Cel mai bogat oraş al nordului şi poate al întregii Italii, Milano este un centru economic şi cultural care atrage atât migranţi, cât şi turişti într-un număr impresionant în fiecare an. Bijuteria-simbol al oraşului, Domul din Milano, este cea mai spectaculoasă catedrală gotică, iar Teatro all Scala este punctul de lansare a zeci de piese de operă care au ajuns pe scenele din întreaga lume. Oraşul-port Genova contrastează cu avântul arhitectural modern al capitalei lombarde, fiind inclusă în patrimoniul UNESCO o parte din centrul vechi, care ilustrează avântul economic al locuitorilor în secolele descoperirilor geografice.
Milano este capitala regiunii Lombardia din nordul Italiei şi are, alături de împrejurimi, una dintre cele mai mari populaţii dintre oraşele europene, de patru milioane de persoane pe o suprafaţă de aproape 2000 de kilometeri pătraţi. Zona metropolitană milaneză face parte din aşa-zisa Blue Banana, zona europeană cu cea mai mare populaţie şi densitate industrială.
Primul nume al oraşului a fost Medhlan, fiind fondat de către celţii insubri. Oraşul a fost cucerit de romani, fiind capitala Imperiului Roman de Vest din 286 până în 402. Unul dintre cele mai prospere oraşe italiene în Evul Mediu, oraşul a fost capitala Ducatului de Milano, condus de familiile de Visconti, Sforza şi, mai târziu, de spanioli şi de austrieci. În 1796, Milano a fost cucerit de Napoleon şi numit capitală a Regatului Italiei în 1805. După mijlocul aceluiaşi secol, Milano s-a alăturat Regatului de Sardinia, devenit mai târziu Regatul Italiei Unite. Deşi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost grav afectat de bombardamente, oraşul a fost principalul sediu al rezistenţei şi, după închieierea ostilităţilor, a avut un boom economic datorită forţei de muncă venită dinspre sudul Italiei şi din afară.
Cel mai bogat oraş al Italiei
De altfel, Milano are o populaţie nou-venită de peste 15 procente, din care majoritate au fost atraşi de statutul oraşului de centru de afaceri şi finanţe (al zecelea cel mai important din Europa) şi de cel de oraş prosper (al 26-lea cel mai bogat din lume după puterea de cumpărare). Zona metropolitană a oraşului avea în 2008 al şaptelea cel mai mare Produs Intern Brut (PIB) din Europa, cu un PIB per capita de aproximaiv 40.000 de euro, cu 60% peste media europeană. Persoanele care lucrează în Milano au cel mai mare venit mediu din Italia, dar pentru cei veniţi din afară este unul din cele mai costisitoare din lume (locul 11), potrivit unui studiu a Economist Intelligence Unit din 2010.
Numele oraşului este legat şi de muzica clasică, datorită faptului că a găzduit unii dintre cei mai mari compozitori ai Italiei, cel mai cunoscut fiind Giuseppe Verdi. Între 1839 şi 1893 acesta a prezentat, la Teatro alla Scala, una din cele mai cunoscute opere din lume, şapte premiere ale operelor sale, printre care Nabucco, Otello şi Falstaff. Alături de acesta, şi alţi compozitori italieni de renume mondial au avut premierele operelor la Scala: publicul italian s-a bucurat aici de premiera pieselor Turandot şi Madama Butterfly ale lui Giacomo Puccini, iar Rossini a prezentat aici, în primii ani de la înfiinţare, trei piese. Teatro alla Scala a fost inaugurat în 1778 sub numele de Nuovo Regio Ducale Teatro alla Scala prin prezentarea operei Europa riconosciuta a compozitorului Antonio Salieri. Acesta găzduieşte în prezent Muzeul La Scala, care este accesibil din foaierul clădirii teatrului liric şi conţine o colecţie de picturi, schiţe, statui, costume şi alte documente referitoare la compania de operă La Scala, respectiv la istoria companiei şi a clădirii.
