Cea mai plastică descriere a autismului am găsit-o în cartea renumitului neurolog Oliver Sack, unde personajul său autist se descrie că se simte în lumea asta ca şi un antropolog pe Marte.
Centrul de Referinţă şi Resurse în Autism
Este mare nevoie de centre de specialitate care să consilieze părinţii şi să se ocupe de copii autişti, care au nevoie de mici de consiliere specială ca să se poată integra mai târziu în societate.
Primul pas cu copiii care suferă de autism este stabilirea contactului vizual, focalizarea şi concentrarea atenţiei, după care încearcă trebuie încercată îmbunătăţirea limbajului, apoi determinarea lor să mănânce alimente noi etc, iar după primele progrese în domeniile mai sus menţionate încearcă să stabilască un program de lucru la fiecare copil în parte, a precizat Liviu Cotuţiu.
Scopul Asociaţiei
Centrul pentru Copii Autişti „Micul Prinţ" este un centru de zi, al cărui obiectiv este de a îmbunătăţi condiţiile de viaţă şi adaptabilitate socială a copiilor cu tulburări din spectrul autist din municipiul Bistriţa.
Obiectivele prioritare
Printre obiectivele principale ale acestui centru se numără oferirea de asistenţă, tratament şi îngrijire a copiilor care îl frecventează.
Asistenţă individualizată
Beneficiarii Centrului sunt 15 copii cu tulburări din spectrul autist cu vârsta cuprinsă între 3-7 ani, care provin din familii bistriţene cât şi familiile acestora. Având în vedere faptul că autismul este un handicap global care împiedică persoana să comunice obişnuit, să înţeleagă relaţiile sociale şi să înveţe prin metode obişnuite de învăţământ, este necesară o supraveghere atentă şi permanentă a comportamentului acestor copii. Activităţile recuperatorii sunt de durată, necesitând abilităţi specifice ale personalului angajat, ce funcţionează într-o echipă interdisciplinară de lucru. Asistenţa de specialitate a acestei categorii de copii prevede programe de abilitare individualizate ce vor conţine metode specifice şi de actualitate în domeniul autismului infantil.
Tabloul clinic al acestei boli
În majoritatea cazurilor, această boală survine mai ales la băieţi, iar debutul ei se situează înaintea vârstei de 2 – 3 ani, uneori chiar şi în primul an de viaţă. La naştere copilul este aparent normal, fără anomalii fizice sau neurologice.
Faţă de persoanele din jur copilul autist manifestă dezinteres. Nu reacţionează la prezenţa sau absenţa părinţilor ca şi când ar fi singur. Eşuează în a stabili contact cu anturajul. Astfel el ciupeşte sau muşcă persoanele din jur lipsit fiind de orice expresie afectivă şi poate face o criză de agitaţie cu autoagresivitate când cineva încearcă să-l scoată din lumea sa.
În contrast cu incapacitatea de a stabili relaţii sociale, copilul autist este îndemânatic în a manipula mediul neînsufleţit. Poate manifesta interes pentru diverse obiecte, însă fără a le utiliza într-un anumit scop. Are o memorie bună pentru diverse aranjamente spaţiale şi preferinţă pentru ordonarea unor obiecte deoarece el manifestă o nevoie obsedantă pentru “imuabil si identic”.
Autismul din perspectiva unui părinte
În urma discuţiei pe care am avut-o cu Ana Dragu, fondatoarea Centrului de Referinţă şi Resurse în Autism „Micul Prinţ”, am primit o descriere amplă despre copiii cu tulburări din spectrul autist. Ea a vorbit şi din punctul de vedere a specialistului, dar mai ales ca mamă al unui băieţel autist, care a fost nevoită să înveţe pe pielea proprie ce înseamnă ignoranţa medicilor şi lipsa de specialişti în ceea ce priveşte această tulburare, ceea ce este foarte grav având în vedere căci cu cât este diagnosticat mai repede un copil, cu atât are şanse mai mari de reabilitare. Ana Dragu a atras atenţia şi asupra unor mituri legate de această tulburare, cum ar fi: că micuţii cu autism nu stabilesc niciodată contact vizual, în fiecare copil autist se ascunde un geniu, copii cu autism sunt incapabili să îşi arate afecţiunea, sunt incapabili să înveţe, nu vorbesc, nu doresc compania celorlalţi, autismul este vindecabil, lucruri care pun într-o lumină falsă copiii care suferă de această tulburare şi creează o percepţie greşită asupra bolii. Trebuie subliniat faptul, că aceşti copii au nevoie de afecţiune şi îşi manifestă afecţiunea dar în ritmul impus de ei, sunt capabili să înveţe şi dacă sunt preluaţi din timp de specialişti se fac progrese remarcabile şi în ceea ce priveşte stabilirea contactului vizual, focalizarea atenţiei, exprimarea verbală, îmbogăţirea vocabularului şi abilitatea de a o folosi ca mijloc de comunicare socială.
Noemi Constantin