Plenul CSM discută, joi, contestaţiile formulate de procurorii Ana Iorga şi Doru Ţuluş la măsura revocării din DNA. În fața magistraților, procurorul Mihaiela Moraru Iorga a afirmat că cererea este „un adevărat fals intelectual”, precizând că, dacă s-ar fi verificat documentul la care se face referire, s-ar fi observat că Dinu Pescariu ar fi denunţat de fapt un posibil trafic de influenţă făcut de un fost prim-ministru.
„Cererea de revocare este un adevărat fals intelectual. În cererea de revocare se precizează că denunţătorul Pescariu Dinu Mihail a denunţat la data de 14.10.2016 o persoană pe nume Vanesa Iusuf şi pe martor şi pe cumpărătorul de influenţă Florică Claudiu, aspect neadevărat. Dacă Inspecţia Judiciară ar fi verificat sau dacă Secţia de procurori ar fi solicitat acest document ar fi văzut că Pescariu Dinu Mihail, şi nu voi merge mai departe să dau date, a denunţat o cu totul altă persoană, a denunţat un posibil trafic de influenţă săvârşit de un fost prim-ministru şi s-a denunţat pe el ca şi cumpărător de influenţă. Merg mai departe, o altă frază care este falsă în cererea de revocare este aceea că „față de dl Pescariu Dinu Mihail, la data de 25.04.2007, ar fi fost pusă în mișcare acțiunea penală și ar fi fost luată măsura controlului judiciar pentru trafic de influență”. Total neadevărat. Dacă ne uităm pe comunicatele DNA, observăm că Dinu Pescariu a fost pus sub învinuire pe 10.04.2017 pentru infracțiunea de complicitate la abuz în serviciu și tot atunci s-a luat față de el măsura controlului judiciar. Stau și mă întreb, dacă cererea de revocare a dnei procuror șef era corectă, de ce era nevoie să fie inserate în această cerere atâtea nedeavăruri?”, a spus Iorga Moraru în fața magistraților CSM.
Amintim că, în cazul Mihaelei Moraru Iorga, DNA arată că revocarea ei a fost cerută după ce această „nu a înregistrat un denunț în conformitate cu dispozițiile legale și nu l-a prezentat spre repartizare procurorului șef al Secției din care făcea parte. Neprezentarea denunțului a avut drept consecință imposibilitatea aplicării unor dispoziții procesual penale în raport cu persoane cercetate.”
