Firma Enex care aparține milionarilor clujeni Gadola Stefan, Peter Pal, Ioan și Tudor Socea, fondatorii Energobit, au pierdut un proces deschis de orașul Eforie, una dintre localitățile aflate pe litoralul românesc. Litigiul a fost deschis de Primăria Eforie pe fondul faptului că între firma Enex SRL, care le aparține clujenilor, și Primăria Eforie a fost încheiat un contract de furnizare a energiei electrice. După ce milionarii au realizat că afacerea nu este profitabilă și au încercat denunțarea contractului, reprezentanții orășelului i-au dat în judecată pentru nerespectarea clauzelor contractuale și au avut câștig de cauză.
În 2020, între Primăria Eforie, în calitate de consumator, și S.C. Enex SRL, în calitate de furnizor, s-a încheiat un contract de furnizare a energiei electrice, prin care societatea se obliga să furnizeze energie electrică la 46 de locuri de consum din cadrul orașului Eforie, în special pentru iluminat public. Durata contractului a fost stabilită de la 01.10.2020 la data de 31.03.2022, iar prețul energiei a fost stabilit la valoarea de 217,80 lei la care se adăugau tarifele de transport, servicii sistem, administrare piață, etc, rezultând prețul de contract în valoare de 442,72 lei. Prețul de contract nu cuprindea TVA, accize, contribuția pentru cogenerarea pentru înaltă eficiență și valoarea certificatelor verzi, iar încheierea înțelegerii a avut loc printr-o achiziție la bursă.
În iulie 2021, cei de la Enex au comunicat primăriei Eforie că se află în imposibilitate de a mai onora condițiile contractuale și solicita să înceapă de urgentă procedura de alegere a unui nou furnizor de energie electrică, sub motivul că nu mai pot acoperi tarifele de distribuție, iar operatorii de distribuție i-au trimis somații de plată și notificări de reziliere a contractelor de distribuție.
Cei de la primăria Eforie au răspuns că înștiințarea de reziliere este făcută fără respectarea clauzelor contractuale și au cerut continuarea derulării contractului de furnizare a energiei electrice până la data de 31.03.2022.
Reprezentanții Enex au insistat să rezilieze contractul pe motiv că Electrica Distribuție Muntenia i-a notificat că vor rezilia contractului de rețea începând cu 28.07.2021, ca urmare a creșterii preturilor de vânzare a energiei electrice în piața spot, neîncasării contravalorii facturilor de energie electrică din contractele de furnizare și a imposibilității deconectării clienților rău-platnici pentru a-i determina să plătească facturile de energie electrică.
Ulterior pentru a evita întreruperea iluminatului public pe străzile din oraș, cei de la Eforie au fost nevoiți să încheie intempestiv un alt contract la un preț mult mai mare, respectiv 670,16 lei/MWh.
Potrivit datelor financiare, firma Enex a avut în 2020 o cifră de afaceri de 67,6 milioane lei și un profit de 3,2 milioane lei la 14 angajați. În anul următor, cel care reprezentanții firmei fac referire mai sus, cifra de afaceri a fost peste 91 milioane lei, însă profitul s-a transformat într-o pierdere de 10 milioane lei, iar numărul angajaților s-a înjumătățit. Însă, în anul 2022 cifra de afaceri a fost de 86,8 milioane lei, profitul a revenit fiind de 22,1 milioane lei la un număr de 6 angajați. Ultimul bilanț fiscal, cel de pe anul trecut, arată că profitul și cifra de afaceri de ordinul zecilor de milioane lei din anul precedent s-au evaporat: cifra de afaceri declarată a fost de -47.888 lei, pierderea a fost de -3,5 milioane lei și în firmă mai lucra un singur angajat. Toate datele indicând că, cel mai probabil, cei din orașul Eforie vor avea greutăți în a recupera banii de la firma milionarilor clujeni.
Logică de milionar: dacă nu pot face profit, nu sunt responsabil !
În replică, reprezentanții Enex au cerut anularea cererii de chemare în judecată pe motiv că este netimbrată, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată și obligarea orașului la suportarea cheltuielilor de judecată.
Ei au explicat că Furnizorul este cel care cumpără energia de la Producător la un anumit preț, apoi o vinde către Consumator la un alt preț, în scopul obținerii de profit, totodată achiziționând un spațiu de distribuție (în rețeaua națională de energie electrică) de la Operatorul de Distribuție, în lipsa căruia ar fi imposibil transferul energiei către consumatorul final.
