„Maskirovka” lui Voronin

Tot ceea ce s-a întâmplat în recent la Chişinău poartă ingredientele unei uriaşe operaţiuni de dezinformare. Voronin, manipulând în mod ordinar alegerile parlamentare în folos personal şi anticipând rezultatul acestei acţiuni, revolta populaţiei, a căutat să preîntâmpine eventuale manifestări ale opoziţiei, prin iniţierea unor acţiuni de stradă violente, dar ţinute sub un control total.

Confuzii voite sau nu

Întotdeauna există o diferenţă clară între o informaţie şi un fapt. „Este soare” nu este o informaţie, ci un fapt. Devine informaţie numai atunci când este comunicată unei alte persoane, fie direct, fie prin telefon, internet, ziar sau televiziune. Pe parcursul transmiterii acestei informaţii pot apărea, involuntar sau din contră, distorsiuni, omisiuni, adăugiri de elemente noi, care sunt tipice dezinformării. Orice informaţie pe care o primeşte un om are, de obicei, trei variabile, în care nu trebuie să ai încredere. Cel care o transmite poate face o confuzie, involuntar sau nu, mijlocul prin care o transmite, de exemplul telefonul, poate se aude slab, cu întreruperi, producând de asemenea confuzii, sau cel care o primeşte crede că cel care o transmite exagerează. Toate aceste argumente sugerează că o informaţie este supusă riscului denaturării. De aici rezultă concluzia logică că orice informaţie niciodată nu va conţine adevărul gol, goluţ. Pe tot parcursul transmiterii ei se pot strecura erori, voit sau nu. Niciodată în materie de informare sau informaţie, nu există obiectivitate.

"Maskirovka" rusească

Tot ceea ce s-a întâmplat şi se întâmplă la Chişinău este o uriaşă manipulare pusă la cale de serviciile secrete ale lui Voronin. "Maskirovka", sau dezinformarea, a apărut ca termen pentru prima dată în limba rusă în anul 1959, ca urmare a reorganizării KGB de către Alexander Selepin la ordinul lui Hruşciov, şi care înseamnă, "practici exclusiv capitaliste care urmăresc aservirea maselor populare". Termenul a fost preluat de americani cu înţelesul de "scurgere deliberată de informaţii care induc în eroare". Francezii au preluat conceptul prin anul 1974 şi l-au definit ca "utilizare a tehnicilor de informare în masă, pentru a ascunde sau a travesti faptele". Ulterior a apărut o definiţie mai sofisticată a termenului de dezinformare, "o tehnică care permite furnizarea de informaţii generale eronate unor terţi, determinându-i să facă acte colective sau să difuzeze judecăţi dorite de dezinformatori". Din capul locului dezinformarea trebuie separată de propagandă, care în fond este o acţiune având drept ţintă opinia publică, în scopul determinării să aibă anumite idei politice şi sociale, să susţină o politică, un guvern sau o persoană, dar şi de publicitate, care înseamnă exercitarea unei acţiuni psihologice asupra unei mase de oameni în scopuri pur comerciale. De asemenea, mai trebuie făcută şi o altă distincţie faţă de intoxicare, care de obicei vizează un grup mic de persoane. Dezinformarea vizează întreaga opinie publică. Tipic cu ce s-a întâmplat la noi, vis-a-vis de evenimentele din Chişinău.

Bazele dezinformării au fost elaborate de Sun Tî, în China, în sec. V î. Hr., în lucrarea lui de căpătâi, "Arta Războiului".

Operaţiuni de dezinformare

Acţiunea lui Voronin şi a serviciilor secrete moldoveneşti, respectiv SIS, Serviciul de Informaţii şi Securitate, este o acţiune tipic de dezinformare la scară mare. Ţinta a fost nu numai România, ci întreaga UE, dar şi opinia publică mondială. Voronin a anticipat faptul că după falsificarea grosolană a alegerilor generale din aprilie 2009 vor exista voci care să conteste acest lucru. Ca urmare a pus la cale această uriaşă operaţiune de dezinformare, la care au pus umărul şi alte servicii secrete.