A patra catedrala ca mărime
Oraşul mai cuprinde o serie de muzee importante, biblioteci de anvergură sau pinacoteci, Academia di Brera, Castello Sforzesco sau Palazzo Reale fiind doar cele mai cunoscute dintre acestea. Cel din urmă adăposteşte la etajul al doilea Museo Civico d’Arte Contemporanea, cu o colecţie de artă modernă care include opere ale lui Matisse, Braque sau Picasso. În prezent, muzeul a deschis o expoziţie temporară în cinstea sculptorului şi pictorului italian contemporan Mimmo Paladino, care cuprinde lucrări şi instalaţii, iar două sculpturi de mari dimensiuni sunt amplasate între Palazzo Reale şi Domul din Milano şi în Galeriile Vittorio Emanuelle.
Pasajul acoperit cu sticlă, capodopera belle-epoque Galleria Vittorio Emanuelle II, găzduieşte cafenele şi magazine luxoase şi face o tranziţie elegantă între piaţa unde se află Scala şi impresionantul Duomo di Milano. De departe cel mai cunoscut simbol şi obiectiv turistic al oraşului, Domul este cea mai mare catedrală gotică din Europa şi a patra ca dimensiune din lume, după Sfântul Petru din Vatican, Catedrala din Sevilla şi o alta recent inaugurată în Coasta de Fildeş. Exteriorul bisericii este împodobit cu 2.245 de statui, 135 de turle şi 96 de gargui. Construcţia a fost începută în 1386 şi terminată în aproape cinci secole, în 1809, la ordinele lui Napoleon fiind adăugate ultimele retuşuri. Interiorul nu este la fel de spectaculos, elementele care atrag atenţia fiind vitraliile, printre cele mai mari din Europa, şi cadranul solar încastrat în nava de lângă intrare, care este cel mai mare din lume.
Cea mai frumoasă stradă din Italia
Înspre sud, rezidenţii Italiei de nord se bucură de litoralul Mării Tireniene, ale cărui porturi au lansat la apă navele care au făcut descoperiri ce au schimbat lumea aşa cum o cunoşteau europenii. Genova este locul de obârşie al lui Cristofor Columb şi portul din care acesta a pornit în călătoria în care a descoperit America. Principalul oraş al regiunii Liguria, Genova s-a dezvoltat în jurul portului vechi, un fost golf semi-circular, care adăposteşte astăzi un muzeu al marinei şi un mare acvariu public.
Din 2006 o parte din centrul istoric al oraşului se află pe lista patrimoniului cultural UNESCO şi cuprinde Via Garibaldi şi Palazzo dei Rolli. Cunocută în secolele trecute sub numele de Strada Nuova, Via Garibaldi este considerată de unii cea mai frumoasă stradă din Italia. Construită la mijlocul secolului XVI, aceasta a fost creată pentru nou-îmbogăţiţii epocii şi adevărata frumuseţe se află în spatele faţadelor de la stradă, cuprinzând fântâni arteziene şi grădini spectaculoase. Via Garibaldi este parte dintr-un parcurs de arhitectură renascentistă ce completează traseul medieval din partea de est a centrului istoric, purtând turiştii pe străduţe înguste de la o biserică sau palat la altul, ascunse de clădirile înalte înghesuite în imediata vecinătate a vechiului port.
Între vizigoţi şi Italia unită
În antichitate, Genua era un orăşel al ligurilor, un popor aliat Romei, dar şi-a pierdut din importanţa de oraş-port după ascensiunea noului port Vada Sabatia, lângă Savona. Oraşul a suferit mai multe valuri de migraţie, fiind prădată de vizigoţi şi ostrogoţi. Romanii o recuperează pentru un secol, dar în 650 oraşul este cucerit de lombarzi, din al căror ducat a făcut parte mult timp. Ca şi republică maritimă independentă, Genova a prosperat în Evul Mediu, când s-a extins până la Orientul Mijlociu şi Africa de Nord. La Constanţa genovezii au avut o colonie fondată în secolul XIV, de unde au fost însă alungaţi de extinderea Imperiului Otoman.
Genova a dezvoltat, în imperiul său, unul din primele sisteme bancare în lume, emiţând primele cecuri. După descoperirea Americii, centrul comercial al Europei s-a deplasat în jurul Mării Nordului, şi Genova, ca şi Veneţia, a avut de pierdut, pierzându-şi capacitatea de a întreţine o flotă şi o armată puternice. La începutul secolului XIX, delegaţii de la Congresul de la Viena au stabilit incorporarea ei în Piemont, nucleul viitoarei Uniri a Italiei.
Diana Gabor
