altă parte, o responsabilitate importantă le revine proprietarilor și autorităților locale, care au obligația de a conserva imobilele de patrimoniu de pe raza administrativ teritorială și totodată au posibilitatea, prin intermediul întocmirii de proiecte, să obțină finanțările necesare. Numai că aceștia, de obicei, așteaptă să le rezolve alții problemele, ori mai rău, nici nu iau în seamă astfel de imobile.
Astfel, multe dintre monumentele istorice din Bistrița-Năsăud sunt deja în colaps și riscăm ca în scurt timp să dispară fizic de sub ochii noștri.
Castelul Torma din Cristeștii Ciceului se degradează pe zi ce trece
În ediția precedentă am trecut în revistă cinci dintre monumentele aflate în mare pericol de a dispărea fizic, astfel că vom continua cu încă câteva.
Unul dintre acestea este Castelul Torma din localitatea Cristeștii Ciceului, imobil construit în 1593 de Kristof Torma, membru al familiei nobiliare din localitate. Edificiul a fost construit pe un singur nivel, iar o primă modificare a conacului a avut loc în timpul domniei fiului său, tot pe numele de Kristóf, în anul 1627, potrivit casteleintransilvania.ro. Din această perioadă, mai arată sursa citată, datează atât ancadramentele păstrate, cât şi încăperea cea mai veche a subsolului, boltită cu o boltă semicilindrică din piatră.
În 1782, la comanda lui József Torma, care a moștenit conacul de la predecesorii săi, clădirea suferă o modificare majoră. Conacul își câștigă aspectul neoclasicizant în urma lucrărilor de la mijlocul secolului al XIX-lea. Rezultatele acestei lucrări au fost porticurile neoclasice sprijinite pe stâlpi şi panourile adâncite a suprafaţei faţadelor, vizibile pe fotografiile din perioada interbelică. Pe atunci clădirea avea un acoperiș cu pantă ruptă, în stil baroc, iar în faţa sa se întindea o intrare carosabilă arcuită şi prevăzută cu un parapet zidit. Cu siguranță o analiză a arhivei familiale ar putea modifica în mai multe privinţe acest istoric sumar al construcţiilor. Acum edificiul este în colaps parțial, potrivit listei DJCP.
Biserica Evanghelică din Șieu Măgheruș, în stare deplorabilă
Biserica Evanghelică din Șieu Măgheruș este un al monument istoric de importanță națională cu mari probleme, edificiul fiind în precolaps.
Biserica luterană a fost construită în secolele XIII-XIV, începută în stil romanic, continuată în stil gotic, cu transfomări în 1633.
După exodul sașilor transilvăneni, biserica a intrat în posesia parohiei ortodoxe, care însă folosește o altă biserică, construită în anul 1880 de greco-catolici. Fosta biserică evanghelică a fost lăsată în paragină, astfel că acoperișul a început să se degradeze, au putrezit grinzile, au căzut planșeele, iar biserica, valoros monument de arhitectură, este într-o stare deplorabilă.
Biserica din lemn din Șieu Sfântu, invadată de vegetație
Biserica din lemn “Sf. M.Mc. Dimitrie, Izvorâtorul de Mir”, din localitatea Șieu Sfântu, este un alt monument istoric amenințat cu dispariția.
Conform tradiției, biserica de lemn din satul Șieu-Sfântu a fost adusă de pe Valea Bârgăului. A fost sfințită în anul 1850, iar clopotele au fost turnatela Cluj în 1857. După ce biserica nouă, de zid, a fost sfințită în anul 1961, biserica veche de lemn a fost lăsată în paragină.
Construită între secolele XVIII-XIX, biserica din lemn din Șieu Sfântu este azi invadată de vegetație, acoperișul este prăbușit, iar pereții care abia mai rezistă în poziție verticală, sunt grav afectați de intemperii.
Vila nr. 1 din Sângeorz Băi, mai are o șansă
Vila nr. 1 din Sângeorz Băi stă și ea să cadă, fiind suspusă intemperiilor în timp ce autoritățile locale se uită lung la documentațiile întocmite pentru reabilitarea imobilului.
Clădirea a fost construită în perioada interbelică, de-a lungul timpului fiind administrată de Regia Patrimoniului Protocolului de Stat și Serviciul Român de Informaţii şi Statul Român.
Motivul pentru care SRI a renunţat la dreptul de administrare a Vilei nr. 1 din Sângeorz Băi este unul simplu – imobilul se afla într-o stare improprie utilizării acestuia şi din cauză că instituţia nu dispunea de resursele financiare necesare unor reparaţii capitale, a ajuns la concluzia că este mult mai benefic să se spele pe mâini. Drept urmare vila a fost pasată Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud care mai bine de 10 ani a lăsat-o în voia sorţii.
În 2013 a fost predată Centrului Județean pentru Cultură, condus la acel moment de Gavril Țărmure, care intenționa să scrie un proiect pentru reabilitarea acestei vile pentru folosirea ei în scop cultural de către instituţiile de cultură din subordinea Consiliului Judeţean.
Administrația Județeană nu a avut suficienți bani la acel moment, fiindcă finanțările importante au fost îndreptate spre Castelul Teleki din Posmuș, astfel că Țărmure a fost nevoit să renunțe la idee.
În 2016, Primăria Sângeorz Băi a cerut Consiliului Județean trecerea imobilului în domeniul public al orașului, ulterior, în 2020, administrația locală făcând demersuri pentru a reabilita clădirea și a o transforma într-un centru multifuncțional. A primit avizul celor de la Cultură, însă lucrurile s-au oprit, deocamdată, aici.
(VA URMA)
Sursa foto și documentație:Camelia Târnovan, consilier superior Direcția Județeană pentru Cultură Bistrița-Năsăud