Evenimentele de la Chişinău au fost pregătite în laboratoarele puterii comuniste încă din 2007 şi au avut drept scop asigurarea victoriei în alegerile parlamentare din aprilie 2009 a PCRM, întărirea puterii dictatoriale a lui Voronin, slăbirea până la anihilare a opoziţiei interne şi nu în ultimul rând demonizarea României, pentru a slăbi şi stopa acţiunile menite să conducă la unirea celor două state româneşti. Totul a început cu numirea lui Artur Resetnicov ca director al SIS-ului, în noiembrie 2007, în locul lui Ion Ursu, care a fost numit ambasador în Grecia. Artur Resetnicov este de profesie jurist, iar în perioada 2001-2007, la 34 de ani, a fost şeful Direcţiei Relaţii Publice al preşedinţiei Republicii Moldova, iar apoi şef al Direcţiei Generale a aparatului prezidenţial. Un analist politic de la Chişinău, Igor Volniţchi, a fost singurul care a anticipat că promovarea lui Resetnicov în funcţia de şef al SIS, a avut ca ţintă alegerile parlamentare din aprilie 2009. Într-un an de zile, SIS-ul sub conducerea lui Resetnicov a "lucrat" din greu pe toţi principalii oponenţi ai puterii de la Chişinău, pentru a le stabili vulnerabilităţile şi care apoi au devenit argumente ale lui Voronin, ale partidului comuniştilor în campania electorală. Fix în ziua în care Resetnicov a fost numit în funcţie de către Voronin, Parlamentul de la Chişinău a adoptat o lege care stabilea dreptul exclusiv al SIS-ului de a intercepta convorbirile telefonice. În data de 2 decembrie 2008, în baza unui decret prezidenţial a lui Voronin, au fost numiţi cei doi adjuncţi a lui Resetnicov, Mihai Boldean şi Alexandru Luncari. Primul, Mihai Boldean, este un fost membru al KGB şi a absolvit Şcoala Superioară pentru corpul de conducere al Comitetului Securităţii de Stat (KGB), din Taşkent, Uzbekistan.

Contrainformaţiile româneşti făcute varză

În 17 iunie 2008, ca urmare a activităţii acestui trio din fruntea SIS, în oficiosul comunist "Moldova Suverană" a apărut un material senzaţional, intitulat, "Studenţii din R. Moldova, o pradă uşoară pentru serviciile secrete din România", în care apar numele unor persoane, studenţi basarabeni care au studiat în România şi despre care se spune că au fost racolaţi de serviciile secrete româneşti în schimbul redobândirii cetăţeniei române. Scopul acestui material, care a apărut într-o formă mai completă şi pe site-ul Asociaţiei "Semper Fidelis", constituită de foştii ofiţeri români de informaţii, a fost de a încrimina serviciile secrete româneşti, implicate într-o aşa-zisă racolare a studenţilor basarabeni, care studiază în România, ca surse de informaţii, în scopul realizării "planului secret de unificare" a Republicii Moldova cu "patria-mamă". În material apar nume de persoane, inclusiv a unor cadre active ale serviciilor secrete româneşti, nume de tineri din Republica Moldova care au studiat în România, iar în măsura în care datele din aceste materiale sunt reale, aceasta poate reprezenta o gravă lovitură de imagine, şi nu numai, pentru serviciile secrete româneşti din partea serviciului de informaţii din Republica Moldova, care a făcut varză sistemul contrainformativ din ţara noastră.
Evenimentele de la Chişinău, practic, au fost cireaşa de pe tort a operaţiunii de dezinformare pusă la cale cu atâta migală de către SIS. Voronin a anticipat că "victoria" în alegeri a comuniştilor va crea probleme şi că populaţia, şi în special tinerii, vor ieşi în stradă. Ca urmare, a încercat şi a reuşit să deturneze scopul ieşirii tinerilor în stradă, prin iniţierea unor acţiuni violente, sub control. A implicat şi România, chiar şi UE prin arborarea drapelelor acestora pe clădirea Preşedinţiei şi a Parlamentului. A avut o grijă deosebită privind protejarea clădirii radioului şi televiziunii publice. Practic, demonstranţii nici nu s-au apropiat de clădirile în cauză. În rest Voronin nu a avut nici un fel de probleme, alegerile au fost "câştigate" după principiul stalinist, "nu contează cine şi cum votează, contează cine numără voturile". Restul e deja istorie.

Zaharia Cotoc