La data de 21 august 1862, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a semnat actul de înființare a corpului de ofițeri sanitari.
Prin înaltul Decret Românesc nr. 4629, a luat ființă Corpul Ofițerilor Sanitari din Armată și Direcția Generală a Serviciului Sanitar Român, atestându-se, astfel, medicina militară ca element specializat pentru asigurarea sănătății efectivelor militare.
Încă de la începuturile ei, medicina militară a beneficiat de profesionalismul și de calitățile generalului de divizie, dr. Carol Davila, care la acea vreme era inspector general al serviciului sanitar al armatei, director al Școlii de Medicină și inspector al administrației centrale sanitare.
Astfel, România intra în rândul select al unor țări ca Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Germania, Franța, Italia, Turcia, state cu tradiție în medicina militară. Medicii militari români de toate specialitățile au devenit, în timp, personalități recunoscute de lumea medicală pe plan intern și internațional.
Istoria medicinii militare se suprapune cu istoria militară a poporului român, fiind cunoscut modul în care personalul sanitar al Armatei Române, dovedind înalt profesionalism și spirit de sacrificiu, s-a implicat în momentele cruciale ale istoriei: Războiul de Independență (1877-1918), Războiul de reîntregire națională (1916-1918), cel de-al Doilea Război Mondial, dar și în zilele noastre, prin participarea cu spitale militare de campanie în cadrul forțelor de menținere a păcii din diferite teatre de operațiuni din lume, alături de ceilalți reprezentanți ai Armatei României.
Prin Hotărârea nr. 114 din 19 iulie 2007, Consiliul Suprem de Apărare a Țării a aprobat „Concepția privind reorganizarea și modernizarea sistemului medical militar”. Astfel, Direcția medicală este organul central de specialitate al Ministerului Apărării Naționale care elaborează concepția unitară pentru organizarea, dotarea și funcționarea sistemului de asistență medicală și veterinară în armată, în timp de pace, în situații de criză sau de război, precum și pentru perfecționarea și modernizarea continuă a activităților de asistență medicală, în scopul prevenirii îmbolnăvirilor, păstrării și îmbunătățirii stării de sănătate necesare menținerii permanente a unei capacități ridicate de luptă a efectivelor armatei.
De asemenea, asigură îndeplinirea obiectivelor de parteneriat și elaborează standardele militare operaționale și administrative în baza acordurilor de standardizare și a publicațiilor aliate în domeniul medico-militar. În prezent, medicina militară beneficiază de o bază materială diversificată și de un sistem de formare propriu.