Furnizorul este, deci, un trader/comerciant de energie electrică, iar acesta deține cantitățile de energie contractate numai scriptic. Astfel, dacă firma furnizoare nu încasează prețul facturilor de energie de la consumatori/ încasează prețul contractat, însă cumpără energia pe care ulterior o vinde la un preț mult mai mare, ajunge în situația de a nu putea achita prețul de distribuție și a fi pasibili de reziliere din partea Operatorului de Distribuție. Într-o astfel de situație, toți participanții la raportul de vânzare/cumpărare de energie electrică au de suferit.
Or, anul 2021 a adus pe piața energiei o evoluție cu totul atipică și absolut imprevizibilă a prețului, concretizată în prețuri actuale de achiziție cu mult peste limitele previzionate și rezonabil previzibile la începutul anului.
De asemenea, ei au mai spus că firma Enex înregistra o pierdere de peste 10 milioane de lei, fiind astfel imposibil să suporte contravaloarea facturilor de distribuție restante, societatea fiind chiar pasibilă a intra în procedura insolvenței.
Cei din Eforie nu sunt singurii păgubiți ai firmei Enex. Finanțele publice din Tulcea au emis o decizie de executare a firmei, o altă societate așteaptă să recupereze aproape jumătate de milion lei de la firma clujenilor, firma având și alte procese pe rol.
Judecătorii au decis că firma milionarilor este bună de plată
În procesul de fond, judecătorii au dat dreptate Primăriei Eforie.
”Împrejurarea că pârâta nu a putut împiedica operatorul de distribuţie să rezilieze contractul de distribuţie a energiei electrice, dat fiind faptul că la momentul rezilierii nu dispunea de suficient disponibil bănesc -în contextul înregistrării unei pierderi de peste 10 milioane de lei, conform bilanţului contabil aferent anului 2021, neîncasării la timp a contravalorii facturilor de energie electrică de la consumatori, respectiv a vânzării energiei la un preţ mai mic decât cel de achiziţie – observând şi că, de la începutul anului 2021, preţul mediu de achiziţie a energiei electrice de pe piaţa zilei următoare a fost semnificativ mai mare decât cel convenit de părţi, putea fi rezonabil prevăzută şi priveşte modalitatea de gestionare a propriei afaceri. De altfel, după cum s-a arătat, în ce priveşte modificarea circumstanţelor existente la data încheierii contractului -referitor la creşterea preţului de achiziţie a energiei electrice, avea posibilitatea de a se prevala de prevederile contractuale cuprinse în art. 16.1 – 16.4, însă nu a procedat în acest sens. În ce priveşte dispoziţia cuprinsă în art. 72 alin. 1 din OUG nr. 70/2020, ce stabileşte că Pe perioada stării de alertă, operatorii de transport şi distribuţie energie electrică şi gaze naturale asigură continuitatea furnizării serviciilor, iar în situaţia în care este incident un motiv de debranşare/ deconectare, amână efectuarea acestei operaţiuni până la încetarea stării de alertă, nu prezintă relevanţă în cauza de faţă, întrucât se referă la operaţiunile de debranşare/ deconectare, care se amână până la încetarea stării de alertă, şi nu la încetarea contractului, prin reziliere, de către operatorul de distribuţie, în cazul neîndeplinirii de către furnizor a obligaţiilor de plată aferente contractului, conform art. 19 alin. 1 lit. c) din contractul cadru pentru serviciul de distribuţie a energiei electrice, aprobat prin Ordinul ANRE nr. 25/2021.
Mai mult, reclamanta a arătat întemeiat că, prin raportare la prevederea art. 1634 alin. 6 C. Civ., ce stipulează că dacă obligaţia are ca obiect bunuri de gen, debitorul nu poate invoca imposibilitatea fortuită de executare, pârâta nu poate invoca imposibilitatea fortuită de executare în cazul bunurilor de gen, astfel cum este situaţia obligaţiei de furnizare a energiei electrice, deoarece este vorba de bunuri fungibile şi pot fi înlocuite unele cu altele.
Față de considerentele expuse, reținând că sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii contractuale a pârâtei cu privire la prejudiciul în sumă de 275.638,63 lei, instanţa va obliga pârâta să achite reclamantei suma de 275.638,63 lei, cu titlu de daune interese”, arată motivarea procesului de fond.
Ulterior, și Curtea de Apel Cluj a menținut soluția instanței.
